Comuna Crângeni, Teleorman

Crângeni
—  comună  —
Crângeni Crângeni (România) Poziția geografică
Coordonate: 44°2′N 24°47′E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Teleorman
SIRUTA	152617
Reședință	Crângeni
Componență	Crângeni, Balta Sărată, Dorobanțu, Stejaru
Guvernare
- primar al comunei Crângeni[*]​	Florin-Stelian Pîrvan[*]​[1] (PNL, octombrie 2020)
Suprafață
- Total	69,39 km²
Populație (2021)
- Total	2.274 locuitori
Fus orar	UTC+2
Prezență online
site web oficial GeoNames
Amplasarea în cadrul județului Amplasarea în cadrul județului
Modifică date / text

Crângeni este o comună în județul Teleorman, Muntenia, România, formată din satele Balta Sărată, Crângeni (reședința), Dorobanțu și Stejaru.

Demografie

Componența etnică a comunei Crângeni

     Români (90,94%)

     Alte etnii (0,35%)

     Necunoscută (8,71%)

Componența confesională a comunei Crângeni

     Ortodocși (84,74%)

     Adventiști (5,98%)

     Alte religii (0,31%)

     Necunoscută (8,97%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Crângeni se ridică la 2.274 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.878 de locuitori.^[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,94%), iar pentru 8,71% nu se cunoaște apartenența etnică.^[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (84,74%), cu o minoritate de adventiști (5,98%), iar pentru 8,97% nu se cunoaște apartenența confesională.^[4]

Politică și administrație

Comuna Crângeni este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Florin-Stelian Pîrvan[*]​, de la Partidul Național Liberal, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:^[5]

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Național Liberal	6
	Partidul Social Democrat	4
	Partidul Mișcarea Populară	1

Monumente istorice

• Baia comunală, azi grădiniță, Crângeni. Datare: 1912.

Istoric

• Satul nou, Comuna Crâgeni:

După al II-lea război mondial, oamenii au fost împroprietăriți prin reforma agrara menita sa grabeasca comunizarea tarii, li s-au dat locuri de casă, între Călmățui, Poala Pădurii (resturi ale pădurii nebune) și Lacul Sava. Oamenii nu se poate spune ca au prosperat aici, în schimb, cei cu darul muncii și cu înțelepciunea de care auzim în poveștile populare, au trăit pe-un Picior de Plai, pe-o Gură de Rai. Bătăturile s-au umplut repede de copii și lunca răsuna de cântări în sărbători. Iernile erau frumoase de grele iar primăverile umpleau câmpurile de verdeață, piepturile de aer reavăn și sufletele de dorințe netăvilite. Ca orice sat, Satul Nou cum s-a chemat la facere, își avea personajele lui: Marcel Budala acordeonist cunoscut în 7 sate, Aurel al lui Gariu ce se băga pe fundul apei și ieșea cu un pește într-o mână , unul în cealalta mână și altul în dinți,... și prin ei se umplea satul cu poveștile lor de viață, pe care le mai auzim și noi acum din gurile domoale ale bătrânilor ce și-au trăit viața asta și parcă așteaptă să se ducă, că viitorul nu le mai spune nimic bun.

Comunismul a trecut peste ei și i-a răscolit, le-a transformat raiul în iad, dar s-au obișnuit. Iadul a luat și el față umană și și-au dus viața înainte. Tinerii au luat drumul orașelor, zona s-a mecanizat și proiectele de la București au început să se materializeze în lucrările funciare de anvergură. Locul ăsta a avut totuși noroc, este așa izolat de căile principale de comunicație, ca transformările nu i-au schimbat fața, ci poate chiar au înnobilat-o. A apărut o frumusețe de lac in arcul padurii de la "Dig" pe terenurile oamenilor, dar care, ce spun eu, nu mai erau ale oamenilor. Sistemul de irigații funcționa din plin și recoltele record, nu erau ale oamenilor, erau ale țării întregi, un termen abstract care înghițea bunuri cu nemiluita, pentru alte lucrări de anvergură... Oricum, mai nimic nu se întorcea la ei. Totuși, Satul Nou era în continuare frumos, însă poveștile începeau să aibă o aură de legendă, pentru că altele nu le mai luau locul.

A venit anul 1971, an ca toți anii, nu și pentru Satul Nou însă. Anul ăsta a inundat Piciorul de Plai și a umplut Gura de Rai cu nămol și durere. Ploile au umplut la refuz lacul și acțiunea nesăbuită a oamenilor ce nu au cunoscut vulnerabilitățile barajului făcut din pământ, au dus la dezastru. Satul tot, astăzi Stejarul, ca să i se uite numele, s-a mutat mai aproape de comună și deapană, cât mai are prin cine, poveștile devenite legende.

Note

1. Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă 
2. „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013. 
3. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023. 
4. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023. 
5. „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 23 octombrie 2024.