Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Prima atestare[necesită clarificare] documentară a târgului Rușii de Vede (numele sub care apare localitatea în documentele din Evul Mediu) datează din anul 1385[2], când doi cunoscuți călători germani, Peter Sparnau și Ulrich von Tennstaedt, în drumul de întoarcere de la Ierusalim, au făcut un popas mai îndelungat la Russenart[3] și au scris în jurnalul lor de călătorie că acesta era un oraș vechi. Traducând pluralul de la „Ruși” în limba germană, rezultă cuvântul Russen, la care pelegrinii germani au adăugat sufixul „art”, reprezentând primele litere ale fabuloasei cetăți fortificate Arcinna sau Artina de pe Limes Transalutanus (Valul lui Traian), menită a apăra orașul ce se dezvoltase între dealul de la apus (parte a limesului) și „Apa Vânătă” Vedea.[necesită citare] Această cetate s-a păstrat în mare parte până în zilele noastre.[necesită citare]
În 1388, în regiunea Ruse din Bulgaria, Cervenul (v. art. în lb. engl.) a fost cucerit de către turci, prin incendiere, după cum grăiește cronica lui Mehmed Neșri. Lipsită de apă, cetatea de pe stâncă a ars asemenea unei uriașe torțe, zile și nopți la rând, sub privirile pline de resemnare ale sutelor de călugări din sihăstria ctitorită odinioară de Roșu Împărat în „craterul” de la Ivanovo, din apropiere. Mulți dintre locuitorii orașului însă, de foarte mulți ani, porniseră în bejanie, temându-se de continua amenințare otomană (Cervenul mai fusese incendiat în două rânduri, la scurte intervale). În special negustorii și meșteșugarii au căutat locuri mai sigure. După unele izvoare, o parte dintre aceștia s-au așezat lângă vechea cetate Sexaginta Prista, denumind noua așezare Ruși (sosiți din cetatea lui Roșu), astăzi Ruse; alții au mers mai departe, la nord de Dunăre, stabilindu-se într-un mic târg de pe râul Vedea care, în scurtă vreme, a cunoscut o ascensiune rapidă și a preluat numele lor - Rușii de Vede.[necesită citare]
A treia[necesită clarificare] mențiune documentară este făcută în anul 1394, odată cu împărțire administrativă a țării, realizată în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân, când așezarea devine reședința județului Teleorman, statut de care orașul se va bucura mai bine de 400 de ani. În acest răstimp, Russenartul (sau „Rușii de Vede”, cum i se mai spunea în secolele trecute) este participant activ la toate marile evenimente din istoria frământată a poporului român.[necesită citare]
Cronologie
Orașul se află așezat peste fundațiile unui castru roman care făcea parte din Limes Transalutanus (secolul III e.n.). În vatra actualului municipiu, pe Limes Transalutanus, se afla și vestita cetate daco-romană Arcinna (cunoscută și sub numele de Artinna).
A doua atestare documentară clară este înscrisă în Jurnalul de călătorie din 1385 al celor doi pelerini germani Peter Spornau și Ulrich von Tennstaedt: „De la Sistor am facut un popas mai îndelungat la Russenart care era oraș vechi”.
Cea dintâi mențiune într-un izvor intern, se găsește în hrisovul dat de Neagoe Basarab Mănăstirii Cutlumuz de la Athos (1512-1513). Sunt menționate așezările Sârbii și Rușii.
Prima consemnare a numelui complet sub forma „Rușii de Vede” se află în actul emis de Radu de la Afumați la 18 mai1526.
În sec. XVI devine căpitănie pentru corpul călărașilor.
În sec. XVIII orașul este consemnat în hărțile europene ca reședință județeană (Carte Particuliere de la Hongrie de la Transilvanie de la Croatie et de la Sclavonie, Guillaume Delisle sau de l'Isle (art. engl.), Paris, 20 mai1717). Pe harta franceză din 1743 intitulată Le Royaume de Hongrie și pe cea a lui G. A. Rizzi Zannoni (art. it.), Principati di Moldavia, e Vallachia din 1782, apare sub forma "Rusa".
În sec. XVIII a fost închinat[cine?] mănăstirii Sf. Spiridon Nou din București de către Alexandru Scarlat Ghica, ctitorul acestei mănăstiri.
Au fost emise acte de închinare la 2 iunie1768 și 15 ianuarie1769.
În urma acestei măsuri abuzive, va începe o lungă luptă a roșiorenilor contra egumenilor mănăstirii, care va dura până în 1864.
Județul Teleorman beneficia încă din secolul XVIII de un oraș, Ruși, și de două târguri: Zimnicea și Mavrodin. Toate trei erau pe moșii închinate sau boierești, nu exista deci nici un centru urban liber.
În 1819 județul Teleorman avea 10 plăși împărțite în trei categorii.
plăși „ce se socotiră în mai bună stare”: Vedea, Mijlocul de Sus, Mijlocul de Jos, Târgul și Teleormanul;
Cotmeana, Mărginea de Sus și Mărginea de Jos ;
„cu totul năpăstuite”: Teleormanul de Sus și Teleormanul de Mijloc
În anul 1821 orașul Rușii de Vede era transformat de Tudor Vladimirescu în punct de supraveghere a mișcării turcilor la Dunăre.
Este ocupat definitiv și incendiat de turci.
Prin tratatul de pace de la Adrianopol din 1829 s-a îndepărtat monopolul turcesc asupra comerțului și s-au amplificat legăturile pe Dunăre, ca urmare crescând rolul orașelor-porturi.
Pentru curmarea epidemiilor, s-au înființat carantine pe Dunăre în județul Teleorman la Zimnicea.
În 1831 Rușii de Vede era singurul oraș al județului.
Aici se practicau 20 de meserii în care lucrau 193 de persoane. În oraș își desfășurau activitatea 42 tăbăcari,17 cojocari,17 cizmari,15 căldărari,14 boiangii etc.
Pe exercițiul financiar 1833-1834, Rușii de Vede înscrie la venituri cifra de 13.298,72 lei, în timp ce Zimnicea asigură 8.553 de lei, iar Mavrodinul 5.584,48 lei.
În 1835 orașul Rușii de Vede avea 669 gospodării, fiind al optelea oraș al Tării Romanești.
Județul Teleorman avea în 1835 230 de așezări, cele mai mari fiind Mogoșoaia (224 gospodării), Belitori (215), Găvănești (178) etc. Locuitorii din Măgurele (azi Turnu Măgurele) fac repetate cereri la Divan pentru a li se permite înființarea unui oraș liber în cadrul județului Olt, din care făceau parte.
În 1835 este elaborat “Proiectul pentru mutarea orașului Slatina la Turnu în județul Olt”, aprobat de Sfatul Administrativ Extraordinar din 18 decembrie1835.
1836, iulie,[necesită clarificare] este trimis Domnitorului un protest din partea locuitorilor Slatinei, semnat de peste 120 de persoane.
Hotărârea este luată prin decizia Departamentului Treburilor din 1454 și respectiv 1455 (cea pentru Teleorman).
1837, aprilie: mutarea provizorie a capitalei județului Teleorman la Zimnicea.
1838 reordonarea localităților țării prin care județul Teleorman pierde 55 de sate și dobândește 12 localități de la Olt, printre care și noul oraș liber Turnu.
Tot în 1838 se elaborează „Proiectul pentru găzduirea reședinței Teleormanului la slobodul oraș Turnu”. Este aprobat de domnitorul Alexandru Ghica la 17 iulie1838.
Locuitorii orașului Turnu proveneau din 13 localități: Măgurele 68, Flamînda 19, Odae 13, Caracal 6, București 5, Alexandria 2, Ruși 1, etc.
1840, aprilie 28: „Dela atingătoare da hrisovul domnesc al orașului Alexandria din județul Teleorman” în care se explica modul în care a fost alcătuit, începând din 1834, noul oraș liber.
1995, ianuarie 24: orașul Roșiorii de Vede devine Roșiori de Vede prin declararea acestui oraș ca municipiu prin Legea nr. 11/1995 privind declararea ca municipii a unor orașe, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 12 din 24 ianuarie 1995, devenind astfel municipiul Roșiori de Vede.
Geografie
Străvechiul Russenart a luat ființă în inima Câmpiei Române și în centrul Teleormanului istoric, între coline domoale și pâlcuri rămase din vestita Pădure Nebună (a Teleormanului), ce a dat numele acestui ținut. O așezare urbană campestră, dar cu împrejurimi incredibil de pitorești și cu tradiții seculare, ce dau farmec, lumină și o anumită intimitate acestor locuri, de intensă trăire spirituală. Russenartul multicentenar sau municipiul Roșiorii de Vede (așa cum este denumit oficial în zilele noastre) s-a dezvoltat pe malul drept al râului Vedea și este străbătut de pârâul Bratcov în partea sa de sud și de vest. La mai puțin de 50 Km de oraș, întâlnim apele Oltului și Dunării. Municipiul Roșiorii de Vede se află totodată la 100 km de București, la 100 Km de Craiova și tot la 100 Km de Pitești și Târgoviște, la câte 80 Km de Giurgiu și Slatina, și este singurul centru polarizator de importanță națională al județului Teleorman. Este legat în mod direct, prin șosele moderne și magistrale feroviare, de mai toate marile orașe din jumătatea de sud a țării, dar și din Ardeal și Banat, printre care: București, Craiova, Drobeta Turnu Severin, Lugoj, Timișoara, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Târgu Jiu, Deva, Cluj, Alba Iulia, Slatina, Giurgiu sau Pitești, dar și de orașe mai mici, cum ar fi Alexandria (actuala reședintă a județului stabilită de regimul comunist), Turnu Măgurele, Zimnicea, Caracal, Dragănești-Olt, Videle sau Costești. Are toate condițiile pentru a deveni unul din cele mai puternice centre urbane,economice și culturale din Muntenia, în eventualitatea ca dezvoltarea viitoare a acestei părti a țării va fi gândită pe criterii de adevăr istoric, cultural, social, dar și de eficiență economică.[necesită citare deplină][necesită citare]
Municipiul Roșiori se găsește la întretăierea paralelei de 44*07’ latitudine nordică cu meridianul de 25* longitudine estică și se mărginește la vest cu comuna Măldăieni, la sud cu comunele Peretu și Troianu, la est cu comuna Vedea și comuna Drăgăneștii de Vede, iar la nord cu comuna Scrioaștea, așezări de care este legat economic, cultural, tradițional și social și care, în viitorii ani, ar putea fi incluse în teritoriul municipiului.
Municipiul de azi s-a dezvoltat într-un loc de important trafic comercial datorat trecerii pe aici, încă din cele mai vechi timpuri, a unor importante drumuri, ca “drumul lui Traian” și “drumul oii”. Aceste căi de comunicație legau Ardealul de Dunăre și se intersectau aici cu alte drumuri paralele cu fluvial – drumurile “țintei” și “olacului”, motiv pentru care localitatea a fost cunoscută, încă de la prima sa atestare documentară, sub forma de târg.
Relieful teritoriului pe care îl ocupa municipiul Roșiorii de Vede, după harta hipsometrică a Atlasului geografic, este caracteristic parții de vest-centrală a Câmpiei Române despărțită aici, de valea râului Vedea, în două compartimente: Găvanul Burdea – la răsărit și Câmpia Boian – la apus.
În zona Roșiorii de Vede, pe malul drept al râului care completează numele orașului, relieful se încadrează în caracteristicile Câmpiei Boian. Terenul este neted, cu o înclinare generală de la nord-vest spre sud-est, aproape imperceptibilă în oraș, localitatea fiind desfasurată ca o fâșie îngustă, perpendicular pe direcția generală de inclinare a solului.
Câmpia din jurul orașului este fragmentată de văile râurilor Vedea, Bratcov și Urlui. Intravăile sunt înguste, având lățimea de numai 300–1000 m între Vedea și Bratcov, sau 2-2.5 km între Bratcov și Urlui.
Cea mai mare parte a caselor din oraș sunt așezate în lunca înaltă a râului Vedea, la altitudinea absolută de 82.5 m, dar circa 1/7 din locuințe și cea mai mare parte a întreprinderilor industriale s-au ridicat pe vechea terasă vestică a râului, pana la altitudinea de 99 m atingând nivelul câmpiei care domina orașul.
Din punct de vedere geologic, teritoriul orașului se suprapune pe unitatea din fața Carpaților, denumită Platforma Moesica. La suprafață întâlnim depozite cuaternare formate din aluviuni constituite din maluri, nisipuri și pietrișuri ce corespund holocenului. Urmeaza apoi, spre adâncime, depozite ale unui regim marnos (marne cu intercalații nisipoase, argile, nisipuri și pietrișuri) care s-au depus într-un regim lacustru din pleistocenul mijlociu. Aceste structuri se suprapun stratelor de Fratești – formațiune întâlnită pe întreg teritoriul județului Teleorman. Ele sunt cosntituite în partea superioară din nisipuri fine, iar la bază din piet.
Împrejurimi:La aproximativ 25 km nord de orașul Roșiorii de Vede, în satul Plopi, comuna Beuca, se află cel mai bătrîn stejar din România, mărturie vie a Pădurii Nebune de odinioară.
Demografie
Componența etnică a municipiului Roșiori de Vede
Români (85,53%)
Romi (1,61%)
Necunoscută (12,77%)
Altă etnie (0,06%)
Componența confesională a municipiului Roșiori de Vede
Ortodocși (85,97%)
Necunoscută (12,81%)
Altă religie (1,2%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Roșiori de Vede se ridică la 27.416 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 31.849 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (85,54%), cu o minoritate de romi (1,62%). Pentru 12,78% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[5]
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (85,98%). Pentru 12,82% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]
Roșiorii de Vede - evoluția demografică
Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în martie 2018
Radu Grămăticu, născut la Roșiorii de Vede, unul din primii cărturari români și traducătorul Tetraevangheliarului de la Rodos (copiat în Insula Rodos la îndemnul lui Pătrașcu -Vodă căruia îi era devotat și adus în țară, unde a fost tradus; ulterior, manuscrisul traducerii a fost purtat de Petru Cercel, fiul lui Pătrașcu -Vodă, în toate țările pe unde avea să călătorească după pierderea tronului, în final fiind lăsat moștenire fiului acestuia, Marcu). Traducerea expusă astăzi la British Museum a fost elaborată în anul 1574 la Mânăstirea Negru -Vodă (denumită impropriu Mânastirea Coșoteni), ctitorită într -o pitorească poiană, situată la 3 km de centrul actualului municipiu Roșiorii de Vede, între dealul dinspre miazăzi și vestita Pădure Nebună ce se întindea pâna la marginea orașului. În sec. XV - XVI, în acest lăcaș a funcționat una din primele unități de învățământ din Muntenia, destinată instruirii fiilor de boieri și logofeți din oraș și împrejurimi. Superba biserică a acestei mânăstiri are o vechime de șapte secole (fiind ctitorită de Negru -Vodă în jurul anului 1300, refăcută în august 1647 de Matei Basarab și restaurată în 1708 de Constantin Brâncoveanu). Conform "Biografiei și Monumentelor Feudale din România", mânăstirea a aparținut permanent orașului Roșiorii de Vede. Din păcate, în 1900 a fost abandonată iar in timpul regimului comunist a fost supusă unei degradări avansate, biserica fiind restaurată începând cu anul 1997 la stăruința fostei conduceri liberale a municipiului Roșiorii de Vede și a unor intelectuali născuți în oraș, mânastirea fiind reînființată ulterior, abia în anul 2014.
Dimitrie I. Berindei (n. la Roșiorii de Vede, la 06.12.1831 - d. la București la 28.05.1884). Absolvent al Școlii de Arte Frumoase din Paris în 1859, unde a fost elevul arhitectului Henri Labrouste. A fost membru al parlamentului și Ministrul Lucrărilor Publice în Cabinetul Ion Ghica. La doar 17 ani, Dumitru Berindei se alătură lui Nicolae Bălcescu participând activ la Revoluția din 1848. Ulterior, devenit arhitect, este autorul a numeroase proiecte de arhitectura si restaurare. A desfășurat o foarte bogată activitate publicistică, fiind fondator, redactor și publicist la numeroase reviste de arhitectură, știință și artă. Este tatăl arhitectului Ion D. Berindey (1871-1928), care a realizat numeroase lucrări de patrimoniu precum Palatul Cantacuzino din București și Palatul Culturii din Iași. La rândul său, arhitectul Ion D. Berindei a avut doi baieți, Jean și Alexandru, ultimul fiind tatăl istoricului si filozofului Dan Berindei. Jean I. Berindei (n. la Paris, la 17.05.1897 și d. la București, la 21.10.1981) a fost de asemenea un arhitect renumit.
Anton Berindei (n. la Roșiorii de Vede la 06.01.1838 - d. la 31.10.1899 în București) aparține aceleiași vechi și importante familii boierești înrudită cu domnitorul Constantin Brâncoveanu. A fost primul român care a absolvit Școala de Geniu de la Metz, în timpul lui Napoleon al III -lea. A devenit general și om politic de orientare liberală, comandantul primei formațiuni de pompieri din capitală, comandantul Direcției Generale a Lucrărilor de Fortificațiune din București, general de divizie, ministru în Ministerul de Război al Guvernului D. A. Sturdza. În anul 1899 a fost numit Guvernatorul Cetății București. În 1866 s-a căsătorit cu Maria Brăiloiu, fiica magistratului Constantin Brăiloiu, cu care a avut 6 copii.
Gala Galaction, scriitor, filozof și critic literar, autorul celebrului roman Papucii lui Mahmud, a cărui acțiune se petrece în Roșiorii de Vede. Gala Galaction și-a făcut studiile gimnaziale la Roșiorii de Vede, oraș în apropierea căruia s-a născut.
Zaharia Stancu, scriitor si poet român, autorul cunoscutului roman Pădurea nebună, a cărui acțiune se petrece în cea mai mare parte la Roșiorii de Vede. Scriitorul și-a făcut studiile liceale la Roșiorii de Vede, fiind născut în apropiere.
Marin Preda, unul din cei mai buni prozatori români, născut în apropiere de Roșiorii de Vede, autorul romanelor Moromeții, Viața ca o pradă, Cel mai iubit dintre pământeni, Delirul, Marele singuratic etc.
Произход на името Руси - предположения и становища. Приемственост между Приста, Руси и Червен - IX - XII в. (Originea numelui Ruși - supozitii și certitudini.Întietatea între Prista, Ruși, Cerven - sec.IX -XII), studiu.
Русе в миналото и днес 1929, Сим.Симеонов(Ruse, trecut și prezent)
Втората българска държава (Al doilea țarat bulgar), Palangurski, Sofia, 2004;
Lumea credinței, nr 53, (Cetatea Imparatului Rosu, Gheorghita Ciocioi) [1]Arhivat în , la Wayback Machine.
Lectură suplimentară
Toponimicul Rușii de vede: contribuții la Istoria Orașului Roșiori de Vede, Argentin St Porumbeanu, Editura Tipoalex, 2003
2013 incident in Paris, France You can help expand this article with text translated from the corresponding article in French. (January 2021) Click [show] for important translation instructions. View a machine-translated version of the French article. Machine translation, like DeepL or Google Translate, is a useful starting point for translations, but translators must revise errors as necessary and confirm that the translation is accurate, rather than simply copy-pasting machine-translat...
English, Scottish, Irish and Great Britain legislationActs of Parliament by states preceding the United Kingdom Of the Kingdom of EnglandRoyal statutes, etc. issued beforethe development of Parliament 1225–1267 1275–1307 1308–1325 Temp. incert. 1327–1411 1413–1460 1461–1482 1483 1485–1503 1509–1535 1536 1539–1540 1541 1542 1543 1545 1546 1547 1548 1549 1551 1553 1554 1555 1557 1558–1601 1603–1623 1625 1627 1640 Interregnum (1642–1660) 1660 1661 1662 1663 1664...
Phalaenopsis philippinensis TaxonomíaReino: PlantaeSubreino: TracheobiontaDivisión: MagnoliophytaClase: LiliopsidaSubclase: LiliidaeOrden: AsparagalesFamilia: OrchidaceaeSubfamilia: EpidendroideaeTribu: VandeaeSubtribu: SarcanthinaeAlianza: PhalaenopsisGénero: PhalaenopsisEspecie: Phalaenopsis philippinensisGolamco ex Fowlie & Tang (1987)[editar datos en Wikidata] Phalaenopsis philippinensis es una orquídea del género de Phalaenopsis de la subfamilia Epidendroideae d...
أميديو أفوجادرو (بالإيطالية: Lorenzo Romano Amedeo Carlo Avogadro di Quaregna e Cerreto) معلومات شخصية اسم الولادة (بالإسبانية: Lorenzo Romano Amede) الميلاد 9 أغسطس 1776[1][2] تورينو[3][4][5][2] الوفاة 9 يوليو 1856 (79 سنة) [4][1][6][7][8][9] تورينو[3] ...
Speargun atau senapan ikan atau senapan tombak ikan adalah alat memancing di bawah air yang dirancang untuk menembakkan tombak pada ikan atau hewan bawah air lainnya atau target. Dua jenis yang paling umum adalah: Bertenaga karet - yang paling sederhana dan termurah, dengan karet menjadi tipe yang dominan, dan; Bertenaga angin udara pneumatik. Referensi Wikimedia Commons memiliki media mengenai Speargun. Len Jones. Len Jones' Guide to Freedive Spearfishing. ISBN 0-9580308-0-4. Terr...
هذه المقالة يتيمة إذ تصل إليها مقالات أخرى قليلة جدًا. فضلًا، ساعد بإضافة وصلة إليها في مقالات متعلقة بها. (يونيو 2019) أنماري أوير معلومات شخصية الميلاد 10 يونيو 1913[1] نويمونستر الوفاة 7 فبراير 2002 (88 سنة) [1] برلين مواطنة ألمانيا الحياة العملية المهنة كات...
Polish politician Aleksander Pociej Aleksander August Pociej (born 7 February 1965 in Warsaw) is a Polish lawyer and politician. He was elected to the Senate of Poland (8th, 9th and 10th term) representing the constituency of Warsaw.[1][2] References ^ Aleksander Pociej. Senate of Poland (in Polish). Retrieved 21 February 2021. ^ Essential statistics about the Senate of the Tenth Term (PDF). Senate of Poland. Archived (PDF) from the original on 21 February 2021. Retrieved 21 F...
Museum Nicholas Roerich merupakan museum yang didedikasikan untuk karya Nicholas Roerich, seorang seniman kelahiran Rusia yang hasil karyanya difokuskan terhadap pemandangan alam dari Himalaya.[1] Museum ini terletak di brownstone pada 319 West 107th Street, Manhattan. Pada awalnya, museum ini terletak di Master Apartments di 103d Street dan Riverside Drive, yang dibangun khusus untuk Roerich pada tahun 1929.[2] Pada saat ini, Museum Nicholas Roerich memiliki koleksi di antara...
USS New Ironsides and five monitor-class warships engaging Forts Wagner and Gregg in Charleston harbor, S.C., in what is one of the world's first combat action photographs, taken in 1863. The exact date is unknown. – Haas & Peale Pickets cooking their rations. Reserve picket fort near Fredericksburg, December 9, 1862[1] Picture of alleged Confederate dead on Matthews Hill, Bull Run Brady Handy Collection[2] The American Civil War was the most widely covered conflict of t...
Ski resort in Savoie, France This article relies excessively on references to primary sources. Please improve this article by adding secondary or tertiary sources. Find sources: La Plagne – news · newspapers · books · scholar · JSTOR (September 2008) (Learn how and when to remove this template message) La PlagnePlagne Centre, 2017La PlagneLocation within AlpsLocationTarentaise Valley, Savoie, Rhône-Alpes, FranceNearest major cityChambéryCoordinates45...
Зорова система людини Зоровий аналізатор (орган зору) — складова системи органів чуття, аналізатор зовнішнього середовища, що призначена для відтворення образів навколишнього середовища. Орган зору складається з очного яблука, зорового нерва та додаткових структур....
Public university in Zagreb, Croatia University of ZagrebSveučilište u ZagrebuLatin: Universitas Studiorum ZagrabiensisTypePublicEstablished23 September 1669; 354 years ago (23 September 1669)Endowment557 million HRK – 73,57 million EUR (2019)[1]Budget2456.3 million HRK – 324.5 million EUR (2019)[1]RectorStjepan LakušićAcademic staff7,963 (2012)[2]Students72,480 (2015)[3]Postgraduates7243 (2007)Doctoral students842 (2007)LocationZagreb, Cro...
Lil Wayne video discographyMusic videos38Featured Music Video98 American rapper Lil Wayne has released one song video, working with many directors, as well as featuring in many other artists music videos as well. Before Lil Wayne went to jail for eight months in 2010 he shot 20 to 30 music videos to keep his fans interested in his music.[1] As lead artist Title Year Director(s) Tha Block Is Hot 1999 Dave Meyers[2] Respect Us(featuring Juvenile) 2000 Terry Heller[3][...
لمعانٍ أخرى، طالع مارك بيرش (توضيح). هذه المقالة يتيمة إذ تصل إليها مقالات أخرى قليلة جدًا. فضلًا، ساعد بإضافة وصلة إليها في مقالات متعلقة بها. (يوليو 2019) مارك بيرش معلومات شخصية تاريخ الميلاد سنة 1949[1] تاريخ الوفاة 19 أكتوبر 2016 (66–67 سنة) مواطنة المملكة المتح...
Japanese professional golfer Isao Aoki青木 功Personal informationBorn (1942-08-31) 31 August 1942 (age 81)Abiko, Chiba, JapanHeight6 ft 0 in (1.83 m)Weight180 lb (82 kg)Sporting nationality JapanCareerTurned professional1964Former tour(s)PGA TourJapan Golf TourChampions TourProfessional wins80Highest ranking8 (7 June 1987)[1]Number of wins by tourPGA Tour1European Tour1Japan Golf Tour51 (2nd all time)PGA Tour of Australasia1PGA Tour Champions9Othe...
Ethnic group in New Zealand Tamil New ZealandersTotal population3,000LanguagesTamilNew Zealand EnglishReligionHinduismChristianityIslamRelated ethnic groupsSri Lankan TamilsIndian Tamils Part of a series onTamils History History of Tamil Nadu History of Sri Lanka Sources of ancient Tamil history Sangam period Keezhadi excavation site Tamilakam Agriculture Economy Education Industry Chronology of Tamil history Eelam Tamil Kingdoms Tamilization Culture Language Literature Philosophy Script Nume...
Dua kerah kuda Kerah kuda adalah sebuah bagian dari tali kekang kuda yang dipakai untuk mengekang ikatan di sekitaran pundak dan leher kuda saat menarik kereta kuda atau bajak. Kerah tersebut sering kali mendukung dan menunjang sepasang potongan kayu atau metal ukir yang ditempatkan pada tali kekang. Referensi Kutipan Sumber Bolich, Susan, The History of Farming Machinery, Oxford University Press, 2005 Braudel, Ferand, Civilization and Capitalism, 15th-18th Century: The structure of everyday ...
British sculptor (1881–1965) Mary Gaskell Gillick OBE (née Tutin; 1881 – 27 January 1965)[1] was a sculptor and medallist, best known for her effigy of Elizabeth II used on coinage in the United Kingdom and elsewhere from 1953 to 1970. Effigy of Elizabeth II by Mary Gillick Personal life Born Mary Gaskell Tutin in Nottingham, she was one of three children born to Thomas Tutin and Elizabeth Gaskell (née Ardern), who wed on 25 March 1880 in Knutsford, Cheshire. She was educated at...
Jan Huyghen (atau Huijgen) van Linschoten (lahir di Haarlem, Belanda, 1563 - meninggal di Enkhuizen, 8 Februari 1611) adalah penjelajah, pedagang, penulis, dan sejarawan Belanda beragama Evangelikalisme. Nama van Linschoten dikenal terutama dari dua tulisan perjalanannya yang dianggap sebagai kunci bagi ekspedisi Cornelis de Houtman ke Nusantara. Van Linschoten menyalin peta pelayaran milik Portugis yang sangat dirahasiakan, sehingga membuka jalan bagi penjelajah Inggris dan Belanda ke Kepula...