Sezonul de Formula 1 din 1971

Sezonul de Formula 1 din 1971
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	6 martie - 3 octombrie
Nr. curse	11
Nr. piloți	50
Nr. echipe	22
Campionul la Piloți
Jackie Stewart (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
Tyrrell-Ford (Primul titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1971 a fost cel de-al 25-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 22-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților și a 14-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1. Sezonul a fost disputat pe parcursul a unsprezece curse, începând cu Marele Premiu al Africii de Sud pe 6 martie și terminându-se cu Marele Premiu al Statelor Unite pe 3 octombrie. În 1971 s-au desfășurat și opt curse care nu au făcut parte din campionat ce erau deschise atât mașinilor de Formula 1, cât și celor de Formula 5000. Campionatul la Piloți a fost câștigat de Jackie Stewart, conducând un Tyrrell-Ford, ea fiind, de asemenea, câștigătoarea titlului la constructori.

După moartea campionului mondial din anul precedent, Jochen Rindt, Lotus a avut un sezon dezordonat, cu piloți tineri și fără experiență, precum Emerson Fittipaldi, la volanul mașinilor lor. Echipa a petrecut mult timp experimentând cu o mașină alimentată cu turbină cu gaze și cu tracțiune integrală. Folosind propriul șasiu puternic inspirat de la Matra MS80, dar cu rezervoare de combustibil convenționale, Tyrrell și Jackie Stewart au câștigat cu ușurință ambele titluri în 1971. Din cele unsprezece curse ale Campionatului Mondial, Mario Andretti, Jacky Ickx, Jo Siffert, Peter Gethin și François Cevert au câștigat câte o cursă fiecare, în timp ce Stewart a câștigat celelalte șase curse.

Jo Siffert și Pedro Rodríguez, care au avut o rivalitate intensă în echipa de mașini sport de anduranță Porsche a lui John Wyer, sponsorizată de Gulf, și-au pierdut amândoi viața la volanul mașinilor de curse în 1971. Rodriguez a murit în timp ce conducea o mașină sport Ferrari 512 la o cursă Interserie pe Norisring, Germania, în iulie, în timp ce Siffert a murit într-un accident violent în care mașina sa a luat foc, în timpul evenimentului de Formula 1, World Championship Victory Race de la Brands Hatch, în octombrie.

Lupta dintre mașinile cu 12 cilindri (Ferrari cu motorul lor Flat-12 boxer, BRM și (într-o măsură mai mică) Matra cu motoarele lor V12) împotriva mașinilor mai ușoare cu motor V8 Ford Cosworth DFV s-a dovedit a fi tema principală pe tot parcursul acestui sezon. Dunlop, unul dintre producătorii care furnizează anvelope echipelor de F1, s-a retras din Formula 1 la finalul sezonului precedent și i-a lăsat pe giganții americani Goodyear și Firestone drept singurii furnizori pentru acest sezon.

Acesta a fost primul sezon în care cel puțin 22 de mașini au început fiecare cursă de campionat, cu excepția Marelui Premiu al Principatului Monaco, unde au început 18 mașini. Distanța maximă de cursă pentru cursele de Mare Premiu din Campionatul Mondial a fost redusă de la 400 km la 325 km.^[1]

Piloții și echipele înscrise în campionat

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1971 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1971.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
						Numele pilotului	Etape
	Jolly Club of Switzerland	Bellasi[a]	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	F1 70	G	Silvio Moser	9
	Motor Racing Developments Ltd	Brabham	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	BT33 BT34	G	Graham Hill	Toate
						Tim Schenken	2–11
	Yardley Team BRM	BRM	BRM P142 3,0 V12	P160 P153	F	Pedro Rodríguez	1–5
						Jo Siffert	Toate
						Howden Ganley	Toate
						Vic Elford	7
						Helmut Marko	8–11
						Peter Gethin	8–11
						George Eaton	10
						John Cannon	11
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 001 3,0 F12 Ferrari 001/1 3,0 F12	312B 312B2	F	Jacky Ickx	Toate
						Clay Regazzoni	Toate
						Mario Andretti	1–4, 7, 10–11
	Gold Leaf Team Lotus World Wide Racing	Lotus	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	72C 72D	F	Emerson Fittipaldi	1–3, 5–8, 10–11
						Reine Wisell	1–5, 7–8, 10–11
						Dave Charlton	4, 6
			Pratt & Whitney STN76 tbn	56B		David Walker	4
						Reine Wisell	6
						Emerson Fittipaldi	9
	STP March Racing Team	March	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	711	F	Ronnie Peterson	1–4, 6–11
						Alex Soler-Roig	1–5
						Nanni Galli	5–6, 9–11
						Niki Lauda	8
						Mike Beuttler	10
			Alfa Romeo T33 3,0 V8			Andrea de Adamich	1–2, 5–7, 9, 11
						Nanni Galli	3–4, 7–8
						Ronnie Peterson	5
	Equipe Matra Sports	Matra	Matra MS71 3,0 V12	MS120B	G	Chris Amon	1–7, 9–11
						Jean-Pierre Beltoise	2–6, 10–11
	Bruce McLaren Motor Racing	McLaren	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	M19A M14A	G	Denny Hulme	1–8, 10–11
						Peter Gethin	1–7
						Jackie Oliver	6, 8–9
	Brooke Bond Oxo Team Surtees Auto Motor und Sport Team Surtees Team Surtees	Surtees	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	TS9 TS7	F	John Surtees	Toate
						Rolf Stommelen	1–10
						Brian Redman	1
						Derek Bell	6
						Mike Hailwood	9, 11
						Sam Posey	11
						Gijs van Lennep	11
	Elf Team Tyrrell	Tyrrell	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	001 002 003	G	Jackie Stewart	Toate
						François Cevert	Toate
						Peter Revson	11

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit motorul Ford Cosworth DFV 3,0 V8.

Concurent	Constructor afiliat	Șasiu	Pneu	Piloți
				Numele pilotului	Etape
Scribante Lucky Strike Racing	Brabham	BT33	G	Dave Charlton	1
Ecurie Evergreen			G	Chris Craft	10–11
Team Gunston		BT26A	F	Jackie Pretorius	1
	March	701	F	John Love	1
Frank Williams Racing Cars		701 711	G	Henri Pescarolo	Toate
				Max Jean	5
Gene Mason Racing		711	F	Skip Barber	3–4, 10–11
Jo Siffert Automobiles		701	F	François Mazet	5
Clarke-Mordaunt-Guthrie Racing		711	F	Mike Beuttler	6–9
Shell Arnold Team		701	G	Jean-Pierre Jarier	9
Pete Lovely Volkswagen Inc.	Lotus	69 Special	F	Pete Lovely	10–11
Ecurie Bonnier	McLaren	M7C	G	Jo Bonnier	1, 7–9, 11
				Helmut Marko	7
Penske-White Racing		M19A	G	Mark Donohue	10–11
				David Hobbs	11
Stichting Autoraces Nederland	Surtees	TS7	F	Gijs van Lennep	4

Calendar

Următoarele unsprezece Mari Premii au avut loc în 1971.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Africii de Sud 6 martie	Marele Premiu al Spaniei 18 aprilie	Marele Premiu al Principatului Monaco 23 mai	Marele Premiu al Țărilor de Jos 20 iunie
Kyalami (P)	Montjuïc (S)	Monaco (S)	Zandvoort (P)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Franței 4 iulie	Marele Premiu al Marii Britanii 17 iulie	Marele Premiu al Germaniei 1 august	Marele Premiu al Austriei 15 august
Paul Ricard (P)	Silverstone (P)	Nürburgring (P)	Österreichring (P)
9.	10.	11.
Marele Premiu al Italiei 5 septembrie	Marele Premiu al Canadei 19 septembrie	Marele Premiu al Statelor Unite 3 octombrie
Monza (P)	Mosport Park (P)	Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

Marile Premii

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Lider
						Pilot	Dif.
1	MP al Africii de Sud	Jackie Stewart	Mario Andretti	Mario Andretti	Ferrari	AND	3
2	MP al Spaniei	Jacky Ickx	Jacky Ickx	Jackie Stewart	Tyrrell-Ford	STE	6
3	MP al Principatului Monaco	Jackie Stewart	Jackie Stewart	Jackie Stewart	Tyrrell-Ford		14
4	MP al Țărilor de Jos	Jacky Ickx	Jacky Ickx	Jacky Ickx	Ferrari		5
5	MP al Franței	Jackie Stewart	Jackie Stewart	Jackie Stewart	Tyrrell-Ford		14
6	MP al Marii Britanii	Clay Regazzoni	Jackie Stewart	Jackie Stewart	Tyrrell-Ford		23
7	MP al Germaniei	Jackie Stewart	François Cevert	Jackie Stewart	Tyrrell-Ford		32
8	MP al Austriei	Jo Siffert	Jo Siffert	Jo Siffert	BRM		32
9	MP al Italiei	Chris Amon	Henri Pescarolo	Peter Gethin	BRM		28
10	MP al Canadei	Jackie Stewart	Denny Hulme	Jackie Stewart	Tyrrell-Ford		31
11	MP al Statelor Unite	Jackie Stewart	Jacky Ickx	François Cevert	Tyrrell-Ford		29

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Pentru informații suplimentare, vezi Lista sistemelor de punctaj ale Campionatului Mondial de Formula 1

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune cinci rezultate din primele șase curse și cele mai bune patru rezultate din restul de cinci curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz.	Pilot	ZAF	ESP	MCO	NLD	FRA	GBR	DEU	AUT	ITA	CAN	USA	Puncte
1	Jackie Stewart	2^P	1	1P R	11	1P R	1R	1^P	Ab[b]	Ab	1^P	5^P	62
2	Ronnie Peterson	10	Ab	2	4	Ab	2	5	8	2	2	3	33
3	François Cevert	Ab	7	Ab	Ab	2	10	2R	Ab	3	6	1	26
4	Jacky Ickx	8	2P R	3	1P R	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	8	AbR	19
5	Jo Siffert	Ab	Ab	Ab	6	4	9	DSC	1P R	9	9	2	19
6	Emerson Fittipaldi	Ab	Ab	5		3	3	Ab	2	8	7	NC	16
7	Clay Regazzoni	3	Ab	Ab	3	Ab	Ab^P	3	Ab	Ab	Ab	6	13
8	Mario Andretti	1R	Ab	NSC	Ab			4			13	NS	12
9	Peter Gethin	Ab	8	Ab	NC	9	Ab	Ab	10	1	14	9	9
10	Pedro Rodríguez	Ab	4	9	2	Ab							9
11	Chris Amon	5	3	Ab	Ab	5	Ab	Ab		6^P	10	12	9
12	Reine Wisell	4	NC	Ab	DSC	6	NC	8	4		5	Ab	9
13	Denny Hulme	6	5	4	12	Ab	Ab	Ab	Ab		4R	Ab	9
14	Tim Schenken		9	10	Ab	12	12	6	3	Ab	Ab	Ab	5
15	Howden Ganley	Ab	10	NSC	7	10	8	Ab	Ab	5	NS	4	5
16	Mark Donohue										3	NS	4
17	Henri Pescarolo	11	Ab	8	NC	Ab	4	Ab	6	AbR	NS	Ab	4
18	Mike Hailwood									4		15	3
19	John Surtees	Ab	11	7	5	8	6	7	Ab	Ab	11	17	3
20	Rolf Stommelen	12	Ab	6	DSC	11	5	10	7	NS	Ab		3
21	Graham Hill	9	Ab	Ab	10	Ab	Ab	9	5	Ab	Ab	7	2
22	Jean-Pierre Beltoise		6	Ab	9	7	7				Ab	8	1
—	Jackie Oliver						Ab		9	7			0
—	Brian Redman	7											0
—	Gijs van Lennep				8							NS	0
—	Jo Bonnier	Ab						NSC	NS	10		16	0
—	David Hobbs											10	0
—	Nanni Galli			NSC	Ab	NS	11	12	12	Ab	16	Ab	0
—	Helmut Marko							NS	11	Ab	12	13	0
—	Andrea de Adamich	13	Ab			Ab	NC	Ab		Ab		11	0
—	Vic Elford							11					0
—	François Mazet					13							0
—	John Cannon											14	0
—	George Eaton										15		0
—	Mike Beuttler						Ab	DSC	NC	Ab	NC		0
—	Skip Barber			NSC	NC						Ab	NC	0
—	Pete Lovely										NC	NC	0
—	Max Jean					NC							0
—	Jean-Pierre Jarier									NC			0
—	Alex Soler-Roig	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab							0
—	Dave Charlton	Ab			NS		Ab						0
—	Chris Craft										NSC	Ab	0
—	John Love	Ab											0
—	Jackie Pretorius	Ab											0
—	David Walker				Ab								0
—	Derek Bell						Ab						0
—	Niki Lauda								Ab				0
—	Silvio Moser									Ab			0
—	Sam Posey											Ab	0
—	Peter Revson											Ab	0
Poz.	Pilot	ZAF	ESP	MCO	NLD	FRA	GBR	DEU	AUT	ITA	CAN	USA	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune cinci rezultate din primele șase curse și cele mai bune patru rezultate din restul de cinci curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz.	Constructor	ZAF	ESP	MCO	NLD	FRA	GBR	DEU	AUT	ITA	CAN	USA	Puncte
1	Tyrrell-Ford	2	1	1	11	1	1	1	Ab	3[c]	1	1	73
2	BRM	Ab	4	9	2	4	8	11	1	1	9	2	36
3	Ferrari	1	2	3	1	Ab	Ab	3	Ab	Ab	8	6	33
4	March-Ford	10	Ab	2	4	13	2	5	(6)	2	2	3	33 (34)
5	Lotus-Ford	4	NC	5	DSQ	3	3	8	2		5	NC	21
6	McLaren-Ford	6	5	4	12	9	Ab	Ab	9	7	3	10	10
7	Matra	5	3	Ab	9	5	7	Ab		6	10	8	9
8	Surtees-Ford	7	11	6	5	8	5	7	7	4	11	15	8
9	Brabham-Ford	9	9	10	10	12	12	6	3	Ab	Ab	7	5
—	Lotus-Pratt & Whitney				Ab		NC			8			0
—	March-Alfa Romeo	13	Ab	NSC	Ab	Ab	NC	12	12	Ab		11	0
—	Bellasi-Ford									Ab			0
Poz.	Constructor	ZAF	ESP	MCO	NLD	FRA	GBR	DEU	AUT	ITA	CAN	USA	Puncte

Curse non-campionat

În sezonul din 1971, au fost organizate și opt curse care nu au făcut parte din Campionatul Mondial.

Numele cursei	Circuit	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Marele Premiu al Arentinei XIV	Buenos Aires	24 ianuarie	Chris Amon	Matra
Cursa Camponilor VI	Brands Hatch	21 martie	Clay Regazzoni	Ferrari
Questor Grand Prix	Ontario Motor Speedway	28 martie	Mario Andretti	Ferrari
Spring Trophy XII	Oulton Park	9 aprilie	Pedro Rodríguez	BRM
Trofeul Internațional BRDC XXIII	Silverstone	8 mai	Graham Hill	Brabham-Cosworth
Rhein-Pokalrennen VI	Hockenheim	13 iunie	Jacky Ickx	Ferrari
International Gold Cup XVIII	Oulton Park	22 august	John Surtees	Surtees-Cosworth
World Championship Victory Race I	Brands Hatch	24 octombrie	Peter Gethin	BRM

Note

1. Bellasi a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.
2. Jackie Stewart și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Austriei.
3. Tyrrell-Ford și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Italiei.

Referințe

1. David Hayhoe, Formula 1: The Knowledge records and trivia since 1950 – 2nd Edition, 2021, page 35.