Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Este considerat de exegeți un „roman al autenticității”, existând 3 niveluri ale scriiturii:
jurnalul naratorului, care povestește evenimentele legate de viața sa din India, de Dasgupta și Maitreyi;
însemnările ulterioare făcute de narator, infirmând sau confirmând primele impresii;
confesiunea făcută de narator după ce acțiunea s-a consumat.
Acțiune
Eroina romanului, Maitreyi Devi, fiica unui mare filozof indian, Surendranath Dasgupta, trăiește o dragoste mistică, s-ar putea spune, cu autorul cărții.
Acțiunea are loc în Calcuttaanilor 1930, Eliade (Allan) locuind în casa lor, ca „ucenic” al acestui savant. Deși la început el nu simte decât repulsie pentru Maitreyi, se îndrăgostește iremediabil de aceasta. Fata îi impărtășește sentimentele dar nu îi mărturisește dragostea, aceasta reflectându-se în faptele sale.
Romanul introduce cititorul în lumea fascinantă a Indiei, a obiceiurilor și a tradițiilor orientale. Dasgupta refuză căsătoria lor, alungându-l pe Eliade, care, îndurerat, se refugiază în Himalaya pentru o vreme ca pustnic, în timp ce Maitreyi este supusă pedepselor crudului ei tată, după care se mărită forțat.
Răspunsul din realitate
În 1972, la întâlnirea dintre Maitreyi Devi (devenită o cunoscută poetă indiană) și reputatul sanscritolog român Sergiu Al. George, aceasta află de romanul în care i-a fost stricată reputația și practic a fost dezvelită în fața întregii lumi. Neagă vehement întâlnirile dintre Eliade și ea, noaptea pe care acesta o prezintă în romanul său, și îl condamnă pe acesta că a fugit în fața tatălui său. Maitreyi Devi scrie și ea la rândul său un roman răspuns, intitulat Dragostea nu moare, în care își prezintă trăirile. Acest roman însă este de fapt scris pentru a îndrepta „o reputație șifonată”, pentru a șterge impresiile lumii după parcurgerea romanului lui Eliade, despre care spune că ce a simțit el nu era dragoste.
Mai târziu, sora acesteia (motivul pentru care Dasgupta a aflat de cei doi) îl condamnă pe Eliade și spune că era doar un pierde-vară.
Maitreyi vine în România la invitația Uniunii Scriitorilor și vizitează pe mama și sora lui Eliade. Îl vizitează pe Eliade la Chicago, și își exprimă repulsia față de cartea scrisă de el. Maitreyi moare în 1989.
Traduceri
Romanul Maitreyi a fost tradus în mai multe limbi străine:[1]
slovacă (Maitreyi, în vol. Maitreyi. Slečna Kristína, Slovenský spisovateľ, Bratislava, 1988; traducere de Hilda Bunčáková și Ľubica Vychovalá),[2][3]
cehă (Bengálská noc, Melantrich, Praga, 1989; traducere de Jiří Našinec și Eva Strebingerová),[4]
japoneză (Maitorei, Sakuhinsha, Chiyoda, Tokyo, 1999; traducere de Haruya Sumiya, reeditată în 2009 de editura Kawade Shobo Shinsha din Tokyo în vol. Maitorei. Keibetsu, împreună cu romanul Disprețul al lui Alberto Moravia)[5][6][7][8][9] etc.
^Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 1: A-H, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, București, 2014, pp. 399-420. ISBN: 978-973-88947-6-1
