Mazurek Dąbrowskiego (cunoscută în română drept Mazurca lui Dąbrowski sau Mazurca lui Dombrowski) este imnul național al Poloniei, scris de Józef Wybicki în anul 1797.
Denumit inițial Pieśń Legionów Polskich we Włoszech („Cântecul legiunilor poloneze în Italia”), este de asemenea cunoscut de polonezi ca Jeszcze Polska nie zginęła sau „Polonia nicidecum nu a pierit” — după primul vers al poemului.
Scris de poetul și generalul polonez Józef Wybicki în luna iulie a anului 1787 — la numai doi ani de la cea de-a treia împărțire a Poloniei —, în orașul italian Reggio Emilia, în vremea în care se afla în Italia alături de generalul Jan Henryk Dąbrowski, avea scopul de a ridica moralul trupelor poloneze de voluntari, venite în sprijinul lui Napoleon Bonaparte.
Popularitatea cântecului a condus la o pletoră de variațiuni, cântate de patrioții polonezi în diferite conjuncturi — în timpul răscoalelor din noiembrie 1830, din ianuarie 1863 etc. În timpul revoluțiilor europene de la 1848, a devenit un imn revoluționar prin Europa, în special la Berlin, Viena, Praga și Paris. Acest lucru a condus la scrierea imnului Hej, Slováci de către poetul slovac Samuel Tomašik, bazat pe linia melodică a Mazurcii lui Dąbrowski, care mai târziu a fost adoptat de Primul congres panslav, desfășurat la Praga, ca imn al mișcării panslave. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o traducere a acestui imn a devenit imnul național al Iugoslaviei. O altă versiune a acestui imn o reprezintă Șumi Marița, imnul național al Bulgariei între anii 1886 și 1944. Când Polonia și-a recăpătat independența, în anul 1918, Mazurek Dąbrowskiego a devenit imnul de fapt, fiind recunoscut oficial drept imn național al celei de-a Doua Republici Poloneze în anul 1926.
Versurile oficiale[1]
Jeszcze Polska nie zginęła, Kiedy my żyjemy. Co nam obca przemoc wzięła, Szablą odbierzemy.
Przejdziem Wisłę, przejdziem Wartę, Będziem Polakami. Dał nam przykład Bonaparte, Jak zwyciężać mamy.
Jak Czarniecki do Poznania Po szwedzkim zaborze, Dla ojczyzny ratowania Wrócim się przez morze.
Już tam ojciec do swej Basi Mówi zapłakany — Słuchaj jeno, pono nasi Biją w tarabany.
Traducerea românească[2]
Polonia nu a pierit încă, Ea va fi cât vom fi și noi, Ceea ce a ocupat dușmanul prin forță, Cu sabia în mână, noi vom recâștiga!
Trecem Vistula și Warte Și vom fi în Polonia; Noi i-am arătat lui Bonaparte Drumul spre victorie.
Ca Czarniecki la Poznan, Luptând cu suedezii, Spre a ne elibera Patria de sub lanțuri, Vom reveni pe calea mării.
Un tată, cu lacrimi în ochi, Îi spune Basiei sale — Ascultă, acum, poți auzi oamenii noștri bătând din tobe?