Marele Premiu de la Ciudad de México (spaniolă Gran Premio de la Ciudad de México), cunoscut anterior sub numele de Marele Premiu al Mexicului (spaniolă Gran Premio de México), este o cursă organizată anual în Ciudad de México, Mexic, care face parte din calendarul Formulei 1. A făcut parte din Campionatul Mondial de Formula 1 în anii 1963-1970, 1986-1992, 2015-2019 și 2021-prezent.
Pe 14 mai 2019, Primarul orașului Ciudad de México, Claudia Sheinbaum, a anunțat că 2019 va fi ultimul an pentru Marele Premiu al Mexicului, deoarece taxa de 400 de milioane de dolari MXN (20,865 milioane USD) urma să fie investită în calea ferată Tren Maya. Se estimează că Marele Premiu generează $8,400 milioane MXN pentru economia locală.[1] Cu toate acestea, pe 8 august s-a anunțat că Marele Premiu al Mexicului va rămâne în continuare în calendar, dar va fi redenumit în Marele Premiu de la Ciudad de México pentru a sublinia sprijinul guvernului din Ciudad de México.[2]
Istoric
Primul Mare Premiu al Mexicului a avut loc în 1962 pe circuitul nou construit Magdalena Mixhuca din Ciudad de México, numit după parcul orașului unde se află, care va găzdui ciclism, hochei pe iarbă, baschet și scrimă în timpul Olimpiadei de vară din 1968. În 1963, cursa a devenit parte a Campionatului Mondial de Formula 1 și a fost câștigată pentru a doua oară la rând de Jim Clark. Din păcate, nu a durat mult până ce GP-ul mexican și-a pierdut locul în calendar, în principal ca urmare a popularității sale. Organizatorii nu au putut controla cei peste 200.000 de spectatori care participă la eveniment în fiecare an, ceea ce îl face periculos pentru piloți. Ultimul eveniment de 16 ani a fost câștigat de Jacky Ickx în 1970 pentru Ferrari.
După o absență de 23 de ani, Formula 1 a revenit pe Autódromo Hermanos Rodríguez în 2015. Circuitul a fost reproiectat de Hermann Tilke înainte de reintroducere; schimbarea principală a constat în adăugarea unei „secțiuni de stadion” cu viteză redusă, care a tăiat jumătate din faimosul viraj final, Peraltada. Cursa a fost puternic susținută de fanii locali, cu participare la vânzarea de bilete.[3]
Statistici
Doi piloți au obținut cel puțin câte un hat-trick (pole position, cel mai rapid tur și victorie într-o cursă): Jim Clark în 1963 și 1967 și Nico Rosberg în 2015.
Piloții și echipele îngroșate concurează în sezonul actual de Formula 1.
Multipli câștigători
- Piloți
|
- Constructori
| Victorii
|
Constructor
|
Ani
|
| 5
|
 Red Bull Racing
|
2017, 2018, 2021, 2022, 2023
|
| 3
|
 Lotus
|
1963, 1967, 1968
|
| McLaren
|
1969, 1988, 1989
|
| Williams
|
1987, 1991, 1992
|
 Mercedes
|
2015, 2016, 2019
|
| 2
|
 Ferrari
|
1970, 1990
|
|
Multipli deținători de pole position
Multipli deținători de cel mai rapid tur
Câștigătorii edițiilor care nu au făcut parte din Campionatul Mondial de Formula 1.
Referințe
