Fotbal Club Rapid 1923, cunoscut sub numele de FC Rapid București, pe scurt Rapid, este un club de fotbal profesionist din București ce evoluează în prezent în SuperLiga României. A fost fondat pe 25 iunie 1923 de către un grup de muncitori de la Atelierele Grivița sub numele de Asociația culturală și sportivă C.F.R..
În iunie 2016, Rapid a fost declarat în instanță în faliment; deși nu era definitivă, decizia a avut ca urmare faptul că echipa nu a mai putut înregistra contracte noi și neavând legitimați suficienți jucători, clubul nu s-a putut înscrie în prima divizie în sezonul 2016-2017, în urma hotărârii Ligii Profesioniste de Fotbal. La scurt timp, a urmat și desființarea echipei. După faliment, au fost demarate patru proiecte paralele de reconstrucție ale echipei, dintre care sustenabil s-a dovedit a fi unul: Mișcarea CFR, devenit Academia Rapid și mai apoi Fotbal Club Rapid. În luna iunie 2018, Academia Rapid a obținut dreptul să se numească FC Rapid după ce a achiziționat la o licitație brandul clubului Rapid București fondat în 1923, marca și culorile, fapt recunoscut oficial de Federația Română de Fotbal.[5][6][7]
Istoria clubului începe în ziua de 25 iunie1923, când, într-o sală a școlii primare din cartierul Grivița, lucrătorii de la Atelierele Grivița au pus bazele "Asociației Culturale și Sportive CFR".[8] Din primul comitet au făcut parte: maistrul Teofil Copaci (devenit președintele asociației), strungarii Grigore Grigoriu (devenit primul căpitan al echipei), Dumitru Constantinescu, Géza Ginzer, Tudor Petre, Franz Hladt.[9] Echipa s-a constituit în luna septembrie, după fuzionarea celor de la „Ateliere” cu cei de la „Excelsior” (care reprezenta cartierul muncitoresc „Steaua” și care avea în frunte pe Emil Dobrescu, V. Constantinescu, Gh. Mărculescu, D. Itu) și a închiriat terenul C.A.B. de la Șosea, pentru antrenamente și jocuri.[9] Primele echipamente au fost confecționate din pânză vișinie în casa lui Grigore Grigoriu, iar ghetele cu crampoane recondiționate din bocancii uzați de la Ateliere.[8]
Pe 28 octombrie1923 echipa joacă primul său meci, împotriva celor de la Unirea Timișoara, pe care îl pierde cu 8-4.[10] Al doilea meci, disputat peste zece zile, a fost jucat împotriva Gloriei Arad, pierdut și acesta cu 2-1.[11]
Până în anul 1932 CFR joacă în campionatul Bucureștiului, neizbutind calificarea în turneul final al campionatului. În această perioadă, din conducerea echipei au făcut parte: Teofil Copaci, Grigore Grigoriu, Bozie Codreanu, iar din lotul de jucători: Stănică, Tudor, Molnar, Ștefănescu, Foran, Leoveanu, Constantinescu, Fetzko, Georgescu, Hladt, Geza, Weiss, Albert, Block, Filip, Itu I, Itu II, Pîrvulescu, Cichi, Schileriu, Svetcovschi, Oros, Ujlaki, Pop, Dobrescu I, Kelemen, Vlaiculescu, Ispas, Vintilescu, Petrovici etc.[12]
În sezonul 1932-1933 se înscrie în Divizia A, primul sezon al competiției în sistem divizionar.[13] Începând cu acest an competițional, echipa are ca bază de antrenament și loc de disputare a meciurilor oficiale terenul Giulești. Primul meci al echipei în Divizia A a fost cel cu Ripensia Timișoara, disputat la 11 septembrie1932 și câștigat cu scorul de 3-2.[13] Primul marcator al CFR-ului de atunci în Divizia A a fost Francisc Boroș.[13] Un alt rezultat important din acest sezon a fost cel din partida cu Șoimii Sibiu, care s-a terminat cu scorul de 9-1.[13]
Locurile ocupate în clasament în cele nouă ediții organizate până în anii celui de-Al Doilea Război Mondial au fost: 2 în seria I (1932-1933), 4 în seria I (1933-1934), 10 (1934-1935), 7 (1935-1936), 2 (1936-1937), 1 în seria I (1937-1938), 6 (1938-1939), 2 (1939-1940), 2 (1940-1941).[14] În această perioadă (1932-1941), din conducerea clubului au făcut parte: V. Blaj, V. Badiu, Costică Bauer, iar ca antrenori au funcționat: Krüger, Huniade, Wana, Konrád, Schaffer și Ștefan Auer. În anul 1936 echipa își schimbă denumirea în Rapid București, fiind luată ca model formația austriacă Rapid Viena. În sezonul competițional 1937-1938 echipa se califică în finala campionatului național, după ce încheie seria pe locul 1. Finala este jucată împotriva Ripensiei Timișoara, pierzând în ambele manșe cu 0-2.
În perioada interbelică, formația feroviară s-a numărat printre echipele de top ale României, câștigând șapte Cupe ale României. Prima a fost adjudecată la 6 iunie1935, în finala cu Ripensia câștigată cu scorul de 6-5[13], echipa CFR-ului era formată din: Theimler - Roșculeț, Ujlaki - Vintilă, Wetzer II, Cuedan - Georgescu, Barbu II, Strock, Medve, Attila.[15] Între 1937 și 1942 cucerește de șase ori consecutiv Cupa României, record neatins de altă echipă românească până în prezent.
După război, echipa revine în campionatul Campionatul capitalei în ediția 1945-1946, situându-se pe în final pe locul 4. În anul competițional 1946-1947, primul sezon național oficial după încheierea războiului, echipa (redenumită din nou în CFR) încheie pe locul cinci, la două puncte distanță de locul doi și la 13 față de locul 1. În sezonul următor, 1947-1948, echipa termină pe locul trei, în spatele echipelor CFR Timișoara și ITA Arad[17], iar în sezonul 1948-1949 termină pe locul doi, la cinci puncte în spatele celor de la IC Oradea.[18] Pe 20 martie1949, CFR București obține cea mai clară victorie din istoria sa, 12-2 cu CFR Cluj.[13][19]
În anul competițional 1950, desfășurat după model sovietic (pe sistemul primăvară-toamnă), echipa termină pe locul doi.[13] La începutul acestui sezon echipa devine Locomotiva, după decizia în urma căreia toate echipele feroviare din țară sunt nevoite să-și schimbe denumirea astfel. Prima retrogradare a venit în 1951, când ocupă locul 11[20], pierzând la golaveraj. Promovează după un an, de pe primul loc, la 10 puncte în spatele celei de-a doua clasate (Locomotiva Iași)[21] și va încheia sezonul 1953 pe locul cinci.[22] În anul 1954 retrogradează pentru a doua oară, ocupând locul 12. Revine din nou, după un singur an, în Divizia A, urmând o perioadă bună pentru echipă. În 1956 ocupă locul patru, la numai 5 puncte de prima poziție.[23]
Din sezonul 1957-1958 se revine la sistemul toamnă-primăvară, iar feroviarii termină pe la mijlocul clasamentului. În 1958 se revine la numele consacrat de Rapid. În anii următori echipa termină pe locurile 4 (1958-1959) și 10 (1959-1960).[24]
Perioada anilor '60 a fost una din cele mai bune din istoria fotbalului giuleștean. În 1961 ajunge până în finala Cupei României, unde pierde cu Arieșul Turda, scor 1-2.[25] Sezonul următor, 1961-1962, ajunge din nou în faza finală, pierzând în fața Stelei cu 1-5.
În marea majoritate a acestor ani, echipa se regăsește în plutonul fruntaș al campionatului, ocupând succesiv locurile: 3 (1960-1961), 5 (1961-1962), 8 (1962-1963), 2 (1963-1964, 1964-1965, 1965-1966)[26], culminând cu sezonul 1967 când Rapid reușește să cucerească primul titlul de campioană a României.[13] Campionatul este câștigat în ultima etapă, la Ploiești, unde trebuia să nu piardă în fața Petrolului.
După acest prim succes, în următoarele patru ediții de campionat echipa ocupă, cu excepția sezonului 1967-1968 (când ajunge și în finala Cupei României pe care o pierde în fața lui Dinamo cu 1-3 în prelungiri), poziții pe podiumul campionatului: locurile 3 (1968-1969), 2 (1969-1970) și din nou 2 (1970-1971), după care începe să alunece spre coada clasamentului: locul 10 (1971-1972) și locul 14 (1972-1973).[26] În sezonul 1971-1972 ajunge în finala Cupei României pe care o câștigă în fața Jiului Petroșani, scor 2-0.[25]
În sezonul 1973-1974 ocupă locul al 16-lea în clasament, retrogradând pentru a treia oară în Divizia B. După obicei, revine în primul eșalon după numai un an (1974-1975)[26], sezon în care ajunge până în faza finală a Cupei României. După ce trece de Dinamo, Jiul, Ceahlăul și Steaua, reușește să învingă și Universitatea Craiova în finală, scor 2-1, aducând în vitrina clubului a noua cupă a României.
Vremuri tulburi, Perioada ABBA (1975–1990)
Anii aceștia sunt cei mai negri pentru fotbalul feroviar. După ce revine din Divizia B în 1975, în sezonul 1975-1976 echipa ocupă locul 14 în campionat, iar în sezonul următor locul 16, retrogradând pentru a patra oară în eșalonul secund, unde va rămâne, de această dată, șase sezoane. În acești ani echipa, din postura de divizionară secundă, ocupă următoarele locuri în clasament: 4 (1977-1978), 6 (1978-1979), 2 (1979-1980), 3 (1980-1981), 2 (1981-1982) și locul 1 (1982-1983), ducând în această perioadă o rivalitate crâncenă cu Petrolul Ploiești și Progresul București. Revenirea în prima divizie se datorează antrenorilor Valentin Stănescu (cel care a adus și primul titlu în 1967) și Viorel Kraus și a lotului de jucători format din: Ion Gabriel, Manu, Popescu, Paraschiv, Pîrvu, Șișcă, Tiță, Iancu, Cojocaru, Ion Ion, Manea, Ad. Dumitru, Petruț, Ispas, C. Dumitriu, Avram, Damaschin, Marta, Lazăr, Koti, Săftoiu, A. Mincu, Petre Petre.
În anul competițional 1983-1984 Rapid ocupă locul 13 în Divizia A, iar în anii următori locurile: 11 (1984-1985), 8 (1985-1986), 14 (1986-1987), 13 (1987-1988). În sezonul 1988-1989 retrogradează pentru a cincea oară, ocupând locul al 17-lea. În acest an ajunge până în semifinalele Cupei României, unde o întâlnește pe Steaua, și pierde cu scorul de 2-3 în urma unui gol marcat în minutul 90
Pe 14 august1985 Rapidul suferă cea mai severă înfrângere din campionat, pe terenul Corvinului, scor 9-0.[13] Pe 3 mai1989 are loc Rapid-Steaua 2-8, meciul cu cele mai multe goluri primite pe teren propriu de giuleșteni.[13]
Perioada de glorie (1990–2008)
Rapid reușește cele mai importante performanțe ale sale pe plan intern și internațional. Din 1993, echipa a fost preluată de George Copos. În 1999 și 2003 a câștigat campionatul,[8] iar în 1998, 2002, 2006 și 2007 Cupa României. În 2006, Rapid s-a calificat în Cupa UEFA din postura de câștigătoare a Cupei României, și a reușit totodată calificarea în premieră în grupele acestei competiții, la al doilea sezon de când UEFA a introdus acest format pentru a doua competiție intercluburi ca importanță din Europa. Alb-vișiniii au trecut de grupe, iar în șaisprezecimi au întâlnit echipa germană Hertha Berlin, pe care au eliminat-o după 1-0 la Berlin, pe Olympiastadion și 2-0 pe „Giulești”, astfel rapidiștii ajungând în optimi. În această fază, rapidiștii au dat de o altă echipă din Germania, una din marile favorite la câștigarea Cupei UEFA în acel sezon, Hamburger SV (sau SV Hamburg), de care au trecut după 2-0 pe „Giulești” și 1-3 pe AOL Arena (rapidiștii s-au calificat datorită golului din deplasare), iar în sferturi au întâlnit Steaua, cealaltă echipă românească aflată la cea mai mare performanță în Cupa UEFA din istorie. A fost o luptă dramatică, de unde învingători au ieșit steliștii, după 1-1 în „Giulești” și 0-0 pe Stadionul Național (steliștii s-au calificat datorită golului din deplasare). A fost cea mai mare performanță europeană a echipei alb-vișinii de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Rapidiștii „deraiază” (2008-2016)
După acel sezon, situația financiară a Rapidului s-a complicat, în parte și de condamnarea penală a patronului George Copos în Dosarul Transferurilor și apoi în dosarul „Loteria”.[27][28] Performanțele au intrat și ele într-un declin, după ce în 2007–2008 terminase pe locul 3, Rapidul terminând campionatul pe locurile 7–8 de trei ori în următorii cinci ani.
La 10 mai 2013, Comisia de Disciplină a Federației Române de Fotbal a hotărât să nu acorde clubului licența pentru Liga 1 pentru sezonul 2013-2014. Pe 6 iulie Comitetul Executiv al FRF a hotărât ca în primul eșalon să participe 18 formații. Mircea Sandu a anunțat că pentru a decide cea de-a optsprezecea echipă se va disputa un baraj între Concordia și Rapid. Acest baraj a avut loc pe 13 iulie, pe Stadionul Dinamo la ora 21.00,[29] și a fost câștigat de Rapid cu 2–1.[30]
Concordia a contestat însă legalitatea acestui baraj, întrucât Rapidul nu avea licență pentru Liga I. După ce deja se disputaseră două etape, la 2 august, Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) de la Laussane a hotărât că organizarea barajului a fost neregulamentară, iar Concordia trebuie să rămână în Liga I, iar Rapid să retrogradeze.[31]
La 17 mai 2014, Comisia de Licențiere a Federației Române de Fotbal a decis neacordarea licenței pentru sezonul 2014-2015 al Ligii 1.[32] Clubul Rapid a decis să facă recurs la Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv, dar nu își putea permite suma de 30.000 de euro; aceasta a fost strânsă printr-o colectă a fanilor echipei, iar TAS a admis recursul, obligând Federația să acorde Rapidului licența pentru sezonul de Liga I.[33]
Falimentul și renașterea (2016-prezent)
În sezonul 2015–2016, Rapid a terminat pe locul întâi în Seria I a Ligii a II-a,[34] dar în condițiile în care clubul nu era redresat financiar, echipa de seniori a rămas cu doar câțiva jucători și fără antrenori. După ce o primă instanță a declarat clubul în faliment, FC Rapid nu a mai putut nici înregistra noi contracte, deci nu a putut alinia o echipă cu care să se înscrie în Liga 1 în sezonul 2016–2017.[35] Aceasta a dus la desființarea clubului. În acea toamnă, fostul director de marketing, Horia Manoliu, a înscris în liga a V-a bucureșteană, AFC Rapid, care a preluat seriile de copii și juniori și a aliniat în acea ligă o echipă bazată pe grupa de juniori născuți în 1998–1999-2000, cu care a câștigat campionatul în sezonul 2016-2017. Horia Manoliu susținea că echipa este continuatoarea fostului FC Rapid și că, prin urmare, contribuie în continuare la palmaresul acesteia.[36]
În sezonul 2017-2018, la inițiativa primăriei Sectorului 1, se înființează asociația sportivă, AS Academia Rapid, care s-a înscris in Liga a IV-a bucureșteană. Condusă de foști jucători ai Rapidului precum: Daniel Niculae (președinte), Daniel Pancu (director tehnic), Nae Stanciu (manager) și Constantin Schumacher (antrenor), Academia Rapid a fost înscrisă în liga a IV-a pe locul echipei Mișcarea CFR, un club-Phoenix fondat de susținătorii echipei.[37] În 2018, Academia Rapid a obținut dreptul să se numească FC Rapid după ce a achiziționat la o licitație brandul clubului desființat, marca și culorile, devenind astfel succesoarea de drept a FC Rapid București fondat în 1923. Relansarea echipei pe această cale a fost sprijinită de majoritatea absolută a suporterilor. Din 2017, FC Rapid a promovat consecutiv timp de două sezoane din Liga 4 în Liga 2.
În vara anului 2021, Rapid a promovat în Liga I, după șase ani de la ultima prezență pe prima scenă a fotbalului românesc. Mihai Iosif este antrenorul cu care Rapid a promovat. Daniel Niculae, fostul mare jucător, a revenit în club în postura de președinte.
Rapid București a disputat 103 partide în cupele europene, în 4 competiții (sau 5 dacă separăm vechile denumiri ale Cupei UEFA și Ligii Campionilor în competiții distincte) pe parcursul a 23 de sezoane.
* Neputându-se face departajarea pe teren, s-a procedat la tragerea la sorți, Rapid calificându-se în finala cu Ferencváros FC (nedisputată, însă, din pricina declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial).
Suntem peste tot acasă
Porțile ni se deschid
Nu-i echipă mai frumoasă
Și iubită ca Rapid
Refren Rapid-Rapid Luptă dacă ne iubești Rapid-Rapid Haide-hai Rapid Giulești!
Inima ce-n piept ne bate
La nevoie e un tun
Pentr-o singură dreptate
Să învingă cel mai bun
Refren
Nu vă dați bătuți o clipă
Învățați acest refren
Imnul nostru de echipă
Glasul roților de tren
Refren
Autori: Adrian Păunescu și Victor Socaciu
Culori
Culorile oficiale a clubului din capitala României sunt alb si vișiniu. Acestea se regăsesc pe stema și pe echipamentele utilizate de-a lungul istoriei sale longevive. Aceste au fost alese de Teofil Copaci, Grigore Grigoriu, Dumitru Constantinescu, Géza Ginzer, Tudor Petre, Franz Hladt care au înființat clubul. Primele echipamente au fost confecționate din pânză vișinie în casa lui Grigore Grigoriu, iar ghetele cu crampoane recondiționate din bocancii uzați de la Ateliere.
Stema
Stema clubului Rapid a fost de obicei compusă din simbolul CFR-ist. Într-o scurtă perioadă după începerea sistemului comunist în România, Rapidul a fost obligat de către autoritățile comuniste să revină la denumirea CFR București. În 1950, avea să devină Locomotiva București, având ca simbol o locomotivă cu abur roșie. Din 1958, clubul s-a redenumit Rapid București, adoptând sigla care s-a modificat relativ nesemnificativ până la cumpărarea clubului de către George Copos, care a schimbat stema odată cu venirea sa. În 2001, stema actuală a Rapidului a fost alesă. S-a aflat că sursa de inspirație este, se pare, un club emblematic al Europei, anume Benfica Lisabona, cel mai titrat club din Portugalia, pe al cărei emblemă apare o legendară acvilă.
Logo vechi
Logo vechi
Logo vechi
Logo vechi
Logo vechi
Logo vechi
Logo actual
Imn
Imnul Rapidului, cunoscut și ca „Suntem peste tot acasă”, a fost compus de Victor Socaciu pe versurile lui Adrian Păunescu.[40] Acest imn s-a născut în iunie 1980, la redacția Flacăra, Adrian Păunescu întâlnindu-se cu Victor Socaciu, Ovidiu Ioanițoaia, gazetar sportiv la revista Flacăra, și cu Victor Niță, tot de la Revista Flacăra. Ideile pentru imn i-au venit repede maestrului Adrian Păunescu și începuse să compună pe loc, iar în același timp, Ovidiu Ioanițoaia scria pe un șervețel versurile dictate.
Lucrările de construcție au început în 1936 începeau lucrările pentru ridicarea stadionului de lângă Grant. Doi ani mai târziu este încheiată construcția, dând echipei Rapid o copie mai mică a "Potcoavei" din Londra a echipei Arsenal. Oficial, stadionul a fost inaugurat pe 10 iunie1939, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la punerea în circulație a primului tren în România în prezența Regelui Carol al II-lea și a Marelui Voievod Mihai de Alba Iulia. În acel moment, Rapidul dispunea de una din cele mai mari și moderne arene din țară, neavând totuși capacitatea ANEF-ului sau gazon de iarbă și instalație de nocturnă ca Venus. Printre invitații la ceremonia de deschidere s-au numărat Regele Carol al II-lea al României, Principele Mihai al României și Principele Paul al Greciei. S-a remarcat pentru arhitectura sa Art Deco și a devenit rapid un simbol al cartierului muncitoresc Giulești. A scăpat de încercările de sistematizare din 1975 până în 1990. Construcția tribunei de nord a fost încheiată la mijlocul anilor 1990, iar capacitatea a fost mărită la 19.100 de locuri. Terenul a fost schimbat în 2003 și era considerat a fi cel mai bun din România la acea vreme. Proiectorul a fost instalat în vara anului 2000. Stadionul a primit numele de „Valentin Stănescu” în 2001, în numele antrenorului care a câștigat cel de-al doilea campionat pentru Rapid, dar este încă cunoscut sub numele de „Stadionul Giulești”, după numele cartierului în care se află. Repere în apropierea stadionului sunt Podul Grant, Teatrul Giulești, Gara de Nord și șantierele de cale ferată Grivița. Prin construcția, după revoluție, a celei de-a doua peluze, „Potcoava” a fost închisă, iar capacitatea stadionului s-a ridicat la 19.100 de locuri. Modernizările au continuat în 2003, an în care gazonul a fost schimbat complet. În prezent peluza veche este închisă, în urma unor decizii la nivelul conducerii din „perioada Copos”.
Superbet Arena-Giulești
Noul stadion Rapid-Giulești a fost inaugurat pe 26 martie 2022. A costat 67 de milioane de euro și are capacitatea de 14.050 de locuri.
Suporteri
Istorie
Rapid București este, potrivit unui sondaj din 2013, al treilea cel mai susținut club din România. O organizație unică în țară este „Clubul Aristocratic al Rapidului”, care a fost înființat în anul 2000. Printre membrii acestuia se numără artiști cunoscuți, care își propun să apere istoria Rapidului și să-i mențină tradițiile. În 1967, actorul Mihai Ioan a organizat și învățat suporterii să cânte cântece, devenind astfel primul lider al galeriei din istoria clubului. Până în 2002, Rapid București a avut un șef de galerie care a rezistat în fruntea tifosilor timp de 32 de ani, Constantin Mincea, Geamgiul. Acesta este recunoscut pentru scandările împortiva partidului comunist.
În prezent, ultrașii Rapidului sunt reprezentați de Peluza Nord și, de asemenea, anterior, de Tribuna II (T2 Rapid). Fanii rapidiști au fost primii din România care au susținut mișcarea ultrașilor în anii 1980, dar primele grupuri ultras au fost înființate în 1998, denumite Official Hooligans, Bombardierii și Ultras Unione.
Ulterior, au apărut și alții precum: Torcida Visinie, Maniacs, Brigada 921, Grant Ultras 06, Radicals, Chicos del Infierno (CDI), Gruppo Alcoolica’99[necesită citare], Ultra' Stil, Legiunea Chitila, Poarta Diavolului, Fetele Granata, SVRB Colletivo, RHV, Original, Capitali sau Legione Titan. În 2007, gruparea ultrașilor, Pirații, s-a mutat în tribuna secundă a stadionului, în urma unor divergențe cu liderul Peluzei Nord. Au fost urmați de alte brigăzi din Peluza Nord. T2 Rapid nu are lider, distingându-se de cealaltă grupă. De-a lungul timpului au existat multe conflicte între cele două facțiuni, iar drept urmare, membrii grupărilor Tribuna II au plecat definitiv, înființând o nouă echipă, ACS Rapid-Frumosii Nebuni ai Giuleștiului. Din 1980, suporterii Rapidului îi consideră aliați pe suporterii Politehnicii Timișoara, suporterii ambelor echipe având ocazia să se susțină unii pe ceilalți în timpul meciurilor.
Rivalități
Cele mai importante rivalități ale clubului sunt împotriva vecinilor FCSB și Dinamo București. Meciul cu FCSB este denumit Derby-ul Bucureștiului,[necesită citare]cele două echipe întâlnindu-se de peste 130 de ori, începând cu victoria Rapidului cu 1-0 pe . Mai multe meciuri de-a lungul anilor dintre Steaua și Rapid s-au încheiat în ciocniri serioase între suporteri. Cele două echipe se remarcă prin dominația lor în fotbalul românesc, alături de Dinamo, ele având în total mai multe trofee interne decât toate celelalte cluburi din România adunate la un loc, 111 la 101. Rivalitatea dintre cele trei se extinde și la alte sporturi.
Un alt mare rival al Rapidului este Petrolul Ploiești, care a avut sediul anterior în Capitală și cu care contestă Primus Derby, cel mai vechi derby de fotbal din România.[41] Primul episod al rivalității Petrolul–Rapid a fost in sezonul 1965-1966, Petrolul și Rapid s-au luptat pentru titlul de campioană a României, iar câștig de cauză au avut prahovenii. Echipa antrenată pe atunci de Constantin Cernăianu s-a impus în fața rivalei și a obținut ultimul titlu în campionat din istoria clubului.[42]
În ultima perioadă, s-a intensificat puternic rivalitatea cu Farul Constanța, una dintre cauze fiind înfrățirea suporterilor fariști cu cei steliști, dar și lupta dintre cele două echipe în partea de sus a clasamentului primei divizii. Cele două echipe s-au mai întâlnit și în ligile inferioare, unde au disputat meciuri spectaculoase având în vedere nivelul competiției, și în special la nivelul tribunelor.[necesită citare]
Chirilă, Ioan: Glasul roților de tren, București, Editura C.N.E.F.S., 1968, 224 pag
Ionescu, Mihai și Tudoran, Mircea: Fotbal de la A la Z, București, Editura Sport-Turism, 1984, pp. 203–207
Ionescu, M.; Toma, Răzvan și Tudoran, M.: Fotbal de la A la Z, București, Editura Mondocart Pres, 2001, pp. 177–179 ISBN 973-8332-00-1
Costache, Cristian și Cârstea, Ion: Fenomenul Rapid. Legenda continuă, București, Fundația Culturală Gheorghe Marin Speteanu, 2004, 472 pag. ISBN 9738540674
Chirilă, Ioan: Finala se joacă astăzi, București, Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, 1966, 288 pag.
Bărbulescu, Marin: Rapid - iubire fără de sfârșit, București, Editura Ulise, 1993, 264 pag.
Dobre, Ilie: O galerie nebună, nebună, nebună... Galeria Rapidului, București, Casa Editorială Odeon, 1995, 128 pag. ISBN 9739008518
Neagu, Fănuș: Rapid nu oprește în gările mici, București, Editura Intact, 1999, 302 pag.
Sonequa Martin-Green Sonequa Martin-Green en la Comic-Con de 2016.Información personalNombre de nacimiento Sonequa MartinNacimiento 21 de marzo de 1985 (38 años)Russellville (Estados Unidos) Residencia Los Ángeles Nacionalidad EstadounidenseLengua materna Inglés Características físicasAltura 1,63 mFamiliaCónyuge Kenric Green (2010-presente)Hijos Kenric Justin Green II (2015)EducaciónEducada en Universidad de Alabama Información profesionalOcupación Actriz, productoraAños activa des...
Westbau der Marienkirche, links im Hintergrund das nördliche Querhaus. Chor, Kapellenkranz und Querhaus der Marienkirche. Ansicht von Nordosten Die Marienkirche ist die evangelisch-lutherische Hauptkirche Rostocks und ein Hauptwerk der norddeutschen Backsteingotik. 1232 wurde eine frühgotische Vorgängerkirche erstmals urkundlich erwähnt, der Bau der heutigen dreischiffigen Basilika begann um 1290 und war um die Mitte des 15. Jahrhunderts abgeschlossen. Der Turm hat heute eine Höhe v...
Steve Leo Beleck Datos personalesNombre completo Steve Leo Beleck A'BekaNacimiento Yaundé, Camerún21 de febrero de 1993 (30 años)Nacionalidad(es) CamerunesaAltura 1, 88 metrosCarrera deportivaDeporte FútbolClub profesionalDebut deportivo 2009(Panthrakikos)Posición Delantero[editar datos en Wikidata] Steve Leo Beleck A'Beka (Yaundé, Camerún, 21 de febrero de 1993) es un futbolista camerunés que juega de delantero. Es hijo del exfutbolista internacional camerunés Th...
في التحليل العددي، صيغ نيوتن-كوت أو قواعد نيوتن-كوت هي مجموعة من الصيغ المستعملة في التكامل العددي (يطلق عليه أيضا التربيعي) بالاعتماد على الكمية المكاملة على نقاط متساوية التباعد.[1][2][3] تعود التسمية تقديرا لإسحق نيوتن وروجر كوتس. وصف بفرض أن الدالة ƒ المعرفة ع...
SEAT IncaInformasiProdusenSEATMasa produksi1996–2003PerakitanMartorell, SpanyolPacheco, ArgentinaBodi & rangkaKelasKendaraan komersial ringanBentuk kerangkaPanel vanTata letakMesin depan, penggerak roda depanPlatformVolkswagen Group A03Mobil terkaitSEAT Ibiza Mk2SEAT Córdoba Mk1Volkswagen Caddy Typ 9KVolkswagen Polo Mk3Volkswagen Polo PlayaVolkswagen Polo ClassicPenyalur dayaMesin1.4 L I41.6 L I41.9 L I4 D1.9 L I4 SDI1.9 L I4 TDIDimensiPanjang4.207 mm...
Guam padaOlimpiadeKode IOCGUMKONKomite Olimpiade Nasional GuamSitus webwww.oceaniasport.com/guam/Medali 0 0 0 Total 0 Penampilan Musim Panas198819921996200020042008201220162020Penampilan Musim Dingin19881992–20182022 Berikut ini adalah daftar pembawa bendera yang mewakili Guam pada Olimpiade.[1] Para pembawa bendera membawa bendera nasional negara mereka pada acara pembukaan Permainan Olimpiade. # Tahun acara Musim Pembawa bendera Olahraga 9 2016 Musim panas Benjamin Schulte Renang ...
For the U.S. Historic District, see Downtown Historic District (San Jose, California). Central business district in California, United StatesDowntown San JoseCentral business district Clockwise from top: Downtown skyline from the West; San José City Hall, Hotel De Anza & Almaden Boulevard, Downtown skyline from the North, Adobe World HeadquartersDowntown San JoseLocation within San JoseCoordinates: 37°19′55″N 121°53′24″W / 37.332°N 121.89°W / 37.332; -...
أداة حصد قصب السكر في كوبا أثناء الزفرا تشير السفرة[1] إلى موسم الحصاد في نهاية الربيع أو بداية الخريف وهو مصطلح شائع في البلاد التي تتأثر لغتها بـ اللغة العربية أو الإسبانية. في منطقة الكاريبي، يشير هذا المصطلح عمومًا إلى محصول قصب السكر (Rojas: 226). ويبدأ الزفرا هناك في شهر...
لمعانٍ أخرى، طالع قنا (توضيح). قنا الجديدة قنا الجديدة قنا الجديدةشعار سميت باسم قنا تاريخ التأسيس 2000 (منذ 23 سنة) تقسيم إداري البلد مصر المحافظة محافظة قنا المسؤولون رئيس جهاز المدينة أيمن رشاد[1] خصائص جغرافية إحداثيات 26°13′55″N 32°44′21″E / 26.2318055555...
Swedish investment advisor Dag DetterNationalitySwedishAlma materLund UniversityNotable workThe Public Wealth of NationsWebsitedetterco.com Dag Detter is a Swedish investment advisor, as well as an author and speaker on the topic of public commercial assets.[1] He is the former President of Stattum and Director at the Swedish Ministry of Industry, leading the restructuring of the government portfolio of public assets during the reforms 1998-2001.[2][3][4] ...
2009 film by Anne Fletcher The ProposalTheatrical release posterDirected byAnne FletcherWritten byPeter ChiarelliRoberto Orci (uncredited)Alex Kurtzman (uncredited)Produced byDavid HobermanTodd LiebermanDamon Lindelof (uncredited)Starring Sandra Bullock Ryan Reynolds Malin Åkerman Craig T. Nelson Mary Steenburgen Betty White CinematographyOliver StapletonEdited byPriscilla Nedd-FriendlyMusic byAaron ZigmanProductioncompaniesTouchstone PicturesKurtzman/Orci ProductionsMandeville FilmsDistribu...
Historic site in Queensland, AustraliaFortitude Valley Child Health CentreFortitude Valley Child Health Centre, 2010Location112 Alfred Street, Fortitude Valley, Queensland, AustraliaCoordinates27°27′22″S 153°01′59″E / 27.4562°S 153.0331°E / -27.4562; 153.0331Design period1919 - 1930s (interwar period)ArchitectCecil James VirgoArchitectural style(s)Arts & Crafts Queensland Heritage RegisterOfficial nameFortitude Valley Child Health Centre, Fortitude Vall...
Football tournament season 2015 Copa do BrasilOfficial logo.Tournament detailsCountry BrazilDates8 February – 2 December[1][2]Teams87Final positionsChampions Palmeiras (3rd title)Runner-up SantosTournament statisticsMatches played158Goals scored417 (2.64 per match)Scoring leader(s) Gabriel (8 goals)← 20142016 → The 2015 Copa do Brasil (officially the 2015 Copa Sadia do Brasil for sponsorship reasons)[3] was the 27th edit...
This article has multiple issues. Please help improve it or discuss these issues on the talk page. (Learn how and when to remove these template messages) This article contains content that is written like an advertisement. Please help improve it by removing promotional content and inappropriate external links, and by adding encyclopedic content written from a neutral point of view. (December 2011) (Learn how and when to remove this template message) This article needs additional citations for...
Ця стаття містить текст, що не відповідає енциклопедичному стилю. Будь ласка, допоможіть удосконалити цю статтю, погодивши стиль викладу зі стилістичними правилами Вікіпедії. Можливо, сторінка обговорення містить зауваження щодо потрібних змін. (серпень 2017) Ця стаття ...
Puerto Rican-American baseball player (born 1963) For the Uruguayan footballer, see Edgar Martínez (footballer). Baseball player Edgar MartínezMartínez with the Seattle Mariners in 1997Designated hitter / Third basemanBorn: (1963-01-02) January 2, 1963 (age 60)New York City, New York, U.S.Batted: RightThrew: RightMLB debutSeptember 12, 1987, for the Seattle MarinersLast MLB appearanceOctober 3, 2004, for the Seattle MarinersMLB statisticsBatting average.3...
Creation of theatrical or film scenery For film and television, see production design. This article needs additional citations for verification. Please help improve this article by adding citations to reliable sources. Unsourced material may be challenged and removed.Find sources: Scenic design – news · newspapers · books · scholar · JSTOR (October 2020) (Learn how and when to remove this template message) Set design model by Marcel Jambon for an 1895 ...
American politician For other people named John Davis, see John Davis (disambiguation). This article needs additional citations for verification. Please help improve this article by adding citations to reliable sources. Unsourced material may be challenged and removed.Find sources: John E. Davis North Dakota politician – news · newspapers · books · scholar · JSTOR (February 2022) (Learn how and when to remove this template message) John DavisDirec...