Victor Pițurcă (n. 8 mai 1956, Orodel, Dolj, România) este un fost fotbalist, și este un antrenor liber de contract. Ultima oară, a antrenat clubul Universitatea Craiova.[4][5] Ca fotbalist, și-a petrecut mare parte din carieră la echipa Steaua București. A mai fost de trei ori selecționer al naționalei României, reușind să califice echipa la Campionatul European de Fotbal din 2000 și la cel din 2008.
În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a pentru câștigarea Cupei Campionilor Europeni din sezonul 1985-1986.[6][7]
Victor Pițurcă s-a născut pe 8 mai 1956, în comuna Orodel, Dolj. Și-a făcut junioratul la Universitatea Craiova, între 1970-1974, arătându-și talentul înnăscut și determinarea pe teren care l-au adus în lotul de seniori al Universității în 1975.[8]
Acesta are trei copii: Alexandru Pițurcă, Claudia Naboiu și Enache Dimitris.
Pițurcă făcea inițial parte din lotul echipei Viitorul Scornicești fiind apoi transferat la marea echipă a Stelei, care în 1986 câștiga Cupa Campionilor Europeni, în premieră pentru un club din Estul Europei. A câștigat de asemenea Supercupa Europei cu Steaua, după un meci din 1987 cu Dinamo Kiev.
În sezonul 1987-1988, Victor Pițurcă a marcat 34 de goluri în Campionatul României și a câștigat trofeul „Gheata de Bronz” a Europei, fiind devansat de către turcul Tanju Çolak (Galatasaray Istanbul) - 39 de goluri, și de danezul John Eriksen (Servette Geneva) - 36 goluri.
Ca antrenor, a pregătit FC Universitatea Craiova, cu care a obținut locul 2 în campionat, apoi echipa națională de tineret Under 22 a României, cu care a reușit calificarea la Campionatul European din România din 1998.
Numit selecționer al echipei naționale, a reușit calificarea la Campionatul European de fotbal din 2000, dar a fost demis în urma unui conflict cu unii jucători importanți ai naționalei, printre care Gheorghe Hagi.
După aceea, a pregătit Steaua București cu care a obținut un titlu național, în sezonul 2000-2001. Datorită unui conflict cu patronul clubului, George Becali, Pițurcă a demisionat în 2002. În 2004 a fost numit din nou selecționer al echipei naționale de fotbal a României, cu care a reușit calificarea la Campionatul European de fotbal din 2008 (la 8 ani de la ultima calificare a acesteia la un turneu final), după ce a condus naționala română la prima sa victorie din istorie într-un meci împotriva Țărilor de Jos. La turneul final Euro 2008, echipa antrenată de Pițurcă a făcut parte dintr-o grupă foarte puternică, pe care a terminat-o pe locul al treilea, după două egaluri cu Franța și Italia și o înfrângere în fața Țărilor de Jos.
Preliminariile Campionatului Mondial de fotbal din 2010 au început dezastruos pentru naționala condusă de Pițurcă, echipa suferind o înfrângere 0-3 cu Lituania, și reușind un egal cu Franța și o victorie la limită în Insulele Feroe. După ce primele două meciuri din primăvara lui 2009, contra Serbiei și Austriei s-au terminat și ele cu două înfrângeri, Pițurcă a fost demis la 9 aprilie 2009 de la echipa națională a României.[9]
În iunie 2010, Pițurcă a revenit la Steaua[10], preluând funcția de manager general. A schimbat din temelii lotul Stelei[11], dar după un început fast de sezon, cu două victorii în două meciuri, un nou record personal[12], a demisionat din funcție[13]. La 26 august 2010, Pițurcă a acceptat postul de manager al clubului FC Universitatea Craiova.[14] La 11 ianuarie 2011 a fost suspendat de către consiliul de administrație al echipei.[15]
La 15 iunie 2011 a fost prezentat în funcția de selecționer al echipei naționale de fotbal a României la Casa Fotbalului. A fost a treia lui numire la națională. Contractul a intrat în vigoare pe 1 iulie 2011. La 16 octombrie 2014 Federația Română de Fotbal și Victor Pițurcă au reziliat de comun acord, contractul privind postul de selecționer al echipei naționale a României,[16] ca imediat după aceasta Pițurcă să devină antrenorul clubul Ittihad FC, din Arabia Saudită,[4][5] cu care a semnat un contract pe doi ani.[17]
Divizia A:
Cupa României:
Liga Campionilor :
Supercupa Europei:
Supercupa României:
Liga Profesionistă din Arabia Saudită
|title=
<ref>
award
Materiale media legate de Victor Pițurcă la Wikimedia Commons
Interviuri
Polojinski (1948-50) • Oțeleanu (1954-56) • Ionescu-Crum (1956-58) • Mărdărescu (1960-61) • Călinoiu (1961-63) • Oțeleanu (1963-65) • Teodorescu (1966) • Cosmoc (1966-68) • Coidum (1968-71) • Cernăianu (1971-76) • Teașcă (1976-77) • Deliu (1977) • Oană (1978) • Stănescu (1979-80) • Oblemenco (1980-82) • Oțet (1982-84) • Stănescu (1984-86) • Rădulescu (1984-86) • Halagian (1985) • Teașcă (1986) • Oțet (1986-88) • Cârțu (1988-91) • Vacant (1991-13) • Lincar (2013) • Stîngă (2013-14) • G. Balint (2014) • Gane (2014) • Săndoi (2014-16) • Naicu (2016) • Mulțescu (2016-17) • Mangia (2017-19) • Papură (2019) • Pițurcă (2019-20) • Papură (2020) • Bergodi (2020) • Papură (2020-21) • Ouzounidis (2021) • Reghecampf (2021-22) • L. Balint (2022) • Rădoi (2022) • Neagoe (2023) • Reghecampf (2023) • Petev (2023-24) • Gâlcă (2024-25) • Rădoi (2025-)