A urmat Școala de agricultură, devenind învățător.
A terminat o școală de ofițeri, ajungând sublocotenent de rezervă.
Activitate politică
A inițiat, împreună cu tinerii militari, Comitetul ostășesc de pe frontul român, cu sediul la Iași, la sfârșitul lui iunie 1917. A fost secretarul comitetului înființat, iar în această calitate, la 31 august, împreună cu A. Scobiola a semnat și expediat o adresă din partea Comitetului către Zemstva gubernială. Pe fondul începerii anului școlar cei doi au sugerat ideea că învățătorii cu solide cunoștințe de limba și literatura română să fie aduși dintre ardelenii și bucovinenii aflați în Rusia, fie în calitate de refugiați, fie ca prizonieri.[3]
A fost luată hotărârea ca Vasile Țanțu să fie candidat pentru Constituanta rusă, din partea eserilor moldoveni; hotărâre luată în cadrul ședințelor adunării delegaților, de pe frontul român, ținute în zilele de 10,11 și 12 octombrie 1917 la Iași. Alegerile au fost amânate pentru zilele de 26, 27 și 28 noiembrie, iar Țanțu a fost propus din nou.[3]
La Congresul ostășesc din 20 octombrie, când președinte a fost ales V. Cijevschi, secretari au fost Șt. Holban și Vasile Țanțu. În ședința, care a avut loc în aceeași zi, Țanțu ține un discurs, alături de întregul grup al separatiștilor. La congres s-a ales un birou care urma să se ocupe de organizarea Sfatului Țării, al cărui președinte a fost Vasile Țanțu. A fost și adjunctul Șefului Statului Major.[3]
La 6 ianuarie1918, s-au aflat legăturile pe care Țanțu le avea cu batalionul de ardeleni, ceea ce a dus la punerea sub urmărire, dorindu-se chiar și arestare lui, din ordinul comandantului garnizoanei Chișinău, Levenzon. Vasile Țanțu a reușit să fugă, s-a ascuns într-un coteț de găini pentru o noapte, iar apoi s-a întâlnit cu Gheorghe Buruiană, cu care a ajuns la Iași, cu scopul de a grăbi ajutorul României.[3]
S-a regăsit în rândul vorbitorilor, cu ocazia deschiderii Universității populare, la 18 februarie1918.
Chiriac, Alexandru, Membrii Sfatului Țării (1917-1918) – dicționar, București, 2001
Ciobanu, Ștefan, Unirea Basarabiei. Studiu și documente cu privire la mișcarea națională din Basarabia la anii 1917-1918, București, 1929
Lectură suplimentară
Cojocaru, Gheorghe E., Sfatul Țării - itinerar, Editura Civitas, Chișinău, 1998
Colesnic, Iurie, Sfatul Țării - enciclopedie, Editura Museum, Chișinău, 1998
Chiriac, Alexandru, Mic dicționar al membrilor Sfatului Țării din Chișinău, (21 noiembrie 1917 — 27 noiembrie 1918), în „Patrimoniu. Revistă de cultură istorică”, Chișinău, nr.4/1991
