Republica Sovietică Odesa, la 1 martie 1918 pretindea că include și Basarabia, de facto însă, ultima niciodată nu a făcut parte din RSO.
RUMCEROD sau RumCerOd (în rusăРумчерод), acronimul rusesc pentru Comitetul Executiv Central al Sovietelor Frontului Român, Flotei Mării Negre și regiunii Odessa (în rusăЦентральный исполнительный комитет Советов Румынского фронта, Черноморского флота и Одессы) a fost un organ bolșevic revoluționar care s-a instalat provizoriu în sudul Ucrainei, și a avut competențe asupra teritoriului guberniilor Basarabia, Herson și Taurida, în contextul destrămării Imperiului Rus și a Războiului Civil Rus. A funcționat din mai 1917 până în mai 1918.
La al Doilea Congres al Rumcerod (Odesa, 23 decembrie 1917 - 5 ianuarie 1918), Rumcerod era compus din 180 de persoane alese: 70 de bolșevici, 55 de membri ai Partidului Socialist Revoluționar, 23 de reprezentanți ai organizațiilor țărănești, iar 23 din alte partide și mișcări.
În luna decembrie 1917 a fost aleasă o nouă conducere, care și-a propus instaurarea puterii sovietice în regiune. Organismul a funcționat în sudul Ucrainei până în luna mai 1918 și a avut în subordine administrațiile guberniilorBasarabiaHerson și Taurida.[1]
RumCerOdul s-a străduit să împiedice intențiile Sfatului Țării de a declara independența Basarabiei. A reușit să-și introducă grupurile armate, Front-Otdel,[2][3] în Basarabia unde a contestat, violent, Sfatul Țării. Front-Otdel a preluat unitățile militare rusești, controlul telegrafului, poștei și gării din Chișinău, pentru ca în ianuarie 1918 să dizolve, de facto, Sfatul Țării arestând unii deputați, în timp ce alții sau ascuns ori au fugit la Iași.[4]
În dorința de a obține retragerea trupelor române din Basarabia, a arestat o parte dintre românii refugiați la Odesa și a somat România să-și retragă armata din teritoriul fostei gubernii. Cele două părți au ajuns la un acord pe 23 martie 1918, însă Rumcerodul a fost nevoit să se retragă la Nikolaiev (apoi Rostov-pe-Don), datorită înaintării trupelor germane.
