Acest articol poate fi extins cu text tradus din articolul corespunzător din Wikipedia în engleză.
Click pe [arată] din partea dreaptă pentru a citi instrucțiuni importante înainte de traducere.
Vezi o versiune tradusă automat a articolului engleză.
Traducerea Google poate fi utilă ca punct de pornire pentru traduceri, dar traducătorul trebuie să revizuiască erorile și să confirme că traducerea este exactă, în locul copierii pur-și-simplu a textului tradus la Wikipedia română.
Nu traduceți text care apare nefiabil sau de calitate joasă. Dacă e posibil, verificați textul cu referințele articolului oferite în limba străină.
După traducere, în pagina de discuție trebuie adăugat {{Traducere|en|Gherman Pântea}}.
Până la venirea trupelor române în Basarabia, provocată de încercarea RUMCEROD-ului de a aresta deputații pro-români ai Sfatului Tării și preluarea puterii prin mijloace militare, a fost, împreună cu Ion C. Inculeț și Pantelimon Erhan, filorus și anti-unionist,[3][4] aceștia fiind acuzați de Blocul Moldovenesc de atitudine pro-rusă, acuzatie în urma căreia G. Pândrea și P. Erhan își dau demisia.[4]
Între 1941 - 1944 - primar general al orașului Odesa.[5]
După 1945, având în vedere că fusese, pe timpul războiului, primar al orașului Odesa, capitala Guvernământului Transnistriei, autoritățile l-au învinuit de masacrele și deportările din timpul războiului și în 1952 este condamnat la 10 ani de detenție, dar în anul 1955 a fost amnistiat. Realitatea este că Pântea nu a sprijinit crimele regimului antonescian, ci a încercat să oprească deportările evreilor, a încurajat normalizarea relațiilor economice din oraș și a încercat să colaboreze pașnic cu vechii funcționari sovietici (tendința regimului de la București fiind aceea de a-i înlocui peste tot pe aceștia cu funcționari români lipsiți de pregătire sau de cunoașterea limbii locale).[6]
În 1968 a murit în circumstanțe misterioase (a căzut mort după ce a băut o ceașcă de cafea într-o cafenea).