Elev al lui Hummel, susține de foarte tânăr numeroase recitaluri. Celebru pentru legatoul său și inventator al unei tehnici reluate apoi de către mult mai celebrul său rival - Franz Liszt - ce consta în a face să cânte o melodie in registrul mediu, redată cu cele două degete mari, în paralel cântând cu celelalte degete acorduri, arpegii și alte linii melodice, în registrele grav și acut. Virtuozitatea sa i-a adus mulți admiratori, dar era puțin apreciat de cunoscători ca Liszt sau Frédéric Chopin.
Creația lui cuprinde numeroase piese pentru pian solo (studii, capricii, fantezii pe teme de operă, sonate), un Concert pentru pian op.55, 54 de lieduri și două opere (Florinda, 1851; Cristina di Svezia, 1865).
