Rezistența albaneză la dominația nazistă, în cel de-al doilea război mondial, a început odată cu ocupația italiană și apoi germană din Albania și își are bazele în activitatea comunistă din țară.
Confruntându-se cu o societate analfabetă, agrară și în cea mai mare parte musulmană monitorizată de către regele Zog, țara nu a avut parte de o existență comunistă de sine stătătoare înainte de Al Doilea Război Mondial. După ce Fan Noli a fugit în 1924 în Italia și mai târziu în Statele Unite, mai mulți dintre protejații săi de stânga au emigrat la Moscova, afiliindu-se la Confederația din Balcani a partidelor comuniste și prin aceasta la Internaționala Comunistă (Comintern), organizație sovietică sponsorizată de partidele comuniste din întreaga lume.
Participanți
Tabel cronologic
Aspecte
Preludiu
1939
1940
1941
1942
1943
1944
1945
Urmări
Impactul asupra civililor
în război din 1937 China
începând cu 1939 Polonia Regatul Unit Franța Canada Australia Noua Zeelandă Africa de Sud
începând cu 1940 Norvegia Belgia Țările de Jos Grecia
începând cu 1941 Iugoslavia Uniunea Sovietică Statele Unite Cehoslovacia (guvernul în exil)
începând cu 1942 Brazilia
începând cu 1943 Italia
începând cu 1944 România Bulgaria Finlanda
în război din 1937 Japonia
începând cu 1939 Germania Slovacia
începând cu 1940 Italia (până în 1943)
începând cu 1941 Bulgaria (până în 1944) România (până în 1944) Ungaria Finlanda (până în 1944)
începând cu 1942 Thailanda
Austria - Albania4 - Baltica1 - Cehoslovacia - Danemarca - Etiopia - Franța - Germania - Grecia - Italia - Iugoslavia - Evreii - Țările de Jos - Norvegia - Polonia - Tailanda - URSS - Ucraina2 - Vietnam -
alții...
1 antisovietică. 2 antigermană, antisovietică și antipoloneză. 3 a durat întreg războiul, până în mai 1945. 4 anti-italiană și antigermană.