PROFILBARU.COM

Date personale
Radu Mihnea
Domn al Moldovei, Domn al Țării Românești

Născut	1586^[1] Constantinopol, Imperiul Otoman
Decedat	13 ianuarie 1626 (40 de ani)^[1] Moldova
Înmormântat	Mănăstirea Radu Vodă, București
Părinți	Mihnea Turcitul
Copii	Alexandru Coconul Mihnea al III-lea
Ocupație	conducător[*]
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Dinastia Drăculeștilor
Domn al Țării Românești
Domnie	noiembrie 1601 – martie 1602
Predecesor	Simion Movilă
Succesor	Radu Șerban
Domn al Țării Românești
Domnie	aprilie 1611 – mai 1611
Predecesor	Radu Șerban
Succesor	Radu Șerban
Domn al Țării Românești
Domnie	septembrie 1611 – iulie 1616
Predecesor	Radu Șerban
Succesor	Alexandru Iliaș
Domnitor al Moldovei
Domnie	24 iulie 1616 – 9 februarie 1619
Predecesor	Alexandru Movilă
Succesor	Gaspar Graziani
Domn al Țării Românești
Domnie	august 1620 – august 1623
Predecesor	Gavril Movilă
Succesor	Alexandru Coconul
Domnitor al Moldovei
Domnie	4 august 1623 – 20 ianuarie 1626
Predecesor	Ștefan Tomșa al II-lea
Succesor	Miron Barnovschi-Movilă
Modifică date / text

Radu Mihnea (n. 1586, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 13 ianuarie 1626, Moldova) a fost domn al Țării Românești (de patru ori intre 1601-1623) şi al Moldovei (de doua ori intre 1616-1626).

Viața

Radu Mihnea era fiul lui Mihnea al II-lea Turcitul.

A fost susținut de Poartă pentru domnie încă din ianuarie 1596, dar a stăpânit pentru prima dată în Țara Românească între noiembrie 1601 – martie 1602. După această scurtă domnie a fost voievod al Țării Românești între aprilie – mai 1611.^[2]

Tot în 1611 a început a treia sa domnie, în contextul ocupării țării de către o mare armată turco-tătară condusă de Omer pașa, care a refuzat revenirea pe tron a lui Radu Șerban. În timpul acestei domnii, Radu Mihnea a fost susținut de o grupare boierească filoturcă, formată din levantini împământeniți în 1611. Tabăra antiotomană reprezentată de susținătorii lui Radu Șerban, plecat în pribegie în septembrie 1611, a reacționat încă din toamna anului, prin complotul stolnicului Bărcan.^[3] Circa 8-9 mari dregători și mulți alți dregători mijlocii și mici urmăriseră readucerea pe scaun a lui Radu Șerban, însă Radu Mihnea a fost avertizat de Gabriel Báthory, astfel că boierii au fost arestați pe neașteptate, iar la 7/17 decembrie 1611 a avut loc execuția stolnicului Bărcan și a postelnicului Radu Băleanu.^[4]

Ideea unei apropieri între Țările Române a încolțit și în mintea lui Radu Mihnea, care a domnit, succesiv, în Muntenia și Moldova. Un moment semnificativ în acest sens l-a constituit perioada 1623 - 1626 când, domnind în Moldova, Radu Mihnea a reușit să obțină tronul Munteniei pentru fiul său Alexandru Coconul (1623 - 1627). Unele izvoare contemporane consemnează această unitate politică moldo-munteană. Astfel, reprezentantul Veneției la Istanbul, într-un raport datat 11 aprilie 1625, precizează că va trimite o scrisoare "către numitul principe Radulo (Radu Mihnea) care e acum principe în Moldova și fiul său în Valahia, care e foarte tânăr și condus de tată". Alte mărturii îl menționează pe "Radulo voievod, principe al Valahiei și Moldovei", iar pe piatra lui funerară sunt asociate stemele celor două țări surori.

Unul din punctele sale slabe a fost fiscalitatea excesivă. Miron Costin spune că acest lucru era determinat de fastul și luxul prea mare afișat la curte. Radu Mihnea a fost înmormântat la Mănăstirea Radu Vodă din București, pe care a ctitorit-o în 1615.

Perioadele de domnie

Principatul Țării Româneşti

noiembrie 1601 - martie 1602
aprilie 1611 - mai 1611
12 septembrie 1611 - august 1616
august 1620 - august 1623

Principatul Moldovei

24 iulie 1616 - 9 februarie 1619
4 august 1623 - 20 ianuarie 1626

Note

^ ^a ^b „Radu Mihnea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 15 octombrie 2015
^ Rezachevici 2003, p. 53.
^ Rezachevici 2003, pp. 53-54.
^ Rezachevici 2003, p. 54.

Bibliografie

Rezachevici, Constantin (2003), „Viața politică în primele trei decenii ale secolului al XVII-lea. Epoca lui Radu Șerban, a Movileștilor și a lui Gabriel Bethlen”, În Cândea, Virgil (coord.), Istoria românilor. Vol. 5, București: Editura Enciclopedică, pp. 35–63

Legături externe

(redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
(redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]

Predecesor: Mihai Viteazul	Domn al Țării Românești 1601 – 1602	Succesor: Radu Șerban
Predecesor: Radu Șerban	Domn al Țării Românești 1611	Succesor: Radu Șerban
Predecesor: Radu Șerban	Domn al Țării Românești 1611 – 1616	Succesor: Gavril Movilă
Predecesor: Alexandru Movilă	Domn al Moldovei 1616 – 1619	Succesor: Gaspar Graziani
Predecesor: Gavril Movilă	Domn al Țării Românești 1620 – 1623	Succesor: Alexandru Coconul
Predecesor: Ștefan Tomșa al II-lea	Domn al Moldovei 1623 – 1626	Succesor: Miron Barnovschi-Movilă