Ștefan Tomșa al II-lea

Ștefan Tomșa al II-lea
Domn al Moldovei
Date personale
Născut	1564
Decedat	1623 (59 de ani)
Părinți	Ștefan Tomșa
Frați și surori	Leon Tomșa
Apartenență nobiliară
Domnitor al Moldovei
Domnie	20 noiembrie 1611 – 22 noiembrie 1615
Predecesor	Constantin Movilă
Succesor	Alexandru Movilă
Domnitor al Moldovei
Domnie	septembrie 1621 – august 1623
Predecesor	Alexandru Iliaș
Succesor	Radu Mihnea
Modifică date / text

Ștefan Tomșa al II-lea (sau Ștefan al IX-lea Tomșa; n. 1564? – d. 1623?) a fost Domn al Moldovei în perioadele (20 noiembrie 1611 - 22 noiembrie 1615) și (septembrie 1621 - august 1623).

Biografie

Originea lui este incertă: unele izvoare spun că era om de rând din ținutul Putnei, iar alte documente precizează că era "os domnesc", fiind feciorul lui Ștefan al VII-lea Tomșa. Următorul fapt poate înclina balanța spre ultima ipoteză: în anul 1611, marele vizir Nasub-pașa preciza sultanului că "pribeagul iaste ficiorul răposatului Tomșa-Vodă" și Ștefan a primit steag de domnie.

În anii anteriori, Ștefan Tomșa învățase meseria armelor participând la luptele dintre francezi și spanioli în Pirinei. Fusese lefegiu în armata lui Ștefan Bathory, iar mai târziu intră în armata turcească participând la un război cu perșii.

Ajunse domn în Moldova în plin război deoarece țara era teren de bătaie dintre poloni și turci. Boierii filopoloni și anume logofătul Stroici, Nicoară Prăjescu, Dumitru Buhuș, Pătrașcu Ciogolea erau împotriva lui, știind că noul domn lua locul lui Mihail Movilă în lupta dintre poloni și otomani. Partida filopolonă și antiotomană din Moldova, în frunte cu paharnicul Busuioc^[1] și vornicul Nistor Ureche, s-au refugiat în Polonia pentru a cere sprijin militar împotriva noului domn.

În vara lui 1612 hatmanul Zolkiewski, panul Ștefan Potocki și Constantin Movilă intră în Moldova. Domnitorul strânge oaste având în slujba sa foștii căpitani ai lui Mihai Viteazul, pe Mîrza, Gheța și pe sârbul Gheorghe Rat. Primise sprijin și de la turci și tătari, cavaleria lui Cantemir Bei și corpuri de oaste conduse de Hussein-aga și Magyar-oglu-Pașa. Armata polonă a fost înfrântă la Cornul lui Sas, unde Potocki cade prizonier și este întemnițat iar Constantin Movilă moare la trecerea Nistrului. Ridicând în ranguri boieri noi, pe Mîrza (vel-vornic), Costache Roșca (vel-vistiernic), Ștefan Vodă se răzbună asupra boierilor filopoloni. De altfel, lui i se mai zicea și "voievodul săracilor" deoarece era bun și drept cu țăranii, știind că boierimea făcea multe necazuri țăranimii.

În politica externă Ștefan Vodă, împreună cu Radu Mihnea, au întreprins o expediție militară în Transilvania, sprijinindu-l pe Gabriel Bethlen să ajungă principe. Se încheiase apoi o alianță între cele trei țări, dar singurul care a respectat-o în adevaratul sens al cuvântului a fost domnul Moldovei.

În vara lui 1613 boierii filopoloni se răscoală din nou împotriva lui Tomșa, dar urzelile au ajuns la urechea domnitorului ce ia măsuri și decapitează 75 de dregători la un ospăț. Boierimea nu se lasă descurajată și se răzvrătesc din nou având capi pe vel-logofătul Nechifor Beldiman, vel-vornicul Baldovin, vel-hatmanul Sturza, bi-vel-vistiernicul Boul și pe vel-vornicul Mîrza cu mercenarii săi. În septembrie 1615 răzvrătiții înconjoară Iașiul cerându-i domnitorului să părăsească tronul. Răscoala a fost înfrântă de domnitor în confruntarea de la Fântâna lui Păcurar iar cei prinși au fost uciși.

Domnitorul a salvat Transilvania de pârjol tătăresc, convingându-l pe Cantemir-bey să își trimită hoardele în Polonia pe care hanul tătar a devastat-o. În noiembrie 1615 polonii au intrat în Moldova, iar oastea lui Tomșa a fost înfrântă pe dealul Tătaranilor. Domnitorul fuge din țară, iar Alexandru Movilă ajunge domnitor.

Tomșa redevine domn al Moldovei șase ani mai târziu. În cei doi ani de domnie, a căutat să ajungă la o înțelegere cu boierii, ba chiar și cu polonii. Se apucase înainte să ctitorească Mănăstirea Solca pe care n-a mai apucat să o termine. A fost mazilit și a murit printre străini pe malurile Bosforului.

Note

1. LECCA,, OCTAV-GEORGE (1899 și 1999). Familiile boierești române. Editura Muzeul Literaturii Române,. p. 614.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

Legături externe

• (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
• Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
• (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
• Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
• Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
• Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]

Predecesor: Constantin Movilă	Domn al Moldovei 1611 – 1615	Succesor: Alexandru Movilă
Predecesor: Alexandru Iliaș	Domn al Moldovei 1615 – 1623	Succesor: Radu Mihnea