Pasul Uz (în maghiară Rugát-hágó ) este o trecătoare din Carpații Orientali situată în Munții Ciucului la altitudinea de 1085 m[ 1] Depresiunea Dărmănești , respectiv orașul Dărmănești – aflate județul Bacău și, reședința comunei Sânmartin aflată în județul Harghita .[ 2]
Date geografice
Pasul este un punct de trecere între valea Trotușului (DN12A ) aflată în Moldova și Depresiunea Ciucului (valea Oltului – DN12 ) aflată în Transilvania ,[ 2] [ 3] Târgu Ocna și Miercurea Ciuc .[ 4]
Trecătoarea este situată pe culmea dintre vârfurile Cicinda (1197 m) - aflat la nord și Botșarca și Gruiul Mare (1192 m) aflate la sud, între satele Eghersec aflat la est și Sânmartin aflat la vest.[ 1]
La aproximativ 30 de km de Sânmartin se află Defileul Uzului (sau Kiss-Tölgyesi-szoros, ). Zona de defileu se află la jumătate de oră distanță de fosta graniță.[ 4]
Cea mai apropiată cale ferată este magistrala situată pe valea Oltului .[ 2]
În apropiere spre nord se află Pasul Ghimeș , iar spre sud Pasul Cașin .[ 2]
File de istorie
Este posibil ca o parte dintre trupele lui Mihai Viteazul din primăvara anului 1600 să fi trecut din Țara Bârsei și Scaunele secuiești în Principatul Moldovei , prin acest pas[ 3] Pasul Oituz pentru a se angaja în luptă cu Ieremia Movilă ).[ 5]
Ulterior, este de menționat că la începutul secolului al XIX-lea , drumul Cașinului Secuiesc urma valea râului Uz . Mai târziu în 1840 , aici este semnalat un post de graniță . Satul Poiana Uzului din județul Bacău, ce s-a format ulterior, în anii 1971 -1972 a fost dislocat, pentru a face loc viitorului lac de acumulare de la Poiana Uzului .[ 3]
La nivelul anului 1896 drumul avea puțin trafic rutier, fiind accesibil doar cu vehicule ușoare.[ 4] pin și munți stâncoși și abrupți, cu o vale din ce în ce mai îngustată și dificil de parcurs.[ 4] [ 4]
^ a b Harta turistică a Munților Ciucului , Constantin Rusu și C. Stănescu, 1988, accesat 2013.09.21
^ a b c d Op. cit. Bibliografie: România – atlas rutier
^ a b c Ocolul Domnesc Trotuș (sec. XV-XIX), partea a III-a Arhivat în 2 februarie 2017 , la Wayback Machine ., Gheorghe Burlacu, Rev. Carpica Nr. XXXI, 2002, p. 132, Muzeul Județean de Istorie „Iulian Antonescu” Bacău, Consiliul Județean Bacău, ISSN: 1013-4182, accesat 2014.04.22
^ a b c d e Vilmos Hankó, „Székelyföld”, Lampel Róbert (Wodianer F. és fiai), Budapest, 1896, p. 244
^ Despre corespondența secretă între Mihai Viteazul si Henric al IV-lea al Franței si legenda Capitanului Ioan (Ioan Căpitan) Arhivat în 20 august 2016 , la Wayback Machine ., cjph.ro , accesat 2014.03.22
Bibliografie
Munții Ciucului. Colecția Munții noștri Nr. 50; Rusu C., Talabă I., Lupașcu Ghe.; Ed. pentru Turism, București, 1992 - împreună cu Harta
România – atlas rutier , Ed. Cartographia Ltd., Budapesta, 2008, ISBN 978-963-352-646-0
.jpg)
