Din Buzău, se merge pe DJ203K spre Mânzălești, ulterior se virează pe DJ204M spre satul Jghiab[3], pe valea pârâului omonim. De aici se merge spre satul Cireșu și - ulterior prin acesta - spre drumul forestier ce face legatura între satul Lacurile și mănăstire[4]. Traseul - neasfaltat - are porțiuni greu accesibile.
Dacă până în anul 1988 pătrunderea spre Găvanu era greoaie, din anul 1989 prin drumul forestier de 3 km ce pornește inițial de pe valea Jghiabului de la Coita și merge printre interesante aflorimente de gresie, se poate ajunge și cu mijloace auto.
Accesul final spre poarta așezământului se face per pedes apostolorum.
La construcția actualei biserici cu hramul„Adormirea Maicii Domnului”, s-au folosit bârne din lemn de brad căptușite cu scândură, așezate pe temelie de piatră. Edificiul are un plan treflat, cu absidelealtarului în șapte laturi, iar absidele laterale în 5 laturi. Sunt patru turle egale pe axul longitudinal și două turle mici - egale - pe absidele laterale. Cele de pe altar, naos și pronaos sunt deschise. Pridvorul este închis, pictat pe scandură. Catapeteasma are o sculptură bogată, suflată cu aur și, seamănă la pictură cu cea a bisericii Mănăstirii Poiana Mărului situată în apropiere[5]. Clopotnița are trei clopote: unul mare din bronz și altele două mai mici.
Biserica, pictată în ulei, deține două icoane semnate D. Teodorescu - ucenic al pitarului Nicolae Teodorescu, cel care conducea școala de zugravi din Buzău. Acesta - după perioada petrecută aici - a pictat un tablou pe pânză intitulat „Vedenia Părintelui Mitrofan de la Schitul Găvanu” (1861, noiembrie)[necesită citare].
Altarul este spatios, luminat de o fereastră în față si alta pe dreapta. Naosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare parte, pronaosul de doua fereastre pe dreapta și una pe stânga.
În curtea mănăstirii alături de biserica propriuzisă se mai găsesc un paraclis, o clopotniță, chilii, diverse locații gospodărești, și un mic iaz amenajat[necesită citare].
Istoric
Ctitorie moșnenească-țărănească, Mănăstirea Gavanu are un istoric ce începe - după unele date - din anul 1707[A], printr-un lăcaș monahal aflat în Fundul Găvanului între două izvoare în punctul numit „La Lăstuni”. Terenul (poieni și păduri) pe care a fost construită prima biserică, reprezintă danie a lui Moise Ignat Beșliu de pe vremea episcopului Damaschin (cărturar și animator al Tiparniței Episcopiei Buzăului[6]). Într-un inventar care datează însă din 1863, anul menționat al întemeierii este însă 1708.
Mai târziu din cauza frecventelor stricăciuni provocate de ape, schitul - destinat călugărilor - a fost mutat într-o poiană situată mai jos (Poiana din Vale), într-un loc aflat la 150 m spre est față de actuala biserică. Nici în această nouă locație biserica - de formă dreptunghiulară a vechiului schit, nu a avut parte de o soartă favorabilă, deoarece a fost profanată și arsă de către turci în anul 1821.
În 1828 se ridică noua biserică din lemn - a treia, pictată de Nicolae Zograf și Ioan Andronicescu din Sibiciu. Între ctitori este menționat și starețul Elisei de la Poiana Marului[5]. Pronaosul a fost pictat în 1855, de către Gheorghe Vasilescu și Dumitrache Mentupciu. Tradiția afirmă despre catapeteasmă - fără dovezi certe - precum că ar fi fost adusă de la Sankt Petersburg.
"Sfinxul" de pe Breazău (cunoscut și sub denumirea de Sfinxul de la Buștea) - Stâncă de aproximativ 5–6 m înălțime situată pe culmea Breazău [F], aflată pe stânga văiiSlănicului
13 trasee de practicare a escaladei pe gresie[9] cu lungimi cuprinse între 12 si 20 metri
2 zone pentru practicarea boulderingului[9], în zonă fiind 2 grupări de bolovani lângă Lacu Limpede: una în zona acestuia pe muchia care se ridică pe partea dreaptă la 10 minute de mers (aproximativ 15 bolovani spectaculoși, mai ales cel numit Creierul), cealaltă în zona falezelor, unde sunt și traseele de escaladă
Lacul cu Ciuciur (numit astfel datorită existenței în apropiere a unui mic izvor de apă potabilă) - aflat la aproximativ 1 km distanță de Pădurea Lacurile, către apa Rămnicului Sarat într-o mica depresiune
AAceastă datare este fără acoperire documentară. Speculații necomfirmate indică pentru începuturile Schitului Găvanu o perioadă anterioară veacului al XVIII-lea.
BInformați, turcii trimit în urmărire un detașament militar care ajungând în șeaua Găvanului în punctul numit Groapa Morii, interceptează boierii și îi ucide după ce-i jefuiește. Ulterior urcă spre schit și, odată cu profanarea și incendierea bisericii ucid alături de alții pe paharnicul Costache Hrisoscoleu și, pe economul schitului.
CIstoria consemnează faptele uneia dintre aceste călăuze - Dobra Mânzală zisă Jdreloaia din satul Cireșu - care este prinsă și condamnată la moarte pentru înaltă trădare, la Galați. După retragerea germană Dobra este găsită de către foștii ofițeri conduși de ea - din fericire - încă în viață.
D„Mănăstirea este ascunsă într-o poieniță sub tăietura dreaptă, prăpăstioasă a muntelui Găvanu: o bisericuță de lemn în mijlocul curții, pe de lături cîteva chilii vechi, unele-n ruină; în fund un izvor, de la care pleacă în deal o cărăruie ce duce printre stânci la o cocioabă, adevărată vizuină, unde trăiește singur - de optzeci de ani singur în această pustietate, schimnicul Sefronie. Ne-a întrebat: Cine mai domnește pe țară și ce mai e pe lume. Acum un veac a fost cătană supt Ipsilant - Vodă pe vremea pasvangiilor”[13].
E„Pe o frumoasă zi de vară, mă odihneam câteva ore la Schitul Găvanu - o minunată înfundătură călugărească din munți, câteva colibe și o bisericuță de bârne semănate printr-o pajiște smălțuită cu flori, pe care o încinge un semicerc de înalte stânci pestrițe, ce poartă numirea foarte nimerită de Curcubeta. De acolo plecai călare ca să merg în Bisoca...... Aveam cu mine, drept călăuză de la Găvanul până acolo, un voinic bisocean, un fel de oacheș Apolon muntenesc, care le cunoștea ca în palmă toate cotiturile munților și se mai pricepea și la multe altele, căci era și vânător și cioban și cosaș și cântăreț la biserică, și cântăreț cu cavalul: -Doamne iartă, pare-mi-se că mai meșter era la fluier decât în strană, - ba încă știa să spună și basme de-ți era drag să-l asculți”[14].
FCulmea Breazău atinge înălțimea cea mai mare în vârful Breazău (1239 m).
