PROFILBARU.COM

Pentru alte sensuri, vedeți Dubăsari (dezambiguizare).

Dubăsari

Дубоссары

— Oraș —

Drapel

Stemă

Dubăsari

Dubăsari (Transnistria)

Poziția geografică

Dubăsari

Dubăsari (Dubăsari)

Poziția geografică

Coordonate: 47°16′9″N 29°10′23″E / 47.26917°N 29.17306°E

Țară

Republica Moldova

Teritoriu autonom

UAT din Stînga Nistrului

Atestare

1523

Guvernare

- Primar

Igor Mazur

Suprafață

- Total

15,52 km²

Altitudine

38 m.d.m.

Populație

- Total

23.650 locuitori

Cod poștal

MD-4500^[1]

Prefix telefonic

215

Localități înfrățite

- Tighina

Republica Moldova

Prezență online

site web oficial

GeoNames

Dubăsari (în rusă Дубоссары, transliterat: Dubossarî, în ucraineană Дубоссари, transliterat: Dubossarî) este un oraș din Republica Moldova, situat pe malul stâng al râului Nistru (în Transnistria). Este centrul administrativ al raionului cu același nume. Așezarea geografică a orașului este: 47°16′N 29°10′E ({{PAGENAME}}) / 47.267°N 29.167°E. La Dubăsari funcționează cea mai mare centrală hidroelectrică din țară.

Etimologie

Numele orașului se trage de la dubăsari, constructorii și mânuitorii dubaselor, ambarcații din Evul Mediu, rotunde, din nuiele tari și din piei. Denumirea lor provine de la cuvântul mongol tumbaz care a ajuns aici odată cu Hoarda de Aur; mai sunt încă folosite în Mongolia și în Tibet. În epoca țaristă și în cea sovietică, istoriografia oficială a propus, pentru cât mai multe așezări moldovenești, denumiri și etimologii provenite cu precădere din limbile tătară și slavă, bunăoară Cahul pentru Frumoasa sau, aici, tembosarî însemnând „dâmburi galbene”, sau dub însemnând „stejar”. Legenda locală, deformare a studiilor lui Ion Casian Suruceanu, susține că aici Nistrul ar fi fost traversat de un pod din luntre de stejar, dar un astfel de pod nu ar fi rezistat curentului, pe când dubasele da : rotunde, solide dar suple, ele puteau să transporte peste fluviu oameni, vite și marfă, învârtindu-se în vîrtejuri fără să se răstoarne.

Geografie

La sud de oraș este amplasat Havuzul Mare, o arie protejată din categoria monumentelor naturii de tip hidrologic.^[2]

Istorie

În apropiere de Dubăsari s-au descoperit artefacte din epoca de piatră.

Localitatea a fost mult timp în stăpânirea Hoardei de Aur. Documentele atestă satul începând cu anul 1523, aparținând atunci regatului polon, dar sub administrarea voievozilor moldoveni. În 1772 Dubăsarii Noi devine posesiune a împărăției rusești și primește statutul de oraș. În 1780 a fost clădită biserica-catedrală Adormirea Maicii Domnului cu binecuvântarea mitropolitului Daniil. A existat biserica până la 1809, când pe locul ei a fost înălțată biserica de piatră. În documentele sec. al XIX-lea localitatea figurează cu numele Dubăsarii Noi, având atunci ca principale activități comerțul lemnului și al tutunului.

Fragment din Carte de Pologne de Rizzi-Zannoni (1667), pe care figurează localitatea
Hartă din 1770 pe care este indicată localitatea
Harta publicată la Viena între 1774-1791 care arată bătălia ruso-turcă de lângă Dubăsari din 1769

Perioada 1917-1945 a fost deosebit de tragică deoarece s-au înșiruit revoluția, invazia germană consecutivă tratatului de la Brest-Litovsk, războiul civil rus, colectivizarea forțată, marea foamete stalinistă, prigoana fugarilor sovietici de către grăniceri și NKVDiști, al doilea război mondial și oprimarea evreilor. Între anii 1941 și 1944, orașul Dubăsari a fost sediul efemerului județ denumit Dubăsari. Numai după 1956, odată cu destalinizarea, pacea și liniștea au revenit în oraș, a cărui populație descrescuse în deceniile precedente, dar care a crescut din nou în mod important în anii construirii centralei hidroelectrice.

În timpul conflictului din Transnistria, sovietul orășenesc al Dubăsarilor s-a declarat de partea separatiștilor din Tiraspol (cu 49 voturi din 86^[3]), în timp ce sovietul raional s-a declarat de partea autorităților Republicii Moldova. De atunci, raionul Dubăsari este împărțit între aceste două autorități, orașul Dubăsari fiind capitala părții separatiste. Din păcate, această situație are un efect izolant din punct de vedere economic.

Demografie

În 1772 Dubăsarii Noi avea 52 de gospodării – 72 de bărbați români „capi de familie” și 4 evrei. În 1792 aici trăiau 3005 loc., în exclusivitate români. Călătorul rus Pavel Sumarokov, trecând în 1799 prin mai multe localități din stânga Nistrului, ne oferă prețioase date privitoare la componența lor etnică. Pentru această localitate se arată că locuitorii sunt „moldoveni, greci, bulgari, evrei și câțiva ruși” (Sumarokov, 1800, 223-235), având circa 300 de gospodării, în 1850 aici trăiau 4298 loc. români, ucraineni, evrei.

Limba maternă a populației conform recensământul din 1897:^[4]

Limba	Număr de persoane	Procentul
Idiș	5 326	44,06 %
Română	3 383	27,98 %
Ucraineană	2 841	23.50 %
Rusă	395	3,27 %
Alte limbi	144	1,19 %
Total	12 089	100,00 %

La 1906 Dubăsarii Noi avea 2057 de ogrăzi cu 5403 bărbați și 5711 femei (SNPTU, 1907, 169).

Conform recensământului sovietic din anul 1939, populația localității era de 4.520 locuitori, dintre care 506 (11.19%) moldoveni (români), 2.198 (48.63%) evrei, 990 (21.9%) ruși și 792 (17.52%) ucraineni.^[5]

Conform recensământului sovietic din 1989 (ultimul recensământ înaintea conflictului din Transnistria) orașul avea o populație de 35.800 locuitori, din care 15.414 moldoveni (români), 10.718 ucraineni și 8.087 ruși. Datorită regimului separatist din Transnistria, populația a scăzut dramatic, la recensământul făcut de autoritățile separatiste transnistrene în noiembrie 2004 înregistrându-se doar 23650 locuitori^[6].

Conform recensământului din anul 2004, populația localității era de 23.650 locuitori, dintre care 8.942 (37.80%) moldoveni (români), 8.062 (34.08%) ucraineni si 7.125 (30.12%) ruși.^[7]

Personalități

Născuți în Dubăsari

Piotr Racikovski (1851–1910), șeful serviciului secret al Rusiei Imperiale din Paris;
Aaron Brodski (1878–1925), dramaturg, prozator și poet argentinian de limbă idiș;
Samuil Filler (1882–1954), revoluționar și om de stat sovietic
Aizik Horwitz (1885–1960), scriitor, prozator, jurnalist și regizor de teatru australian, american și israelian
Adolf Metz (1888–1943), violonist și profesor de muzică țarist rus și leton
Nichita P. Smochină (1894–1980), jurist, filozof, publicist, istoric, folclorist, sociolog, slavist și profesor român
Louis Filler (1911–1998), profesor și savant în domeniul educației american
Dekabrina Kazațker (1913–1983), șahistă și jucătoare de dame sovietică moldoveană
Vera Dorul (n. 1929), muncitoare sovietică moldoveană în domeniul agricol, Erou al Muncii Socialiste
Semion Șoihet (1931–2010), arhitect sovietic și moldovean
Pavel Sirkes (n. 1932), scenarist, prozator, traducător, jurnalist și documentarist sovietic și rus
Șlomo Giterman (n. 1935), jucător de șah sovietic, moldovean și israelian
Andrei Cepalîga (n. 1938), geolog, paleontolog și paleogeograf sovietic și rus
Felix Lihtgoltz (n. 1939), medic-chirurg sovietic moldovean și israelian
Vlad Grecu (n. 1959), scriitor moldovean
Larisa Timchina (n. 1966), biatlonistă moldoveană
Igor Mazur (n. 1967), primar de Dubăsari
Frații Kapranov (n. 1967), editori, scriitori și publiciști ucraineni;
Igor Gorgan (n. 1969), ofițer;
Mîhailo Ohendovski (n. 1973), avocat ucrainean, președinte al Comisiei Electorale din Ucraina (2013-2018)
Igor Pugaci (n. 1975), biciclist moldovean
Victor Covalenco (n. 1975), atlet (decatlon) moldovean
Anna Odobescu (n. 1991), cântăreață moldoveană.