Atestat la 26 ianuarie 1446. Distanțe: 15 km până la Dubăsari, 50 km până la Chișinău.
Casa de Cultura Stadionul și Liceul Holercani
Descriere
Satul se află printre dealuri cu pante domoale, cu podișuri și culmi întinse, cu văi și vâlcele coborând cătinel spre lunca Nistrului, cu rânii și rânișuri pe malul Râului. Budaiul, Zăvoiul, Lanul, Colacul, Holmul, Stânca, Costișa, Ibrineasa, Obrocul, Solonețul, Balta, Ceairul, Rarisul, Chistelnița-sunt cuvinte vechi, denumiri semnificative ce evocă particularitățile fizico-geografice și naturale ale terenurilor din preajma satului.
Odată cu construirea barajului de la Dubăsari în 1954 s-a format o mare artificială, care s-a extins pe o suprafață de 6.750 ha și are o lungime de 128 km cu o adâncime medie de 7,5 m. Vatra veche a satului s-a dus sub apă, biserica aflată cândva pe colină s-a pomenit pe țărmul lacului de acumulare. Mai jos de Holercani, într-o zonă împădurită cu un parc enorm, se află un orășel balnear cu vile parlamentare arătoase, plajă și stație de bărci.
Istorie
Satul Holercani este atestat la 26 ianuarie 1466. Dintr-un hrisov domnesc rezultă ca Ogorilcu era proprietarul ocinei și al satului. Numele de persoană Ogorilcu ulterior modificat în structura toponimului, prin apropiere de Gorilcu (Horilcu) derivatul în –co>cu de la un hipocoristic antroponimic sau de la o poreclă a apelativului regional horilca (holerca) “țuica, rachiu”, a stat la baza denumirii satului, formată cu suf. –ani- Horilcani (Holercani).
Localitatea e prezentată pe hărțile din sec. 18. Harta lui Bowr din 1770 (1774) o fixează ca principala așezare la Nistru, cu loc de dislocare a armatelor rusești din timpul războiului ruso-turc din anii 1768-1774.
În materialele recensământului din anii 1772-1773 găsim înregistrată localitatea Holercani cu numai 20 de ogrăzi, moșia satului aparținând Mănăstirii “Sf. Sava” din Iași. Recensământul de la 1774 fixează aici 23 de case, 11 ale birnicilor, 12 ale rufeturilor, una a preotului și una a diaconului. Unele vițe vechi de oameni s-au păstrat, peste ani și veacuri până în zilele noastre. Pe de altă parte, în cursul vremii, populația s-a înnoit cu familii strămutate din alte localități și regiuni.
Din 1817 consemnează pentru Horilcanii din ocolul Nistrului de Sus 87 de gospodării, moșia aparținând de asemenea Mănăstirii “Sf. Sava” din Iași. În lunca Nistrului erau multe grădini și livezi. Locuitorii posedau semănături de cereale, cultivau tutunul, pescuiau, se ocupau cu păstoritul și creșterea vitelor. Aici era o biserică (veche de lemn), având icoane și cărți bisericești rare.
Registrul localităților din Basarabia de la 1859 (1961) indică pentru Holercani: sat mânăstiresc, cu 174 de ogrăzi și 872 de locuitori, din care 429 bărbați și 443 femei, precum și o biserică ortodoxă.
După datele din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, satul avea: la 1870-192 de case, 951 de locuitori (481 de bărbați și 470 de femei), 75 de cai, 280 de vite cornute mari, 477 de oi și capre.
Din anul 1904 : “Holercani sat în jud. Orhei, volostea Criuleni, așezat pe malul Nistrului”. Are 247 de case, cu o populație de 1860 de suflete; o biserică cu hramul Sf. Mihail; școală elementară rusească. Din acest sat la 1872, au plecat mulți emigranți spre a se stabili în Caucaz, ademeniți de o cârmuire.
La reforma agrară din 1918-1924, țăranii din Holercani au fost împroprietăriți cu câte 6 ha de pământ arabil și de pășune, pentru fiecare cap de familie. Locuitorii, care aveau în posesia lor mai puțin pământ, au primit și ei în plus terenuri agricole până la 6 ha.
Din anul 1930, unul dintre cele mai complete din perioada antebelică include informații precise asupra demografiei satului: 1819 locuitori, inclusiv 1799 români, 4 unguri, 1 german, 1 rus, 14 evrei. Localitatea ține de plasa Măscăuți, jud. Orhei.
Demografie
Compoziție etnică
Rezultatele recensământului din 2014 privind naționalitatea populației sunt:
