Comrat (în găgăuzăKomrat, în rusăКомра́т) este un oraș cu statut de municipiu, capitala regiunii autonome Găgăuzia din Republica Moldova. Orașul este situat în sudul țării și are o populație de peste 20.000 de locuitori.
Etimologie
Numele orașului este de origine tătară, fiind un etnonim. Cuvintele konrat / konyrat / komürat desemnau denumirea unor triburi tătaro-nogaice așezate în sudul Moldovei în secolul XVII, veniți din zona de stepa din nordul Mării Negre sau peninsula Crimeea. În acea perioadă, regiunea dintre Dunăre, Marea Neagră și Nistru, a fost transformată în raiale ale Imperiului Otoman.[4][5]
Geografie
Amplasare
Orașul Comrat este situat pe malul drept al râului Ialpug, la sud de Chișinău, la distanță de 100 km, pe traseul internațional Chișinău – Ismail.
Resurse naturale
Suprafața totală a orașului Comrat este de 16.403 ha. Cea mai mare parte a ei, 10.955 ha, sunt terenuri cu destinație agricolă, dintre care 10% sunt sădite cu vii și livezi. Suprafața terenului intravilan este de 1.094 ha.
Resursele acvatice ale orașului sunt formate de râul Ialpug, care are o suprafață de 12,5 ha pe teritoriul orașului, și rezervorul de apă Comrat, cu o suprafață de 175 ha. Suprafața totală a terenurilor ocupate de resursele acvatice este de 288 ha.
Data primei atestări documentare a orașului Comrat este foarte controversată. Astfel, unii consideră că orașul a apărut în 1789 d.Hr., alții – în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, inclusiv în Enciclopedia Sovietică Moldovenească se scrie că orașul a apărut la răscrucea secolelor XVIII–XIX. Însă cercetătorul istoriei localităților basarabene Vladimir Nicu a găsit un document, care atestă Comratul la 27 mai1443 d.Hr. cu denumirea de Cergâș.[7]
Perioada țaristă
Oricum, la începutul sec. al XIX-lea, Comratul era un sătuc micuț, însă noile autorități rusești care au venit aici printr-un decret au declarat că satul a fost înființat în timpul războiului din 1806–1812. În anul 1819 apare alt decret, în care se spune că satul se colonizează cu bulgari și alte naționalități venite de peste Dunăre.
În 1835, Comratul avea o școală, una din cele mai vechi dintre școlile sătești, iar în anul 1878 aceasta devine școală de 2 clase. În anul 1840 este edificată Catedrala "Sf. Ioan", în prezent important monument de arhitectură.
O descriere militare-statistică a regiunii Basarabia, realizată în anul 1849, menționează în Comrat întreprinderi pentru producerea țiglei fabricate prin tehnologia de presare, o cărămidărie și un atelier de olărit.[8]
În anul 1859 erau 78 de curți, 2564 bărbați, 2334 femei, 2 biserici ortodoxe, stație poștală, aveau loc iarmaroace zilnice.[9]
În anul 1878 se deschide o școală ministerială și tot în același an școală primară este transformată în școală parohială. La începutul secolului al XX-lea, Comratul avea peste 8.600 locuitori. Aici se construiește spitalul local care avea 5 saloane cu 16 paturi.
Gălățeanu în închisoare, alături de participanții revoltei din Comrat (1906)
În timpul revoluției din 1905-1907, orașul a fost centrul efemerei Republici de la Comrat, care a existat timp de cinci zile, în iarna anului 1906, când în timpul răscoalei țărănești din Basarabia, socialistul-revoluționar Andrei Gălățeanu, pe atunci student la Școala politehnică din Harkov, a proclamat republica populară. În urma înăbușirii mișcării de către armata țaristă, Gălățeanu a fost judecat și deportat la muncă silnic (ocnă) în Siberia.
Perioada românească
Stema orașului Comrat aprobată în 1932
Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului din 1922 indică în Comrat două edificii religioase ortodoxe: Biserica Sf. Ioan Botezătorul și Biserica Adormirea Maicii Domnului, și număr 800 gospodării de găgăuzi români și bulgari. În funcția de paroh-preot era Iulian Friptu de 50 ani, pe loc din 1903; preot - Andrei Dimitrov de 47 ani (pe loc din 1906); preot - Andrei Sibov de 47 ani (pe loc din 1915); diaconi - Teodor Voloc de 40 ani (pe loc din 1918). Cântăreți în biserici au slujit: Vasile Antoniev de 43 ani (pe loc din 1898), Milial Grozdev de 23 ani (pe loc din 1919) și Petru Șalari de 35 ani (pe loc din 1920).[10]
Structura etnică a populației în 1930
Găgăuzi (62,7%)
Români (14,8%)
Bulgari (14,3%)
Ruși (3,7%)
Evrei (3,2%)
Alte naționalități (1,3%)
În 1924 funcția de primar a fost deținută de Anghel Velev, notar – Leon Zlatov. Activitatea economică era reprezentată de 3 băcănii, 5 birturi, 4 cârciumi. În domeniul comerțului au fost implicați 1 comerciant de cereale, 6 magazine de manufacturi, 1 magazine de produse din piele, 1 depozit de lemne pentru construcții. Până în anul 1925, orașul a fost reședința plășii Comrat.[11]
La recensământ general al populației organizat în anul 1930, în orașul Comrat au fost înregistrați 12331 de locuitori, inclusiv: 7689 găgăuzi; 1827 români; 1759 bulgari; 454 ruși; 390 evrei; 108 țigani; 28 polonezi; 21 greci; 15 iugoslavi (sârbi, croați și sloveni;) 13 germani; 11 ucraineni; 4 armeni; 3 cehi și slovaci; un albanez și câte 4 persoane sunt de altă etnie sau nu și-au declarat naționalitatea. În calitate de limba maternă, limba găgăuză (turcă) au declarat 8506 persoane; limba română – persoane; limba bulgară – 1200 persoane; limba rusă – 693; limba idiș – 383 persoane; limba țigănească - 53 persoane; limba germană – 14 persoane; limba greacă – 9 persoane; limba poloneză – 7 persoane; limba sârbă - 7 persoane; limba ucraineană – 4 persoane; limba armeană – 3 persoane și 11 locuitor vorbeau o alte limbă față de cele enumerate.[12]
Prin decretul regal din 20 septembrie 1932 a fost aprobată prima stemă a orașului Comrat, cu următoarea descriere: „Pe scut de argint un armăsar roșu, galopând spre dreapta. Scutul timbrat cu o coroană murală de argint cu trei turnuri. Este în legătură cu numele orașului”. Semnificația: amintește renumitele herghelii de cai existente, în trecut, aici.[13][14]
La recensământul din anul 1941 au fost înregistrați 11.913 de locuitori și 2636 clădiri.[15]
Perioada sovietică
După cel de al doilea război mondial, orășelul crește vertiginos. Se dezvoltă industria alimentară. Funcționează 10 organizații de construcție, se construiește rezervorul de apă de pe râul Ialpug cu o suprafață de 170 ha.
În 1989 este aprobată stema sovietică: Scut francez, tăiat, încărcat sus cu un cal negru, liber; spre dreapta cu capul conturnat având la picioare simbolul „vântură-lume”, iar in câmpul inferior inscripția în limba rusă în două rânduri “200 de ani” încadrată din trei părți într-o cunună de spice, porumb, poamă, mere, pere, prune; deasupra scutului s-a scris denumirea orașului cu litere chirilice.[14]
În prezent, orașul Comrat este centrul administrativ al Unității Teritoriale Autonome Găgăuzia, care aparține Republicii Moldova, organizată în 1994.
Oficial, orașul Comrat nu este divizat din punct de vedere administrativ. Dar, în procesul extinderii geografice și a particularităților istorice teritoriul urbei este împărțit în câteva cartiere (microraioane):
Cartierele Comratului
Denumirea
Suprafață
km2
%
Centru
1,58
14,8
Tucaneasca
2,55
23,9
DSU+Geofizica
2,23
20,9
Spitalului
2,12
19,9
Transialpugia (Zaiapugia)
2,13
20,4
Economie
Principalii agenți economici din teritoriu activează în domeniul prelucrării produselor agricole. Comrat este considerat un centru agricol de producere și prelucrare a cărnii de vită și de porc. „ComratVin” S.A. are o capacitate de producție de 17,6 mii tone de struguri. În întreprindere sunt instalate 8 linii de prelucrare a strugurilor, cu o capacitate de 20 tone pe oră. Întreprinderea produce 18 mărci de vinuri de calitate superioară, care corespund standardelor internaționale: „Caberne-Savinion”, „Roșu de Comrat”,„Comratscoe”, vin de desert ordinar roșu „Cagor” etc. Producția întreprinderii este exportată în: Rusia, Ucraina, Lituania, Germania, Polonia, etc.
Întreprinderea individuală „Novac” a fost înființată în anul 1999. Cifra de afaceri a întreprinderii în anul 2002 a constituit circa 6 mil. lei. La întreprindere sunt angajați peste 200 muncitori. Activitatea ei de bază este producerea și prelucrarea produselor agricole. Sistemul de comerț este format din 150 magazine și 2 piețe orășenești. În oraș funcționează 3 hoteluri.
Sistemul de învățământ din localitate este format din 6 instituții preșcolare, 5 școli medii de cultură generală, 3 licee, 4 instituții medii profesionale, inclusiv colegiul pedagogic și o instituție superioară – Universitatea de Stat din Comrat. Sistemul de ocrotire a sănătății este format din: Spitalul central cu 385 paturi, centrul medicilor de familie și centrul de medicină preventivă.
În oraș activează primul ansamblu profesionist găgăuz, „Diuz-Ava”, care de aproape 20 de ani dezvoltă și promovează tradiția și cultura găgăuză atât în țară, cât și peste hotarele ei.
Monumentul victimelor celui de-Al Doilea Război Mondial
Note explicative
^La 5 ianuarie 2024 a fost admisă cererea de demisie a consilierului independent Stepan Cara; întrucât a devenit vacant un mandat de consilier deținut de un consilier independent, a fost restabilit șirul descrescător în condițiile art. 172 alin. (10) din Codul electoral, iar după restabilirea acestuia, cea mai mare valoare numerică i-a revenit candidatului independent Serghei Gherasimov.[19]
^Nicu, Vladimir. Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi. Volumul 1: A-L. Chișinău: Universitas, 1991, p. 228. ISBN 5-362-00842-2
^Tabuncic, Sergiu. Date inedite și mai puțin cunoscute privind producția tegulară din Basarabia (sec. XIX - prima parte a sec. XX). In: Orizonturi medievale și moderne în istoria românilor. Chișinău, 2016. pp. 212-242.
^Novacov, Savelii Z. Социально-экономическое развитие болгарских и гагаузких сел Южной Бессарабии (1857-1918), Chișinău 2004, p. 235.
Bibliografie
Veaceslav Ioniță: Ghidul orașelor din Republica Moldova / Veaceslav Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi. - Chișinău,: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5
ru Булгар, Степан. История города Комрата [Istoria orașului Comrat]. Comrat: S.n., 2008. 307 p. ISBN 978-9975-937-74-0
.jpg)
