Cronologia descoperirilor științifice

O descoperire științifică este descrierea, observarea sau demonstrarea experimentală plauzibilă a fenomenelor fizice care apar în natură care încă nu au fost observate. De exemplu, o nouă descoperire științifică este izolarea unui compus chimic nou în stare naturală; descoperirea și descrierea unei plante necunoscute; observarea unui tip nou de radiații sau relația dintre două cantități care sunt în prezent considerate a fi independente una de alta. Aceasta este o listă cronologică a descoperirilor științifice:

Î.Hr.

30.000 - 25.000 î.Hr.: În Europa centrală și în Franța, popoarele din paleolitic folosesc crestăturile pe oase de animale, pe fildeș și pe pietre pentru a înregistra numerele.^[1]
Secolul al XVII-lea î.Hr. - Tableta lui Venus a lui Ammisaduqa, primele observații astronomice babiloniene cunoscute
Secolul al VIII-lea î.Hr. - Aitareya Brahmana: heliocentrism
3000 î.Hr. - Determinarea duratei anului la 360 zile de către vechii egipteni - în funcție de inundațiile Nilului și de aparițiile stelei Sirius
3000 î.Hr. - Ecuațiile de gradul doi - în Babilon $ax^{2}+bx+c=0$
1100 î.Hr. - Oblicitatea eclipticii pe ecuator 23°54'(Chu Kong)
600 î.Hr. - Teorema lui Thales în geometrie
580 î.Hr. - Thales din Milet descrie comportamentul magnetitului.
430 î.Hr. - Tucidide: Sistemul imunitar

Democrit și Leucip din Milet - Emit ipoteza atomică. Atomul (quark) este indivizibil, indestructibil și între atomi se află spațiu gol.

360 î.Hr. - Eudoxus din Cnidus: primul model planetar grec
350 î.Hr. - Heraclides: Rotația Pământului
Secolul al III-lea î.Hr. - Eratosthenes: calculează mărimea Pământului și distanțele până la Soare și până la Lună
Secolul al III-lea î.Hr. - Aristarh din Samos: a sugerat că Pământul se rotește în jurul Soarelui care stă fix
Secolul al II-lea î.Hr. - Hiparh: astronomia științifică, determină durata anotimpurilor, arată că mișcarea Soarelui în jurul Pământului nu este uniformă, descoperă neregularități în mișcarea Lunii, clasifică stelele după strălucire, calculează distanța de la Pământ la Lună, diametrul selenar, teoria epiciclurilor, a măsurat înclinația pe eliptică a orbitei lunare la 5°, introduce metodele trigonometrice în astronomie, fenomenul de precesie a echinocțiilor^[2], descoperirea proiecției stereografice (astronomie) (potrivit lui Synesios din Cirene). Pe baza proiecției stereografice Hiparh construiește primul Astrolab Plan (instrument universal)^[3]^[4]
150 î.Hr. - Seleucus din Seleucia: descoperă că mareele sunt cauzate de Lună.

Secolul I. d.Hr

Secolul al II-lea

150, Ptolemeu: prezintă modelul geocentric al sistemului solar

Secolul al III-lea

Secolul al IV-lea

anii 300 - apariția alchimiei în Europa. În 1144 asistăm la apariția clară a alchimiei în Europa de vest: Roberto de Chester traduce din arabă Liber de compositione alchimiae, o lucrare cu largi conotații mistice, inițiatice, ezoterice.

înainte de 668 - Brahmagupta - soluțiile generale ale ecuației liniare și a celei de gradul al doilea ^[5] definește pentru prima dată numărul zero, adunarea și scăderea, stabilește regulile operațiilor elementare cu fracții

Secolul al VIII-lea

Geber (Jabir ibn Hayyan): începuturile chimiei și ale metodei experimentale; descoperă acidul clorhidric, acidul sulfuric, acidul nitric și acidul acetic; descoperă carbonatul de sodiu, potasiul, apa distilată și alcoolul pur (etanolul); a descoperit că aqua regia, un amestec din acizii azotic și clorhidric, poate dizolva metalele, de exemplu aurul; descoperă lichefierea, cristalizarea, purificarea, oxidarea, evaporarea, filtrarea și sublimarea.

Secolul al IX-lea

Banu Musa: descoperă că toate corpurile cerești sunt supuse acelorași legi ca și cele terestre; descoperă existența gravitației între corpurile cerești și între sferele cerești (înainte de formularea legii lui Newton a gravitației universale)
Al-Kindi (Alkindus): respinge teoria transmutării metalelor inferioare în aur; conceptul de relativitate

Secolul al X-lea

Secolul al XI-lea

1021 - Ibn al-Haytham - Carte de Optică (limba persană: Ketāb e Manzarehā (کتاب منظره ها) : bazele opticii moderne, metoda științifică și fizica experimentală; explicația corectă a percepției vizuale; inventarea camerei obscure; bazele telescopului astronomic , descoperă că razele de lumină ce călătoresc în linii drepte sunt formată din particule de fotoni, principiul lui Fermat privind timpul, o viziune cauzată de razele de lumină care intră în ochi; propagarea rectilinie, constituentul culorilor și aspectele electromagnetice ale luminii; explicația umbrelor, vederii binoculare, refracției atmosferice și ale iluziei selenare; relația dintre densitatea atmosferei cu altitudinea; viteza finită a luminii
1020 - Avicenna - Canonul Medicinei: începuturile medicinei experimentale; descoperirea naturii contagioase a bolilor infecțioase, inclusiv ftiziile, tuberculoza și bolile cu transmitere sexuală; descoperă mediastinita și pleurezia, bacteria și organismele virale, precum și distribuția bolii prin apă și sol
Ibn al-Haytham și Avicenna: legea inerției (prima lege a mișcării a lui Newton) și descoperă impulsul (parte din a doua lege a mișcării a lui Newton)
Abu Rayhan al-Biruni: începuturile astronomiei experimentale

Secolul al XII-lea

Secolul al XIII-lea

1220-1235 - Robert Grosseteste: promovarea metodei experimentale ca metodă științifică (vezi și: Roger Bacon)
1242 - Ibn al-Nafis: primele cercetări privind circulația pulmonară și aparatul cardiovascular
Theodoric din Freiberg: explicație corectă privind curcubeul

Secolul al XIV-lea

Înainte de 1327 - William de Occam: Briciul lui Occam sau principiul parcimoniei (entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem).

Secolul al XV-lea

Secolul al XVI-lea

1543 - Copernicus: modelul heliocentric
1543 - Andreas Vesalius: cercetare de pionierat în anatomia umană, considerat fondator al anatomiei moderne umane
1552 - Michael Servetus: primele cercetări în Europa privind circulația pulmonară
anii 1570 - Tycho Brahe: observații astronomice detaliate
1600 - William Gilbert: Câmpul magnetic al Pământului

Secolul al XVII-lea

1609 - Johannes Kepler: primele două legi ce descriu mișcările planetelor în jurul unei stele
1610 - Galileo Galilei: Sidereus Nuncius: observații telescopice
1614 - John Napier: folosește logaritmi pentru calcul [1] Arhivat în 11 ianuarie 2010, la Wayback Machine.. Există dovezi că logaritmii au fost cunoscuți încă din secolul al VIII-lea în India.
1628 - William Harvey: Circulația sanguină
1637 - René Descartes: Metoda științifică
1643 - Evangelista Torricelli inventează barometrul cu mercur
1662 - Robert Boyle: Legea lui Boyle pentru gazul ideal [2]
1665 - Philosophical Transactions of the Royal Society prima revistă publicată de revizuiri științifice.
1669 - Nicholas Steno: Afirmă că fosilele sunt resturile organice incluse în straturile de sedimente, baza stratigrafiei
1675 - Leibniz, Newton: calcul infinitezimal
1675 - Anton van Leeuwenhoek: Microorganisme
1676 - Ole Rømer: prima măsurare cantitativă a vitezei luminii
1687 - Newton: Legea mișcării, Legea atracției universale, baza fizicii clasice

Secolul al XVIII-lea

1714 - Gabriel Fahrenheit inventează termometrul cu mercur
1745 - Ewald Georg von Kleist a inventat primul dispozitiv care stochează electricitate statică, denumit în cele din urmă Butelia de Leyda
1750 - Joseph Black: descrie Căldura latentă
1751 - Benjamin Franklin: fulgerul este electric
1778 - Antoine Lavoisier (și Joseph Priestley): Descoperirea oxigenului conduce la sfârșitul teoriei flogisticului
1781 - William Herschel anunță descoperirea planetei Uranus, extinzând granițele cunoscute ale sistemului solar pentru prima dată în istoria modernă
1785 - William Withering: publică primul tratat definitiv de utilizare a plantei foxglove (Degețel) pentru tratarea hidropiziei (oedema).
1787 - Jacques Charles: Legea lui Charles a gazului ideal
1789 - Antoine Lavoisier: legea conservării massei, baza chimiei și începutul chimiei moderne,
1796 - Georges Cuvier: Stabilește extincția ca pe un fapt
1799 - William Smith: Publică harta geologică a Angliei, prima hartă geologică din lume, prima aplicație a stratigrafiei

Secolul al XIX-lea

1800 - Alessandro Volta descrie bateria electrică
1802 - Jean-Baptiste de Lamarck: evoluția teologică
1805 - John Dalton: Teoria atomului în (Chimie)
1824 - Carnot: descrie ciclul Carnot, motorul cu ardere ideal
1827 - Georg Simon Ohm: Legea lui Ohm (Electricitate)
1827 - Amedeo Avogadro: Legea lui Avogadro (Legile gazelor)
1828 - Friedrich Wöhler sintetizează ureea, distrugând vitalismul
1833 - Anselme Payen izolează prima enzimă, (Diastazică)
1838 - Matthias Schleiden: toate plantele sunt create din celule
1843 - James Prescott Joule: Legea conservării energiei (Prima lege a termodinamicii), de asemenea în 1847 - Helmholtz, Conservarea energiei
1846 - William Morton: descoperă anestezia
1848 - Lord Kelvin: zero absolut ca temperatură
1858 - Rudolf Virchow: Celulele pot apărea numai din celulele pre-existente,
1859 - Charles Darwin și Alfred Wallace: Teoria evoluției prin selecție naturală
1865 - Gregor Mendel: Legile lui Mendel privind moștenirea genetică, baza geneticii
1869 - Dmitri Mendeleev: Tabelul periodic
1873 - James Clerk Maxwell: Teoria electromagnetismului
1875 - William Crookes a inventat tubul Crookes și a studiat razele catodice
1876 - Josiah Willard Gibbs a înființat termodinamica chimică, norma de fază
1877 - Ludwig Boltzmann: definiție statistică a entropiei
1887 - Albert Michelson și Edward Morley: lipsa de dovezi privind eterul
1895 - Wilhelm Conrad Röntgen descoperă razele x
1896 - Henri Becquerel descoperă radioactivitatea
1897 - J.J. Thomson descoperă electroni în razele catodice

Secolul al XX-lea

1900 - Max Planck: Legea lui Planck
1905 - Albert Einstein: Teoria relativității
1906 - Walther Nernst: A treia lege a termodinamicii
1912 - Alfred Wegener: Mișcarea de derivă a continentelor
1912 - Max von Laue : Tehnici de împrăștiere a razelor X (en.: Difracția razelor X)
1913 - Henry Moseley: definește numărul atomic
1913 - Niels Bohr: Modelul atomic Bohr
1915 - Karl Schwarzschild: descoperă raza Schwarzschild (sau raza gravitațională) care duce la identificarea găurilor negre
1915, 1916 - Albert Einstein: Teoria relativității generale - și David Hilbert
1918 - Emmy Noether: Teorema lui Noether - condițiile în care legile de conservare sunt valide
1924 - Wolfgang Pauli: Principiul de excluziune (Mecanică cuantică)
1925 - Erwin Schrödinger: Ecuația Schrödinger (Mecanică cuantică)
1927 - Werner Heisenberg: Principiul incertitudinii (Mecanică cuantică)
1927 - Georges Lemaître: Teoria Big Bang
1928 - Paul Dirac: Ecuația lui Dirac (Mecanică cuantică)
1929 - Edwin Hubble: Legea lui Hubble de extindere a universului
1929 - Relațiile de reciprocitate ale lui Lars Onsager
1934 - Clive McCay: Reducerea numărului de calorii extinde durata de viață maximă a speciei
1943 - Oswald Avery dovedește că ADN-ul este materialul genetic al cromozomului
1947 - William Shockley, John Bardeen și Walter Brattain inventează primul tranzistor
1948 - Claude Elwood Shannon: O teorie matematică a comunicării o lucrare despre teoria informației
1948 - Richard Feynman, Julian Schwinger, Sin-Itiro Tomonaga și Freeman Dyson: electrodinamică cuantică
1951 - George Otto Gey propagă prima linie de celule canceroase, HeLa
1953 - Watson și Crick: structura elicoidală a ADN-ului, baza pentru biologie moleculară
1964 - Murray Gell-Mann și George Zweig: au propus independent modelul de quarcuri
1964 - Arno Penzias și Robert Woodrow Wilson: detectează radiația cosmică de fond care dovedește teoria Big Bang
1965 - Leonard Hayflick: celulele normale se divizează doar de un anumit număr de ori: Limita Hayflick
1967 - Jocelyn Bell Burnell și Antony Hewish descoperă primul pulsar
1984 - Kary Mullis: Reacția în lanț a polimerazei, o descoperire cheie în biologia moleculară
1995 - Michel Mayor și Didier Queloz observă prima planetă extrasolară în jurul unei stele din secvența principală
1997 - Institutul Roslin: Oaia Dolly este clonată.
1997 - Experimentul CDF și experimentul despre natura fundamentală a materiei, Dzero realizate la acceleratorul Fermilab: descoperirea Quarcului Top.
1998 - Gerson Goldhaber și Saul Perlmutter descoperă că expansiunea Universului se accelerează.

Secolul al XXI-lea

2001 - Primul proiect al genomului uman este finalizat.
2006 - Pluto este reclasificată formal ca planetă pitică de către Uniunea Astronomică Internațională.
2009 - Satelitul LCROSS confirmă existența apei pe Lună

Vezi și

Listă cronologică a invențiilor

Note

^ Hellemans, Alexander, Istoria descoperirilor științifice, Editura Orizonturi, București, 1988, ISBN 973-9342-18-3, p. 20.
^ Hiparh a concluzionat corect că punctul vernal este cel care se desplasează, de unde rezultă fenomenul de precesie a echinocțiilor
^ T.Abramescu - Curs de astronomie, 1923
^ René Taton - Istoria generală a științei, Vol. 1. Știința antică și medievală, București, 1970, pag.345
^ Plofker, Kim (2007), „Matematici în India”, The Mathematics of Egypt, Mesopotamia, China, India and Islam: A Sourcebook, Princeton University Press. ISBN 9780691114859.