Constituția Danemarcei este legea supremă a Danemarcei (vezi Danemarca ).
Structură
Constituția Danemarcei este alcătuită din 89 de articole (secțiuni), grupate în 11 părți.
Istoric
Prima constituție datează din 1665, '“Legea Regelui”' [1], fiind una din primele constituții europene. Alte constituții datează din: 1849, 1855, 1863, 1953[2] și sunt inspirate de constituțiile Belgiei și Norvegiei[3]. Revizuirea constituției din 1953 [4]instituie un parlament unicameral și permite accesul la tron și pentru femei [5]. Groenlanda[6] și Insulele Faroe[7] sunt comunități distincte, care se auto-guvernează, în cadrul Regatului Danemarcei.
Sumar
Danemarca este o monarhie constituțională [8]. Puterea legislativă aparține monarhului (care este și conducătorul statului [9]), și Parlamentului (Folketing), alcătuit din 179 membri [10]. Puterea executivă este exercitată de monarh prin intermediul miniștrilor, conduși de un Prim Ministru [11]. În sistemul juridic danez, nu există curți constituționale; toate curțile se pot pronunța asupra constituționalității legilor [12]
Revizuirea Constituției
Revizuirea Constituției[13] pornește de la propunerea Parlamentului, cu acceptul Guvernului, fiind supusă votului Electoratului [14].
Bibliografie
Robert L. Maddex, Constitutions of the World, Routledge, London, 1995
Ion Rusu, Forma de guvernământ, Editura Lumina Lex, București, 1997
^Deși are prerogative regale (membru al Bisericii Evanghelice Luterane – art.6, numește și demite primul-ministru și cabinetul – art.14, încheie tratate –art.19, sancționeză legi- art.22), acestea sunt de fapt nominale, fiind exercitate de primul-ministru, Ion Rusu, „Forma de guvernământ”, Editura Lumina Lex, București, 1997, pag. 216
1În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european ·2Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței ·3Stat transcontinental