Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Stabilește modalitățile de alegere ale președintelui Franței, ce are un rol important din punct de vedere politic, și al Parlamentului, modul de formare a guvernului și puterile fiecăruia precum și relațiile dintre aceste instituții. Constituția asigură independența autorității judiciare și creează o Înaltă Curte de Justiție, un Consiliu Constituțional și un Consiliu Economic și Social și permite ratificarea tratatelor internaționale și a celor legate de Uniunea Europeană.
Constituția precizează metodele de amendare a acesteia, fie printr-un referendum, fie printr-un proces parlamentar cu consimțământul președintelui. Procedura normală de amendare este următoarea: amendamentul trebuie să fie adoptat în termeni identici de cele două camere ale parlamentului iar apoi ori trebuie adoptat printr-un referendum cu o majoritate simplă, ori cu 3/5 din voturile totale dintr-o sesiune reunită a celor două camere.
Constituția din 1791 a stabilit o monarhie limitată și o Adunare Legislativă;
Constituția din 24 iunie 1793 (francezăActe constitutionnel du 24 juin 1793), a fost ratificată dar nu a fost niciodată aprobată datorită suspendării legalității ordinare;
1În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european ·2Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței ·3Stat transcontinental