Comuna Movilița, Ialomița

Pentru alte sensuri, vedeți Movilița.

Movilița
—  comună  —
Primăria comunei Movilița
Movilița Movilița (România) Poziția geografică
Coordonate: 44°38′33″N 26°29′17″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Ialomița
SIRUTA	104270
Reședință	Movilița
Componență	Movilița Bițina-Pământeni Bițina-Ungureni
Guvernare
- primar al comunei Movilița[*]​	Ioan Goga[*]​[1] (PSD, octombrie 2020)
Suprafață
- Total	28,85 km²
Populație (2021)
- Total	2.810 locuitori
Fus orar	UTC+2
Cod poștal	927180
Prezență online
site web oficial GeoNames
Poziția localității Movilița Poziția localității Movilița
Modifică date / text

Movilița este o comună în județul Ialomița, Muntenia, România, formată din satele Bițina-Pământeni, Bițina-Ungureni și Movilița (reședința).^[2]

Așezare

Comuna se află în extremitatea vestică a județului, la limita cu județul Ilfov, pe malurile râului Colceag (un afluent al Mostiștei. Este străbătută de șoseaua națională DN2, care leagă Bucureștiul de Urziceni. La Movilița, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ302, care duce spre est și sud la Roșiori, Drăgoești și mai departe în județul Călărași la Belciugatele (unde se termină în DN3); și spre nord la Dridu.

Demografie

Componența etnică a comunei Movilița

     Români (86,09%)

     Romi (7,79%)

     Alte etnii (1%)

     Necunoscută (5,12%)

Componența confesională a comunei Movilița

     Ortodocși (92,63%)

     Alte religii (1,96%)

     Necunoscută (5,41%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Movilița se ridică la 2.810 locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.759 de locuitori.^[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (86,09%), cu o minoritate de romi (7,79%), iar pentru 5,12% nu se cunoaște apartenența etnică.^[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,63%), iar pentru 5,41% nu se cunoaște apartenența confesională.^[5]

Politică și administrație

Comuna Movilița este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Ioan Goga[*]​, de la Partidul Social Democrat, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:^[6]

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Social Democrat	5
	Partidul Național Liberal	3
	Alianța pentru Unirea Românilor	2
	Alianța Dreapta Unită	1

Istorie

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, satul Movilița făcând pe atunci parte din comuna Dridu-Sărindarele, iar satele Bițina-Pământeni și Bițina-Ungureni — din comuna Drăgoești-Biținele, ambele aflate în plasa Mostiștea a județului Ilfov.^[7][8] Anuarul Socec din 1925 consemnează aceste sate în comuna Chiroiu-Roșiori din plasa Fierbinți a aceluiași județ, având în total 5325 locuitori.^[9] Comuna Movilița a apărut în 1931, având în compunere satele Movilița Nouă, Movilița Veche și Valea Colceagului.^[10]

În 1950, comuna a fost transferată raionului Căciulați și apoi (după 1956) raionului Urziceni din regiunea București. În 1968, comuna a revenit la județul Ilfov, reînființat. Tot atunci, satele Movilița Veche, Movilița Nouă și Valea Colceagului au fost unite într-un singur sat cu numele de Movilița, iar comunei i-au fost arondate și satele Bițina-Pământeni, Bițina-Ungureni și Roșiori.^[11][12] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Ialomița.^[13]

Satul Roșiori s-a separat în 2004 pentru a forma o comună de sine stătătoare.^[14]

Note

1. Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă 
2. „Anexă: Denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale pe județe”. Legea 290. Parlamentul României. 2018. 
3. „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013. 
4. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023. 
5. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023. 
6. „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 23 octombrie 2024. 
7. Lahovari, George Ioan (1898). „Bițina-Ungureni, sat și Bițina-Pămînteni, sat” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 432. 
8. Lahovari, George Ioan (1901). „Movilița, sat” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 409. 
9. Melbert, N., ed. (1925). „Comuna Chiroiu-Roșiori”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 427. 
10. „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 227. 15 iulie 1931. 
11. „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în 16 mai 2013. 
12. „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 16 mai 2013. 
13. „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 9 noiembrie 2012. 
14. „Legea nr. 84/2004 pentru înființarea unor comune”. Lege5.ro. Accesat în 16 mai 2013. 

Legături externe

• Bițina, biserica de dincolo de uitare - Corabia pogorâtă din cer^{[nefuncțională]}, 8 septembrie 2010, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina