Numele vârfului este un etnotoponim, acesta fiind preluat de la numele câmpiei situată la poalele sale, în valea râului Șahnabad, care în trecut era folosită drept pășune de crescătorii de vite[6]:120. În limba azeră, Bazardüzü înseamnă „zona pieței”, mai exact un reper specific: „întoarcere către piață/bazar”. În antichitate și în Evul Mediu, în valea Șahnabad, situată la est de vârf, aveau loc în fiecare an mari târguri multinaționale care reuneau comercianți și consumatori din estul Caucazului, printre care azeri, lezghini, rutuli, ceceni, avari, darghini, nogai, dar și georgieni, armeni, arabi, evrei, perși și indieni. Vârful Bazardüzü se înălța deasupra vârfurilor învecinate, constituind un punct de reper vizibil de departe. Drumeții știau că, atunci când vârful acoperit de zăpadă și gheață apărea în fața caravanei, trebuiau să întoarcă spre stânga, îndreptându-se spre piață (bazar). Localnicii lezghini, o minoritate etnică din Azerbaidjan și Daghestan[7], numesc vârful Kitxensuv[8] sau Kicen dag (Кичӏен дагъ)[9], care înseamnă „muntele fricii”.
Munții Caucaz s-au format în mare parte ca rezultat al unor coliziuni tectonice, placa arabă deplasându-se spre nord în raport cu placa eurasiatică. Pe măsură ce Oceanul Tethys a fost închis și placa arabă s-a ciocnit de placa iraniană, odată cu mișcarea în sensul acelor de ceasornic a plăcii eurasiatice către placa iraniană și ciocnirea lor finală, placa iraniană a apăsat pe placa eurasiatică, iar rocile care fuseseră depuse în acest bazin din jurasic până în miocen au fost pliate, formând munții Caucazul Mare[12]. Ca urmare a acestei activități, întreaga regiune este supusă în mod regulat unor cutremure puternice[13].
Parcul Național Samur
Parcul Național Samur (în rusăНациональный парк «Самурский») ID WDPA: 555713838
Parcul Național Samur (în rusăНациональный парк «Самурский», transliterat: Naționalnîi park «Samurskii») este un parc național din sud-vestul Rusiei. A fost înființat la pe o suprafață de 48.273 ha (482,73 km2) în republica rusăDaghestan. Parcul național Samur este împărțit în două sectoare: o secțiune de luncă inundabilă de coastă care acoperă delta râului Samur și un sector montan care include vârful Bazardüzü și cel mai sudic punct din Federația Rusă.
Sectorul montan Șalbuzdag acoperă 3.813.950 ha (38.139,5 km2) și se întinde pe versanții nordici ai Munților Caucaz care formează blocul Bazardüzü-Șalbuzdag situat pe teritoriile raioanelor Dokuzparínski (în rusăДокузпари́нский райо́н) și Ahtî́nski (în rusăАхтынский район) din Daghestan. Vârfurile importante sunt Bazardüzü (4.466 m), Yuradag (4.116 m), Șalbuzdag (4.142 m), Ragdan (4.020 m) și Malkamud (3.880 m). Limita sudică a acestui sector se află pe linia de frontieră dintre Rusia și Azerbaidjan[14].
La altitudini mai înalte, sectorul Șalbuzdag nu este împădurit, dar diversitatea speciilor este în general ridicată, din cauza diferențelor mari de altitudine. Până la o altitudine de 3.000 de metri, peisajul include pajiști de stepă alpine și subalpine. Peste 3.000 de metri se găsesc doar grohotișuri, stânci golașe și ghețari. Cei mai mari ghețari, Murkar și Tihițar (în rusăМуркар и Тихицар), se găsesc pe versanții nordici ai vârfului Bazardüzü, în Daghestan[9][14].
Floră
Peste 750 de specii de plante au fost înregistrate pe teritoriul sectorului Șalbuzdag. Aici se găsesc în principal pajiști de stepă subalpine și alpine. Zone semnificative din părțile superioare ale munților sunt ocupate de vegetație de stâncă și nu există păduri[9]. O mare parte din suprafețele situate la altitudini de peste 3.000 de metri este formată din grohotișuri și stânci, iar caracteristica acoperirii vegetale a acestor habitate este endemismul pronunțat[9]. Specii cum ar fi Pseudovesicaria digitata, Trigonocaryum involucratum, Pseudobetckea caucasica, Pseudovesicaria digitata, Ranunculus polyphyllus, Ranunculus caucasicus, Cerastium daghestanicum, Cerastium polymorphum, Paederotella daghestanica, Vavilovia formosa, Valeriana daghestanica, Campanula caucasica, Campanula meyeriana, Saxifraga caucasica, Sobolewskia caucasica și multe altele sunt endemice în Caucaz sau Daghestan[14][15].
Parcul Național Shahdag (în azerăŞahdağ Milli Parkı) este un parc național din nordul Azerbaidjanului. A fost înființat la pe o suprafață de 115.900 ha (1.159 km2) în raioanele Gabala, Guba, Gusar, Ismayilli, Oguz, Șamahi și a fost extins la până la o suprafață de 130.508,1 ha (1.305,081 km2).
Pentru crearea parcului național, Banca Mondială a alocat în anul 2007 un împrumut de 17 milioane de dolari și un grant de 8 milioane de dolari, în timp ce guvernul Japoniei a oferit un grant în valoare de 8 milioane de dolari pentru implementarea proiectului[19].
Înainte de sfârșitul secolului al X-lea, zona Parcului Național Shahdag reprezenta limita estică a arealului de răspândire a leului asiatic[20]:39. În a doua jumătate a secolului XX s-a încercat repopularea cu zimbri a Caucazului de Sud, aceștia fiind extirpați în Azerbaidjan. Acțiunile desfășurate în anii 1960 și 1970 au fost inițial nereușite, deoarece până în 1977, toate animalele reintroduse au pierit[21], motivul fiind probabil consumul de lăstari și frunze otrăvitoare de tisa. Totuși, programul a continuat, înregistrându-se unele succese în anii următori[22].
Cel mai înalt vârf din Azerbaidjan, Bazardüzü, este situat în Parcul Național Shadag, cel mai mare parc național nu doar din Azerbaidjan, ci și din întreaga regiune Caucaz. În raionul Gabala, pe teritoriul căruia este situat vârful Bazardüzü, peisajul este format din păduri de foioase (comunități Querco-Carpinetum și Querco-Fagetum), pajiști alpine, zone montane stâncoase și ghețari[23].
Parcul Național Shahdag găzduiește un mamifer rar, capra est-caucaziană (Capra cylindricornis), o specie care se găsește doar în jumătatea de est a Munților Caucaz[24].
Bazardüzü a fost escaladat pentru prima dată în 1847 de către rusul Aleksei Aleksandrov care a parcurs creasta de nord-est[2].
În august 1890, britanicii George Percival Baker și George Yeld, pornind din Daghestan, au escaladat vârful Bazardüzü[26] în cadrul unei expediții de alpinism în zona estică a munților Caucaz[27]:391.
Turism
Trasee montane
Traseul de-a lungul crestei nord-vesticeTraseu de-a lungul crestei nord-vestice (durată: 11-15 ore, grad de dificultate: 1B, traseu cu gheață și zăpadă). Traseul a fost inaugurat în 1847 de Aleksei Aleksandrov. Ruta pornește din satul azer Kuzun, de-a lungul unui drum de pământ, până la satul Laza, pe partea stângă a râului Kusarceai (în azerăQusarçay) și de-a lungul râului Șahnabad până la tractul Șahailag, apoi în amonte pe malul drept al râului Șahnabad. După aproximativ 2 ore se ajunge la podul de la confluența a două râuri într-o poiană largă înierbată (Iatuhdere) și se continuă pe malul drept al râului care curge dinspre pasul Kuruș. Se ajunge la valea dintre vârfurile Bazardüzü și Yarudagi (în azerăYarudağ, 3.584 m), un punct de reper suplimentar fiind rocile de ardezie neagră. De la confluența râurilor până la pasul Kuruș (Karanlîg), durata este de 30-40 de minute. De la pasul Kuruș se parcurge creasta nord-estică până la vârful Bazardüzü, timpul necesar fiind de aproximativ 2 ore. Coborârea durează 4-6 ore[28].
Traseul combinat de-a lungul crestei sudice Traseul prin circul sud-vesticTraseu combinat de-a lungul crestei sudice (durată: 15-20 ore, grad de dificultate: 1B. Secțiunea de cățărare: diferență de nivel: 1.160 m, lungime: 2.850 m, pantă medie: 25°, durată: 5 ore). Traseul a fost inaugurat la de Elman Mübariz Rahimov. Prima parte a traseului, până în pasul Kuruș, coincide cu traseul de-a lungul crestei nord-vestice. Din pasul Kuruș se continuă în amonte pe partea dreaptă a râului Iatahdere (în rusăреки Ятахдере). La 200-300 de metri se găsește la pasul Iatah într-o poiană ierboasă, la poalele unui deal stâncos, un loc propice pentru înnoptat. De la podul din satul Kuzun până la locul de înnoptat, durata este de 6-8 ore. Pe cursul superior al râului Iatahdere, este posibilă traversarea pe malul stâng al acestuia, pe ruta până la pasul Iatah (în rusăперевала Ятах). De la locul de înnoptat se continuă pe malul drept al râului până la couloir-ul[b] spre circul sudic (în rusăЮжный цирк) și se traversează râul înghețat. Timpul necesar este de 30-40 de minute. Se traversează apoi până la creasta sudică și se continuă pe partea stângă a crestei (panta este de aproximativ 15°, distanța este de aproximativ 400 m). Ruta continuă de-a lungul stâncilor puternic fragmentate (pantă 30-35°, circa 150 m). Mai departe, se continuă de-a lungul crestei sudice, de la o insulă stâncoasă la alta, pe o lungime de aproximativ 2.000 de metri (pantă de aproximativ 25°). De la stâncile din partea superioară a crestei se ajunge la circul sud-vestic (în rusăЮго-Западного цирка) și se străbate cupola vârfului vestic Bazardüzü (lungime: 300 m, pantă: 25°) până la vârf. Coborârea are loc pe același traseu[28].
Traseu prin circul sud-vestic (durată: 21-25 ore, grad de dificultate: 2A. Secțiunea de cățărare: diferență de nivel: 880 m, lungime: 2.260 m pantă medie: 26°, durată: 5 ore). Traseul a fost inaugurat la de Y.A. Asadov. Prima parte a traseului, până în pasul Iatah, coincide cu traseul combinat de-a lungul crestei sudice. De la locul de înnoptat, se ocolește pintenul stâncos prin dreapta, apoi se traversează râul și se continuă pe malul drept al râului, în direcția circului Bazardüzü. De la locul de înnoptat până la limba ghețarului timpul necesar este de 60-80 de minute. Traseul continuă de-a lungul limbii ghețarului, până la circul sud-vestic (lungime: 150 m, pantă: 5°), apoi de-a lungul circului, în direcția pintenului negru bine vizibil al crestei din dreapta, în sensul de mers (lungime: 500 m, pantă: 15°). Se ocolește prin stânga pintenul crestei (lungime: 1.200 m, pantă: 25°), spre vârful Bazardüzü (lungime: 300 m, pantă: 25°)[28].
Traseul prin circul nord-estic și de-a lungul crestei esticeTraseu prin circul nord-estic și de-a lungul crestei estice (durată: 13-20 ore, grad de dificultate: 1B. Secțiunea de cățărare: diferență de nivel: 560 m, durată: 3-4 ore). Traseul a fost inaugurat la de E.R. Mamedov. Din satul Hinalig (în azerăXınalıq), pe un drum de pământ, se urcă până la pasul Hinalig (durată: 2-4 ore), apoi se coboară în valea Șahnabad. Mai departe pe partea stângă, de-a lungul cursului râului Șahnabad (în rusăpеки Шахнабад) până la râul Iatahdere (în rusăpеки Ятахдеpе), se traversează pe malul drept și se continuă de-a lungul acestuia. La partea superioară a râului Iatahdere, se traversează râul înghețat și se continuă pe malul stâng, către locul de înnoptat din pasul Iatah (în rusăпеpевала Ятах) la poalele crestei nord-vestice. Timpul necesar până la pasul Iatah este de 8-12 ore. Ruta continuă ocolind pintenul stâncos din dreapta, către circul nord-estic (în rusăСевеpо-Восточного циpка), apoi se coboară pe creasta estică (lungime: 300 m, pantă: 25-35°). Se continuă de-a lungul crestei (lungime: 500-600 m, pantă: 10-30°), până la vârf. Coborârea are loc pe același traseu[28].
Traseul combinat prin couloir-ul[b] circului nord-esticTraseu combinat prin couloir-ul[b] circului nord-estic (durată: 13-20 ore, grad de dificultate: 1B. Secțiunea de cățărare: diferență de nivel: 560 m, durată: 3-4 ore). Traseul a fost inaugurat la de V.M. Orudjaliev. Prima parte a traseului, până în pasul Iatah, coincide cu traseul prin circul nord-estic și de-a lungul crestei estice. De la locul de înnoptat, se ocolește pintenul stâncos prin dreapta, către circul nord-estic (în rusăСевеpо-Восточного циpка, lungime: 100 m, pantă: 35°), către couloir-ul[b] bine vizibil (lungime: 160 m, pantă: 35-40°) care duce până la vârf (lungime: 100 m, pantă: 10-20°). Timpul necesar de la locul de înnoptat este de 3-4 ore[28].
Permise de călătorie
Rusia
Pentru ascensiunea de pe partea rusă a vârfului Bazardüzü, este necesară obținerea prealabilă a unui permis special, deoarece vârful se află într-o regiune de graniță. Permisul de acces în zona de frontieră este eliberat de biroul FSB din Mahacikala (în rusăМахачкала), accesul turiștilor fiind strict controlat. Cererea de eliberare a permisului de acces trebuie să fie depusă cu cel puțin trei luni înainte de călătorie[2].
Azerbaidjan
Pentru accesul în zona vârfului Bazardüzü, este necesară obținerea unui permis eliberat de trupele militare de frontieră. Cererea de eliberare a permisului se adresează Ministerului Mediului din Azerbaidjan. De asemenea, este necesară și obținerea unui permis de intrare într-un parc național din Azerbaidjan. Pentru Bazardüzü, permisul este eliberat de Parcul Național Șahdag (Șahdağ Milli Parkı)[29]. În plus, pentru a intra pe teritoriul parcului național, este obligatorie închirierea unui ghid[2].
În anul 2019, Departamentul de Stat al Statelor Unite a emis un avertisment de călătorie referitor la călătoriile în Districtul Federal Nord-Caucazian în general, din cauza riscului de acțiuni teroriste și instabilității politice. Trei ani mai târziu, în iunie 2022, Departamentul de Stat al Statelor Unite a emis un nou avertisment de călătorie referitor la călătoriile în Caucaz, din cauza riscurilor de terorism, răpiri de persoane și tulburări civile[32]. Avertismentul a fost actualizat de mai multe ori, ca urmare a declanșării invaziei Rusiei în Ucraina și ridicat la nivelul de risc maxim (Level 4: Do Not Travel), recomandând evitarea călătoriilor în Rusia[32].
Ministerul Afacerilor Externe din Marea Britanie (Foreign, Commonwealth and Development Office) a publicat o recomandare privind evitarea călătoriilor în Rusia (FCDO advises against all travel to Russia), din cauza „riscurilor și amenințărilor rezultate din invadarea Ucrainei”[33], situația din Rusia fiind considerată „imprevizibilă”[33]. În Uniunea Europeană, fiecare stat membru poartă responsabilitatea gestionării deciziilor privind călătoriile externe[34].
Vârful Bazardüzü
Vârful Bazardüzü dinspre pasul Yarudag
Vârful Yarudagi
Satul Hinalig
Valea Hinalug din Azerbaidjan, între vârfurile Bazardüzü și Șahdag
Note
^În geomorfologie, un col este cel mai jos punct de pe o creastă montană între două vârfuri
^ abcdUn couloir (Pronunție în franceză: /ˈku.lwaʁ'/, „pasaj” sau „coridor”) este o vale îngustă, cu o pantă abruptă, într-o zonă montană
^Gippert, Jost. „Languages of South Daghestan” [Limbile din Daghestanul de Sud]. TITUS - Thesaurus Indogermanischer Text- und Sprachmaterialien. Accesat în .
^en Nowell, Kristin; Jackson, Peter (). „Asiatic lion” [Leul asiatic]. Wild Cats: Status Survey and Conservation Action Plan [Feline sălbatice: Studiu de stare și Plan de acțiune pentru conservare]. Gland, Elveția: IUCN/SSC Cat Specialist Group. pp. 37–41. ISBN978-2-8317-0045-8.Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link)
^en Yeld, George (). „Daghestan and the Ascent of Basardjusi” [Daghestan și ascensiunea pe vârful Bazardüzü] (PDF). The Alpine Journal (115). Londra: Alpine Club. Accesat în .
.png)
_(8079449671).jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
