Midžor (în sârbăМиџор, pronunțat [mîdʒɔr]) sau Midjur (în bulgarăМиджур, pronunțat [miˈd͡ʒur]) este un vârf din Munții Balcani situat în sud-estul Serbiei și nord-vestul Bulgariei, pe linia de frontieră dintre cele două țări. Având o înălțime de 2.169 m, vârful reprezintă punctul de maximă altitudine din Serbia[c].
Vârful Midjur/Midžor[5] este cel mai înalt vârf din vestul munților Balcani, denumiți în bulgară și sârbăСтара планина, transliterat: Stara planina (pronunțat [ˈstarɐ pɫɐniˈna] în bulgară și [stâːraː planǐna] în sârbă), în traducere „munte vechi”[6]. În antichitate și în Evul Mediu, munții erau cunoscuți sub denumirea tracăHaemus Mons.
Geografie
Balcanii de Vest reprezintă o secțiune din Bulgaria a munților Balcani care se întinde între Vrășka ciuka (în bulgarăВръшка чука), la granița cu Serbia și pasul Arabakonak (în bulgarăАрабаконак), având o lungime totală de 190 de kilometri, iar cel mai înalt vârf este Midžor/Midjur. Terenul calcaros al munților Balcani este străbătut de pâraie scurte care formează cascade din tuf calcaros[d]. Există mai multe defilee și chei pe cursul superior al râului Temștița (în sârbă și bulgarăТемштица). Toplodolska (în sârbăТоплодолска река), unul dintre cele cinci pâraie care formează râul Temștița, izvorăște de sub vârful Midžor[7].
În Serbia, vârful extrem se găsește la nord de satul Topli Dol (în sârbăТопли Дол), situat în zona centrală a secțiunii sârbești a munților Stara Planina, între vârful Tri Ciuki (în sârbăТри Чуке, în bulgarăТрите чуки, „Trei vârfuri”, 1.936 m) spre sud-est, situat de asemenea pe linia de frontieră și vârful Babin Zub (în sârbăБабин зуб, 1.758 m) spre sud-vest. Secțiunea montană care include vârful este voluminoasă, pantele vestice, estice și sudice sunt înierbate și nu foarte abrupte, în timp ce partea de nord este stâncoasă și foarte abruptă[8].
La poalele vârfului se găsesc izvoarele râurilor Lom (în bulgarăрека Лом, transliterat: reka Lom), pe partea bulgară și Timoc (în sârbă și bulgarăТимок, transliterat: Timok), pe partea sârbă. În partea de sud-vest a vârfului se găsește cascada Kaludjerski (în sârbăКалуђерски Скокови, cu alfabet latin: Kaluđerski Skokovi), descoperită abia în anul 2012. Având o înălțime de 232 de metri și o lungime de 404 de metri, este cea mai înaltă cascadă din Serbia[9][10].
Geologie
Din punct de vedere geologic, munții Balcani sunt un lanț de munți de încrețire, formați prin comprimarea și fragmentarea straturilor de rocă, constituiți în principal din ardezie, granit și calcarmezozoic[6]. Pe o scară de timp geologică, sunt o parte destul de tânără și recent formată a lanțului Alpino-Himalayan care se întinde pe cea mai mare parte a Eurasiei. Sedimentele se extind din paleozoic până în cenozoic[11].
Parcul natural Stara planina
Parcul natural Stara planina Парк природе Стара планина Park prirode Stara planina WDPA ID: 16397
Înființat în anul 1997[12], Parcul natural Stara planina (în sârbăПарк природе Стара планина, cu alfabet latin: Park prirode Stara planina) este situat în estul Serbiei. Stara Planina este un lanț montan care începe de pe versanții vârfului Vrška Čuka (în sârbăВршка чука, în bulgarăВръшка чука, 692 m) și apoi se întinde spre sud-est, de unde se ridică brusc în zona de deasupra orașului Knjaževac, formând un masiv montan înalt care se întinde într-o direcție arcuită nord-vest-sud-est și atinge cea mai mare înălțime în vârful Midžor. Versanții sud-estici sunt situați pe teritoriul Serbiei.
Climă
Zona se caracterizează printr-o climă submontană-montană moderat-continentală. Trecând de la partea inferioară la cea superioară, temperatura medie scade, iar umiditatea aerului crește. Cu o temperatură medie de 0,5 °C, cea mai rece lună este ianuarie, în timp ce cea mai caldă este iulie, cu o temperatură medie de 22 °C. Precipitațiile medii anuale sunt de 960,5 mm. Cele mai multe precipitații au loc în mai, iar cele mai puține în septembrie[13].
Floră
Parcul Natural Stara Planina se caracterizează printr-o diversitate biologică excepțională. În această zonă trăiesc 1.190 de specii de plante, dintre care 115 sunt specii de plante endemice, peste 100 sunt specii protejate și strict protejate și peste 50 sunt specii care se află pe lista florei europene pe cale de dispariție[14]
Dintre arbuștii care produc fructe de pădure, în pădurile de conifere se întâlnesc frecvent afinul (Vaccinium myrtillus) și merișorul (Vaccinium vitis-idaea), iar în pădurile de fag se găsește zmeurul (Rubus idaeus)[15].
În zona Stara Planina se regăsesc patru biomi, în ale căror habitate există o varietate de faună care urmează o zonare pe verticală, ceea ce se reflectă în bogăția faunei. În zona parcului natural au fost identificate 116 specii de fluturi, dintre care 6 specii reprezintă relicve glaciare, 6 specii de amfibieni, 12 specii de reptile și 26 specii de pești, 30 de specii de mamifere, dar și numeroase specii de păsări. Parcul natural Stara planina este inclus în registrul ariilor protejate de importanță internațională pentru păsările din Europa (International Birds Areas)[17].
Înființată în anul 2008[18], aria protejată Balcanii de vest și Prebalcani[e] (în bulgarăЗападна Стара планина и Предбалкан, transliterat: Zapadna Stara planina i Predbalkan) este situată în vestul Bulgariei. Versanții nord-vestici ai Stara Planina sunt situați pe teritoriul Bulgariei.
91E0 păduri aluviale de arin negru (Alnus glutinosa) și frasin (Fraxinus excelsior) Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae. Habitatul include specii de sânger (Cornus sanguinea), soc negru (Sambucus nigra), piciorul caprei (Aegopodium podagraria), iarba câmpului (Agrostis stolonifera), urzică (Urtica dioica), gălbioară (Lysimachia nummularia), dar și specii invazive[f] precum salcâm (Robinia pseudoacacia), salcâm mov (Amorpha fruticosa), erigeron anual (Erigeron annuus) și erigeron canadian (Erigeron canadensis),
9150 păduri medio-europene de fag (Fagus sylvatica) pe teren calcaros Cephalanthero-Fagion. Habitatul include specii de păducel (Crataegus monogyna), alun (Corylus avellana), drob de munte (Chamaecytisus hirsutus), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), cărpiniță (Carpinus orientalis), agrimonia corcită (Aremonia agrimonoides), brei de pădure (Mercurialis perennis), spânz verde (Helleborus odorus), pecetea lui Solomon (Polygonatum odoratum) și câteva orhidee precum Dactylorhiza cordigera, Cephalantera longifolia și Neotia nidus-avis,
Prima ascensiune înregistrată pe vârful Midžor a fost realizată în 1890 de Lujo Adamović, un botanist croat, care, călătorind prin Peninsula Balcanică și munții Apenini, a descris peste 20 de plante necunoscute până atunci[22][23].
Turism
Abia după eliminarea restricțiilor de frontieră la începutul anilor 1990, vârful a devenit accesibil pentru turismul montan. Aproape cinci luni pe an, zonele înalte ale munților Balcani sunt acoperite de zăpadă. Pe partea sârbească, la vest de vârful Midzor, există un complex turistic destinat sporturilor de iarnă, format din stațiunile de schi Babin Zub și Jabučko Ravanište, cu numeroase pârtii dotate cu rețele de telegondolă și teleschi. În perioada de vară, se desfășoară activități de drumeție și mountain bike[24].
Trasee turistice
Dinspre partea sârbească, există două trasee pentru escaladarea vârfului Midžor[8][25]:
Hotel Babin Zub - Midžor (distanță: 7 km, diferență de nivel: 610 m, durată dus-întors: 3h15'). Cel mai scurt traseu către vârful Midžor începe de la cabana de munte Babin Zub (1.570 m) și durează până la 2 ore și 30 de minute până în vârf. La vârful Babin Zub se ajunge urmând o secțiune de drum lungă și accidentată, apoi se continuă către est urmând creasta. Un drum distinct, potrivit pentru mountain bike, conduce în jurul laturii de nord a Žarkova čuka (1.848 m), continuă în direcția nord-est, virând apoi spre est, către Prilepski vrh (1.906 m) și Tupanar (1.955 m), înainte de a vira spre sud-est, urmând creasta principală Midžor până pe vârf.
Satul Topli Do - Midžor via Cićeina Čuka (distanță: 10 km, diferență de nivel: 1.440 m, durată dus-întors: 6h). Traseul începe în satul Topli Do și urmează un drum care se desfășoară spre est, pe partea de nord a râului Javorska. După o distanță scurtă începe ascensiunea, iar traseul virează spre nord, spre dealul Cićeina Čuka, înainte de a urca abrupt pintenul Dugobilo. De pe creastă se urmează o potecă veche care merge de la est la vest paralel cu creasta principală Midžor. Există două variante, prima este de a urca abrupt și direct către o a doua potecă, mai largă, de pe creasta principală, care duce spre vest până la vârf. A doua variantă este să se urmeze prima potecă spre vest, pe sub vârf, urcând treptat, iar apoi, odată ajunși la vest de vârf, se urcă pe pante acoperite cu iarbă până la a doua potecă mai largă care duce până pe vârf.
Și dinspre partea bulgară există două trasee principale către vârful Midjur[26]:
Satul Ciuprene - Midjur. Din satul Ciuprene sunt posibile două variante. Cu un vehicul de teren înalt, se poate ajunge de-a lungul unui drum de pământ de 17 km până la cabana Gorski rai (în bulgarăГорски рай, 1.450 m). Pe jos, este mai convenabil să se urmeze traseul de-a lungul râului Manastirka și apoi una dintre cele două rute ecologice, „Bekinska” sau „Martinov” (în bulgară„Бекинска шобърка“ или „Мартинов камък“, transliterat: „Bekinska șobărka“ ili „Martinov kamăk“). De aici, distanța până la cabana Gorski rai este de puțin peste 9 km. De la cabană, există o potecă marcată care, trecând prin Rezervația Biosferei Ciuprene, duce la șaua dintre vârful Repleanska țărkva (în bulgarăРеплянска църква, 1.969 m) și vârful Ostra ciuka (în bulgarăОстра чука, 1.967 m). De aici, traseul se îndreaptă spre sud-est, trecând peste vârfurile Ostra ciuka și Oba (în bulgarăОба, 2.033 m) se ajunge la șaua de sub care izvorăsc râurile Lom și Timoc, la marcajul de graniță 336 (1.780 m). Urmează o ascensiune de-a lungul versantului de nord-vest al vârfului Midjur, la care se ajunge în aproximativ o oră. Drumul de la cabana Gorski rai durează în medie 4,30 ore și este mai lung decât cel care pornește din satul Gorni Lom, dar mai ușor.
Cabana Midjur - Midjur. La 8 km de Gorni Lom se află cabana Midjur, la care se ajunge pe un drum din care 7 km sunt asfaltați, iar 1 km este pietruit. De la cabană, drumul pietruit continuă spre zona Kozea gărbina (în bulgarăКозя гърбина), de unde începe traseul spre vârful Midjur. După vreo 2-3 ore de urcare abruptă se ajunge la șaua dintre vârfurile Oba și Midjur, pe care se află marcajul de graniță 336. Aici traseul se contopește cu traseul dinspre satul Ciuprene. În 2015 a fost realizat un drum de pământ care duce până la marcajul de frontieră, accesibil pentru vehiculele de teren. Această variantă este mai scurtă, dar mai abruptă.
Ca trasee alternative, se poate ajunge pe vârf din satele Martinovo și Repliana (în bulgarăМартиново и Репляна) dinspre partea bulgară, precum și din satele Aldina reka, Țrni vrh și Ravno buce (în sârbăАлдина река, Църни връх и Равно буче) dinspre partea sârbească[26].
Cabane montane
În zona vestică a munților Stara Planina, unitățile de cazare cele mai apropiate de vârful Midžor/Midjur sunt:
în Serbia:
Cabana Midžor (în sârbăPlaninarski Dom Midžor). Este situată la o altitudine de 1.580 de metri, sub vârful montan Babin Zub. Deține 14 camere cu 65 de paturi,
Hotel Stara Planina Resort. Hotel de 4 stele situat în Parcul natural Stara Planina, la o altitudine de 1.460 de metri. Deține 146 de camere de două, trei sau patru locuri,
Hotel Babin Zub. Hotel de 2 stele situat pe Crni vrh, la o altitudine de 1.577 de metri, la 8 kilometri de cel mai înalt vârf din Stara Planina, Midžor. Deține 21 camere cu 60 de paturi.
în Bulgaria:
Cabana Midjur (în bulgarăХижа Миджур, transliterat: Hija Midjur). Situată în vestul munților Stara Planina, la poalele vârfului Midjur, la o altitudine de 840 de metri, la 8 km de satul Gorni Lom. Capacitate: 16 locuri,
Hotel-tavernă "Casa Pavlova" (în bulgarăХотел-механа Павлова къща, transliterat: Hotel-mehana Pavlova kășta). Pensiune situată în centrul orașului Ciprovți. Deține 3 camere cu 6 paturi,
Casa de oaspeți Daianița (în bulgarăКъща за гости Даяница, transliterat: Kășta za gosti Daianița). Casă de vacanță situată la poalele munților Kopren, la 5 kilometri de Ciprovți. Deține 7 camere cu 18 paturi.
Munții Balcani
Vârful Midžor/Midjur
Vârful Babin Zub
Albia râului Javorska în amonte de Toplo dol
Cascada Kaludjerski, cea mai înaltă cascadă din Serbia
^Tuful calcaros este o varietate de tuf formată atunci când mineralele carbonatice precipită în apa râurilor sau lacurilor neîncălzite. Izvoarele termale încălzite geotermic produc uneori depozite similare (dar mai puțin poroase) de carbonat, care sunt cunoscute sub numele de travertin. Tuful calcaros este denumit și travertin spongios sau travertin meteogen, generat la temperaturi ambientale, și nu trebuie confundat cu travertinul termogen, generat la temperaturi ridicate printr-o precipitare rapidă petrecută la gura izvoarelor sau în peșteri, mecanism care duce la un grad mai redus de porozitate. De asemenea, tuful calcaros nu trebuie confundat cu tuful vulcanic, o rocă cu o etimologie asemănătoare dar cu o compoziție chimică diferită
^Prebalcanii reprezintă fâșia nordică deluroasă și joasă a zonei Staroplaninska (munții Balcani) din Bulgaria, făcând legătura între Câmpia Dunării din nord și zona înaltă a Staroplaninska (munții Balcani). Ocupă o suprafață de 14.389,8 km2, altitudinea medie este de 364 m, iar înălțimea maximă este vârful Vasiliev (1.490 m)
^O specie invazivă este o specie introdusă care dăunează noului său mediu. Speciile invazive afectează negativ habitatele și ecoregiunile, provocând daune ecologice, de mediu și/sau economice. Termenul poate fi folosit și pentru speciile native care devin dăunătoare mediului lor nativ după modificările umane ale rețelei trofice
^ abAgenția Europeană de Mediu. „Zapaden Balkan Bulgaria (BG0002002)” [Balcanii de vest Bulgaria (BG0002002)]. natura2000.eea.europa.eu. Natura 2000 viewer. European Environment Agency. Accesat în .
.jpg)
_IMG_7977.jpg)
.jpg)
.jpg)
_(d.j.b.).jpg)
.jpg)
.jpg)
_(7159867557).jpg)
.jpg)
-_%D0%A7%D0%B5%D1%80%D0%B2%D0%B5%D0%BD%D0%BE%D0%B3%D1%83%D1%88%D0%B0_%D0%BC%D1%83%D1%85%D0%BE%D0%BB%D0%BE%D0%B2%D0%BA%D0%B0.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
