Schița are patru secvențe: „1. Conferință”; „2. O inspecțiune”; „3. Ajunul examenelor”; „4. Examenul anual”, care oferă ipostaze ce guvernează instrucția și educația în familie și în școală, caracterizate prin ridicol.[1] Printr-o mostră a incompetenței dascălilor vremii,[2] autorul ilustrează falsul moral și spiritul de suficiență și scoate în fapt astfel în evidență, desconsiderarea actului instructiv-educativ din societate, școală și familie.[1]
Protagonistul operei este „distinsul pedagog absolut” Marius Chicoș Rostogan,[1] un personaj pentru care autorul a folosit un arsenal întreg de elemente nonverbale și paraverbale. O listă de echivalențe de pronunție i se pune la dispoziție cititorului de la început, conferința respectivului pedagog fiind redată cu toate aceste particularități de pronunție inițial expuse.[3] Pedagogul este caracterizat de un limbajul ardelenesc „rostogonizat” și de atitudini comportamentale precum incultura, infatuarea, superficialitatea, favoritismul, slugărnicia și altele.[1]
Se pare că dascălul Rostogan amintește de un alt dascăl al lui Caragiale din vremea școlii făcute la Ploiești.[1]
