Tatăl nostru sau Rugăciunea Domnească este una dintre rugăciunile de bază ale creștinătății, comună tuturor confesiunilor creștine datorită faptului că se regăsește în textul evangheliilor sinoptice.
Versiunea mateiană a devenit liturgică din cele mai vechi timpuri. Deși Iisus i-a învățat, cel mai probabil, rugăciunea în limba aramaică, cele mai vechi texte există în limba greacă. Datorită faptului că limba latină a fost limba dominantă a creștinismului în mare parte a continentului european, Pater noster, rugăciunea în latină, este o traducere importantă a versiunii grecești.
Varianta greacă
Varianta latină
În greaca Koinē (de la care toate celelalte sunt traduse direct sau indirect):
[Óti su estin i vasilía, ke i ðínamis, ke i ðoksa is tus eónas;]
ἀμήν.
amín.
Amen.
Versiunea latinească a rugăciunii apare ocazional în unele imnuri.
Altă variantă folosește supersubstantialem (tradus în limba română prin spre ființă), în loc de quotidianum (tradus în limba română prin de toate zilele); quotidianum este scris, câteodată, quotidianum.
greșelile este înlocuit în versiunea de la Sf. Luca cu păcatele;
pe este folosit alături de forma arhaică pre;
izbăvește este concurat de mântuiește. În limba veche, mai apărea și scapă;
cel rău este concurat de echivalarea cel viclean, ambele existente încă din sec. al XVI-lea;
cea spre ființă mai este înlocuit cu cea de toate zilele;
mărire, folosit în limba română cunoaște și forma slavonă slavă.
Doxologia finală nu apare în toate manuscrisele, dar este folosită în toate riturile, cu excepția celui bizantin, uneori cu caracter opțional. În riturile orientale, aceasta e rostită, de regulă, de preot. În ritul bizantin, această doxologie sau ecfonis are o formă trinitară: "Că a Ta este împărăția, și puterea, și mărirea (slava), a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit (Duh), acum și totdeauna (pururea) și în vecii vecilor. Amin"
Tată,
sfințească-se numele tău;
vină împărăția ta,
facă-se voia ta, precum în cer, așa și pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele
dă-ne-o nouă în fiecare zi;
și ne iartă nouă păcatele noastre,
fiindcă și noi iertăm tuturor celor ce ne greșesc nouă;
și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău.
„Când vă rugați, ziceți:
Tatăl nostru Carele ești în ceruri,
sfințească-se numele Tău.
Vină împărăția Ta.
Facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele
dă-ne-o nouă'n fiecare zi.
Și ne iartă nouă păcatele noastre,
căci și noi iertăm oricui ne-o datorează nouă.
Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de Cel-Rău". [1]
Utilitate în lingvistica comparată
Traduceri ale rugăciunii au fost multă vreme utilizate pentru comparații rapide între limbi, datorat și faptului că primii filologi erau creștini, și o mare parte din aceștia erau preoți. Datorită activităților misionare, de-a lungul istoriei, una din primele cărți traduse în noile limbi descoperite era Biblia, și prin urmare, cele mai accesibile texte în orice limbă erau traduceri parțiale sau totale ale Bibliei. De exemplu, singurul text existent în limba gotică este Codex Argenteus, reproducerea incompletă a Bibliei lui Ulfilas.
În ultima perioadă însă, această practică a început să fie combătută, atât din considerente ce țin de neutralitate religioasă, cât și din considerente de ordin practic: rugăciunea „Tatăl Nostru” folosește o formă de exprimare ce diferă de modul de vorbire curent într-o anumită limbă. În lingvistica din Uniunea Sovietică, din motive ideologice, se foloseau "Operele Complete" ale lui V.I. Lenin, având în vedere că fuseseră traduse în toate limbile uniunii, dar și în principalele limbi ale secolului al XX-lea.
Tatăl nostru în limba română
Prima versiune românească a rugăciunii Tatăl nostru, în alfabetul latin, a fost tipărită la Cracovia (la acea vreme parte din Uniunea statală polono-lituaniană), într-o lucrare a cărturarului polonez Stanislau Sarnicki.[2]
„Rugăciunea domnească” fusese scrisă, la cererea acestuia, de logofătul moldovean Luca Stroici.[2]
Note
^BIBLIA sau Sfânta Scriptură - Ediție jubiliară a Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001
