Fișier GIS este un standard de codificare a informațiilor geografice într-un fișier digital. Acesta este creat în principal de agențiile de cartografiere guvernamentale (cum ar fi USGS sau National Geospatial-Intelligence Agency) sau de dezvoltatorii de software GIS.
Un tip de date raster este, în esență, orice tip de imagine digitală reprezentate de grile dinamice. Oricine este familiarizat cu fotografia digitală va recunoaște pixelul grafic Raster ca fiind cel mai mic bloc de construcție a unității de grilă individuale a unei imagini, de obicei nu este ușor identificat ca formă de artefact până când o imagine nu este produsă la scară foarte mare. În timp ce o imagine digitală este reprezentată de combinația detaliilor bazate pe grilă, ca o reprezentare identificabilă a realității, într-o fotografie sau o imagine de artă digitala, tipul de date raster va reflecta o abstractizare digitalizată a realității tratată prin rețea de grile populând diferite tonuri, sau obiecte, cantități, granițe închise sau deschise și scheme de relief pentru hărți. Fotografiile aeriene sunt o formă obișnuită de date raster, având în vedere un scop principal: afișarea unei imagini detaliate pe o zonă de hartă sau în scopul redării obiectelor sale identificabile prin digitalizare. Seturile suplimentare de date raster utilizate de un GIS vor conține informații cu privire la altitudine, un model digital de elevație sau reflectarea unei anumite lungimi de undă a luminii, Landsat sau a altor indicatori de spectru electromagnetic.
Tipul de date Raster este compus din rânduri și coloane de celule, fiecare celulă stocând o singură valoare. Datele raster se pot reprezenta sub formă celulă de tabel unde fiecare celulă conține o valoare pentru culoare. Valorile suplimentare înregistrate pentru fiecare celulă pot fi o valoare discretă, cum ar fi utilizarea terenului, o valoare continuă, cum ar fi temperatura sau o valoare nulă dacă nu sunt disponibile date. În timp ce o celulă raster stochează o singură valoare, ea poate fi extinsă folosind benzi raster pentru a reprezenta culori RGB (roșu, verde, albastru), colormap (o mapare între un cod tematic și valoarea RGB) sau un tabel de atribute extinsă cu un rând pentru fiecare valoare unică a celulei. Rezoluția setului de date raster este lățimea celulelor sale în unitățile la sol.
Datele raster sunt stocate în diferite formate; de la o structură standard bazată pe formate TIFF, JPEG, etc., la date de obiect binar mare (BLOB) stocate direct în baze de date relaționale (RDBMS) similar cu tipurile de date vector. Când datele raster sunt stocate în baze de date și indexarea este făcută în mod corespunzător, de obicei permite o citire a datelor mai rapidă, dar poate necesita o stocare mai mare.
Folosit pentru cote (elevație):
Într-un SIG, caracteristicile geografice sunt adesea exprimate ca date vector, considerând aceste caracteristici ca forme geometrice. Caracteristici geografice diferite sunt exprimate prin diferite tipuri de geometrie:
Fiecare dintre aceste geometrii sunt legate de un rând într-o bază de date care descrie atributele lor. De exemplu, o bază de date care descrie lacurile poate conține adâncimea unui lac, calitatea apei, nivelul de poluare. Aceste informații pot fi folositoarea în efectuare hărților și vizualizarea datelor. De exemplu, lacurile ar putea fi colorate în funcție de nivelul de poluare. De asemenea, pot fi comparate diferite geometrii. De exemplu, în GIS ar putea fi utilizat pentru a identifica toate puțurile (geometria punctelor) care se află la un kilometru de un lac (geometria poligonului) și care are un nivel ridicat de poluare.
Datele vectoriale pot respecta integritatea spațială prin aplicarea regulilor de topologie, cum ar fi „poligonul nu trebuie să se suprapună”. Datele vectoriale pot fi, de asemenea, folosite pentru a reprezenta fenomene variabile continue. Liniile de contur și rețelele neregulate triunghiulare (TIN) sunt utilizate pentru a reprezenta o altitudine sau alte valori în continuă schimbare. TIN-urile înregistrează valori la locațiile punctelor, care sunt conectate prin linii pentru a forma o plasă neregulată de triunghiuri. Fața triunghiurilor reprezintă suprafața terenului.
Există câteva avantaje și dezavantaje importante în utilizarea unui model de date raster sau vector pentru a reprezenta realitatea:
De asemenea, pot fi stocate și date non-spațiale suplimentare, împreună cu datele spațiale reprezentate de coordonatele unei geometrii vectoriale sau de poziția unei celule raster. În datele vectoriale, datele suplimentare conțin atribute ale caracteristicii. De exemplu, un poligon de inventar forestier poate avea, de asemenea, o valoare de identificare și informații despre speciile de arbori. În datele raster, valoarea celulei poate stoca informații despre atribute, dar poate fi de asemenea folosită ca un identificator care se poate raporta la înregistrările dintr-un alt tabel.
În prezent, software-ul este dezvoltat pentru a sprijini luarea deciziilor spațiale și non-spațiale, soluțiile la problemele spațiale fiind integrate cu soluții la probleme non-spațiale. Rezultatul final cu aceste sisteme flexibile de luare a deciziilor spațiale (FSDSS)[4] este de așteptat să fie faptul că non-experții vor putea utiliza SIG, împreună cu criterii spațiale și să-și integreze pur și simplu criteriile non-spațiale pentru a vizualizarea soluțiilor pentru probleme cu mai multe criterii. Acest sistem este destinat să asiste la luarea deciziilor.