„Teritoriile Ucrainei ocupate temporar”[1] (în ucraineană Тимчасово окупована територія України, Tymchasovo okupovana terytoriia Ukrainy) sunt teritorii cu un statut juridic stabilit ca atare de legislația ucraineană în urma ocupației acestora de forțe militare ruse și pro-ruse și pierderea controlului asupra acestora de către Guvernul Ucrainei. Teritoriile (în 2021) sunt regiunile Donețk și Luhansk și Republica Autonomă Crimeea din peninsula Crimeea. Situația în ceea ce privește peninsula Crimeea este mai complexă deoarece Rusia a anexat ilegal[2] teritoriul în martie 2014 și îl administrează acum ca doi subiecți federali - Republica Crimeea și orașul federal Sevastopol. Ucraina continuă să revendice Crimeea ca parte integrantă a teritoriului său, susținută de majoritatea guvernelor străine și de Rezoluția 68/262 a Adunării Generale a Națiunilor Unite,[3] deși Rusia și alte state membre ale ONU recunosc Crimeea ca parte a Federației Ruse sau au și-a exprimat sprijinul pentru referendumul din Crimeea din 2014. În 2015, Parlamentul Ucrainei a stabilit oficial data de 20 februarie 2014 ca data „începutului ocupației temporare a Crimeii și a Sevastopolului de către Rusia”.[4]
Alte teritorii ocupate includ obiective din Marea Neagră: Platforma de foraj V-312 "Piotr Godovaneț" și Platforma de foraj V-319 "Ucraina", ocupate din 19 februarie 2014.
Regimul juridic al teritoriului ocupat temporar este stabilit de Legea Ucrainei "cu privire la asigurarea drepturilor și libertăților cetățenilor și a regimului juridic pe teritoriul ocupat temporar al Ucrainei"[5] cu clarificări cu privire la Legea privind suveranitatea Ucrainei asupra Donbasului.[6]
La 7 februarie 2019, Decretul președintelui Ucrainei a stabilit cu exactitate coordonatele geografice ale liniei de demarcație din Donbas și lista teritoriilor ocupate temporar în Donbas.[7]
La 24 martie 2021, președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski a semnat Decretul 117/2021 prin care s-a aprobat „strategia de eliberare și reintegrare” a teritoriilor ocupate de ruși din Republica Autonomă Crimeea și orașul Sevastopol.[8]
Rusia urmărește o politică de rusificare forțată a teritoriilor ucrainene pe care le ocupă: școlile predau exclusiv în limba rusă, chiar și în așezările în întregime vorbitoare de ucraineană, iar manualele ucrainene sunt interzise.[9][10][11] Potrivit unui raport al organizației pentru drepturile omului Human Rights Watch, Rusia îndoctrinează școlarii din teritoriile ocupate cu propagandă antiucraineană, iar oficialii ruși au luat și continuă să ia măsuri pentru a elimina limba ucraineană, încălcând o serie de dispoziții ale dreptului internațional.[12]