Biblia · Noul Testament · Personaje biblice
Biserici creștine · Bisericile ortodoxe · Biserica Catolică · Diferențe teologice ortodoxo-catolice · Protestantism
Mărturisiri de credință (crezuri) Simbolul apostolic · Simbolul niceno-constantinopolitan · Simbolul atanasian · Sfânta Treime
Simboluri Cruce · Monograma lui Isus Hristos · Peștele · Păstorul · Pomul vieții
Ritualuri creștine · Botezul · Euharistia · Spovedania
Arta creștină
Sfinții · Apostoli · Calendarul sfinților Această infocasetă: vizualizare • discuție • modificare
Simbolul credinței (denumiri alternative Crezul niceeano-constantinopolitan; simplu Crezul; arhaic Credeul, în latină Credo) este formularea elementelor esențiale ale credinței creștine.
În formularea lui, istoricii și liturgiștii disting trei etape:
La primul sinod ecumenic de la Niceea au fost compuse primele opt articole ale simbolului, cu privire la Dumnezeu-Tatăl și cu privire la Iisus Hristos.
La cel de-al doilea sinod ecumenic, în anul 381, s-au scris articolele 9-12, cu privire la Duhul Sfânt (completează învățătura/dogma despre Sfânta Treime), Biserică, Sfintele Taine, învierea morților și viața veșnică (escatologie).
La Sinodul de la Calcedon, în 451, simbolul a fost revizuit; unele elemente au fost scoase, altele au fost adăugate. Această formă definitivă a fost acceptată de bisericile numite „calcedoniene”, și chiar de Biserica Coptă și alte biserici „necalcedoniene”, care până în acel moment nu-l introduseseră în slujbele bisericești.
Πιστεύομεν εἰς ἕνα Θεόν, Πατέρα παντοκράτορα, ποιητὴν οὐρανοῦ καὶ γῆς, ὁρατῶν τε πάντων καὶ ἀοράτων. Καὶ εἰς ἕνα Κύριον Ἰησοῦν Χριστόν, τὸν Υἱὸν τοῦ Θεοῦ τὸν μονογενῆ, τὸν ἐκ τοῦ Πατρὸς γεννηθέντα πρὸ πάντων τῶν αἰώνων· φῶς ἐκ φωτός, Θεὸν ἀληθινὸν ἐκ Θεοῦ ἀληθινοῦ, γεννηθέντα οὐ ποιηθέντα, ὁμοούσιον τῷ Πατρί, δι' οὗ τὰ πάντα ἐγένετο. Τον δι' ἡμᾶς τοὺς ἀνθρώπους καὶ διὰ τὴν ἡμετέραν σωτηρίαν κατελθόντα ἐκ τῶν οὐρανῶν καὶ σαρκωθέντα ἐκ Πνεύματος Ἁγίου καὶ Μαρίας τῆς Παρθένου καὶ ἐνανθρωπήσαντα. Σταυρωθέντα τε ὑπὲρ ἡμῶν ἐπὶ Ποντίου Πιλάτου, καὶ παθόντα καὶ ταφέντα. Καὶ ἀναστάντα τῇ τρίτῃ ἡμέρα κατὰ τὰς Γραφάς. Καὶ ἀνελθόντα εἰς τοὺς οὐρανοὺς καὶ καθεζόμενον ἐκ δεξιῶν τοῦ Πατρός. Καὶ πάλιν ἐρχόμενον μετὰ δόξης κρῖναι ζῶντας καὶ νεκρούς, οὗ τῆς βασιλείας οὐκ ἔσται τέλος. Καὶ εἰς τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον, τὸ κύριον, τὸ ζωοποιόν, τὸ ἐκ τοῦ Πατρὸς ἐκπορευόμενον, τὸ σὺν Πατρὶ καὶ Υἱῷ συμπροσκυνούμενον καὶ συνδοξαζόμενον, τὸ λαλῆσαν διὰ τῶν προφητῶν. Εἰς μίαν ἁγίαν καθολικὴν καὶ ἀποστολικὴν ἐκκλησίαν. Ὁμολογοῦμεν ἓν βάπτισμα εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν. Προσδοκῶμεν ἀνάστασιν νεκρῶν. Καὶ ζωὴν τοῦ μέλλοντος αἰῶνος. Ἀμήν.
Credo in unum Deum, Patrem omnipotentem, factorem cæli (cœli) et terræ, visibilium omnium et invisibilium. Et in unum Dominum Iesum Christum, Filium Dei unigenitum, et ex Patre natum ante omnia sæcula. Deum de Deo, Lumen de Lumine, Deum verum de Deo vero, genitum non factum, consubstantialem Patri; per quem omnia facta sunt. Qui propter nos homines et propter nostram salutem descendit de cælis (cœlis). Et incarnatus est de Spiritu Sancto ex Maria Virgine, et homo factus est. Crucifixus etiam pro nobis sub Pontio Pilato, passus et sepultus est, et resurrexit tertia die, secundum Scripturas, et ascendit in cælum (cœlum), sedet ad dexteram Patris. Et iterum venturus est cum gloria, iudicare vivos et mortuos, cuius regni non erit finis. Et in Spiritum Sanctum, Dominum et vivificantem, qui ex Patre procedit. Qui cum Patre et Filio simul adoratur et conglorificatur: qui locutus est per prophetas. Et unam sanctam catholicam et apostolicam Ecclesiam. Confiteor unum baptisma in remissionem peccatorum. Et expecto resurrectionem mortuorum, et vitam venturi sæculi. Amen.
Cred [în greacă credem[1]] într-unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul, făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și într-unul domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut, care din Tatăl s-a născut, mai înainte de toți vecii. [în latină supl. Dumnezeu din Dumnezeu,] Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire[2] / mântuire [în gr. mântuire], S-a coborât din ceruri, Și S-a întrupat [în la. incarno, incarnare: „a încarna”, „a întrupa”][3] de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara Și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat Și a pătimit și s-a îngropat Și a înviat a treia zi, după Scripturi Și S-a înălțat la ceruri, Și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, A cărui Împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul, de viață făcătorul [în la. dătător de viață][4], Care din Tatăl purcede. Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru-una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică Mărturisesc [în greacă mărturisim] un botez spre iertarea păcatelor. Aștept [în greacă așteptăm] învierea morților Și viața veacului ce va să vină [în greacă viitorului veac]. Amin.
Simbolul credinței are 12 articole. Forma în limba română a crezului diferă puțin față de versiunile oficiale ale diferitelor biserici creștine unde limba română este limbă liturgică.
Versiunea oficială curentă a Crezului în Biserica Ortodoxă Română [5]:
Versiunea oficiala curentă a Crezului în Biserica Română Unită cu Roma este următoarea:[necesită citare]
Versiunea oficiala curentă a Crezului în limba română în Biserica Romano-Catolică este următoarea:[necesită citare]