| Sfânta Agata |
![]() |
| Date personale |
|---|
| Născută | 235
Catania, Italia |
|---|
| Decedată | 251
Catania |
|---|
| Înmormântată | cattedrale di Sant'Agata[*][[cattedrale di Sant'Agata (Roman Catholic cathedral in Catania, Sicily, Italy)|]]  |
|---|
| Cauza decesului | tortură |
|---|
| Religie | creștinism ortodox[*]
creștinism |
|---|
| Ocupație | virgin[*][[virgin (person who has never engaged in sexual intercourse)|]] |
|---|
| Venerație |
|---|
| Venerată în | Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă |
|---|
| Rămășițe pământești | Domul din Catania |
|---|
| Sărbătoare | 5 februarie |
|---|
| Însemne | Ramură de palmier, în timpul torturii |
|---|
| Patronaje | Agnita, Alì, Capua, Catania, Gallipoli, Marcignago, Prossedi, Sant'Agata di Militello, Sant'Agata Fossili, Sant'Agata sul Santerno, Santhià, Besenello, Sant'Agata di Puglia, Trescore Cremasco, copatroană a Republicii San Marino |
|---|
 Sfinți |
Modifică date / text  |
Sfânta Agata (n. 235, Catania, Sicilia, d. 251) a fost o martiră creștină, decedată conform legendei în timpul persecuției dispuse de împăratul Decius.
Viața
Agata s-a născut la Catania, în Sicilia, și aici a suferit martiriul, probabil în cursul prigoanei din timpul împăratului Decius (249-251).
Conform izvoarelor istorice, Agata a fost cerută în căsătorie de consulul Quintian, dar ea l-a refuzat, fiindcă își dăruise viața slujirii lui Cristos. Consulul a tot insistat, văzând că nu are succes în propunerile sale, a recurs la amenințări, dar și acestea nu au convins-o pe Sfânta Agata să-și schimbe răspunsul. Atunci Consulul Quintian a dat-o pe mâna călăilor, supunând-o unor torturi groaznice, în cele din urmă, deoarece nu a răspuns dorințelor pretendentului, a fost aruncată pe cărbuni încinși.
Cult
Cultul ei s-a răspândit încă din antichitate în întreaga Biserică și numele ei a fost introdus în Canonul Roman. Papa Simachus, în jurul anului 500, i-a închinat o biserică la Roma, pe Via Aurelia. Papa Grigore cel Mare i-a închinat o biserică ce fusese construită în cca. 460 de gotul Ricimer (care era arian), care se mai numește și azi Sant’Agata dei Goti(en)[traduceți].
Bibliografie
- Liturgia orelor, Arhiepiscopia romano-catolică București, 1994, p. 1312.
- Schott-Messbuch, Freiburg 1962.
Legături externe
