Răpirea jurnaliștilor români în Irak a fost un incident care a avut loc la data de 28 martie 2005, când trei jurnaliști români (Ovidiu Ohanesian, Sorin Mișcoci și Marie Jeanne Ion) se aflau în capitala irakiană de aproximativ o săptămână pentru a realiza interviuri cu premierul irakian și cu noul președinte al Irakului[1] au fost răpiți în Irak împreună cu ghidul lor irakian Mohammed Munaf (despre care ulterior s-a aflat că avea și cetățenie americană) de către persoane necunoscute.[2]
Răpitorii, care au declarat că fac parte din organizația intitulată Brigăzile Muadh Ibn Jabal, ar fi cerut ca, în schimbul eliberării jurnaliștilor, România să-și retragă într-un interval de 4 zile cei 860 de soldați angajați în cadrul Coaliției multinaționale din Irak.[3]
În seara aceleiași zile, omul de afaceri sirian Omar Hayssam a anunțat că ar fi fost sunat de răpitori pentru o cerere de răscumpărare de câte un milion de dolari pentru eliberarea fiecăruia dintre cei patru ziariști.[1]
După ce au fost ținuți 3 zile într-o locație din Bagdad, jurnaliștii răpiți au fost transferați la 1 aprilie 2005 în beciul unei ferme, aflată la 15 km sud de capitala irakiană, fiind eliberați după 55 de zile[2], la data de 22 mai 2005[4].
La 22 mai 2005, într-o declarație de presă, președintele României, Traian Băsescu, a mulțumit serviciilor secrete de informații străine și române, precum și autorităților americane din Irak, comunității arabe din țară care au contribuit la rezolvarea crizei. El a precizat că operațiunea de eliberare a ziariștilor a fost executată sută la sută de serviciile de informații ale statului român, "într-o excelentă colaborare între Serviciul de Informații Externe, Serviciul Român de Informații și Direcția Generală de Informații a Apărării" și a menționat că statul român nu și-a negociat nici politica externă și nici nu a plătit răscumpărarea jurnaliștilor.[1]
Ion Cristoiu a avansat ipoteza unei răpiri înscenate de Serviciile secrete române împreună cu cele străine pentru a crea o diversiune în rândurile adevăratelor celule teroriste prin născocirea unei celule noi, cea care i-a răpit de jurnaliștii noștri.[5]
Colonelul SIE în rezervă Ionel Dragomir susține că cei trei jurnaliști români au fost răpiți inițial de o grupare controlată de servicii secrete străine care urmăreau să descopere teroriștii irakieni specializați în răpirea cetățenilor occidentali. Această răpire a fost înscenată pentru a se vedea dacă grupul care a făcut răpirea, care era sub control, va fi contactat de o organizație teroristă reală. Ulterior, operațiunea a scăpat de sub control, iar jurnaliștii au ajuns în mâinile unor teroriști adevărați.[6]