Râs (animal)

Pentru alte sensuri, vedeți Râs (dezambiguizare).

Râs Linx
Patru specii de râs; de la stânga sus: râs eurasiatic (L. lynx), râs iberic (L. pardinus), râs roșu (L. rufus), râs canadian (L. canadensis)
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Mammalia
Familie:	Felidae
Subfamilie:	Felinae
Gen:	Lynx Kerr, 1792
Specii
Lynx lynx Lynx canadensis Lynx pardinus Lynx rufus
Modifică text

Râșii sau lincșii (Lynx) sunt un gen ce cuprinde patru specii de feline sălbatice de mărime medie. Toți sunt considerați ca făcând parte din genul Lynx, dar unele autorități îi clasifică să facă parte din genul Felis,^[1] căruia îi aparține pisica sălbatică și pisica de casă. Caracalul, numit uneori râs de pustiu sau râs de deșert, este considerat ca făcând parte din genul Caracal.^[2]

Din toate patru speciile de râși, doar râsul iberic (L. pardinus) este evaluat la lista roșie a IUCN ca specie pe cale de dispariție.^[3] Celelalte, în ciuda faptului că au fost vânate în mod necontrolat în secolele XIX și XX, rămân să fie în afara oricărui pericol de dispariție la nivelul mondial, fiind totuși amenințate în unele țări.^[4][5][6]

Etimologie

Cuvântul râs își are origine slavă,^[7] cuvinte înrudite se pot găsi spre exemplu în cehă (rys),^[8] poloneză (ryś)^[9] și rusă (рысь / rysi)^[10]. Dicționarul Etimologic Român, opunându-se părerii populare, nu prezintă nicio legătură între acest cuvânt și verbul a râde^[7]. Pe cealaltă parte, cuvântul linx este un împrumut mai recent din franceză, care mai are origine în limba latină și este derivat de denumirea științifică lynx.^[11]

Răspândire și statut de conservare

Răspândirea tuturor speciilor din genul Lynx.

Statutul în care se găsesc toate speciile de râși este foarte variat. Râsul eurasiatic,^[5] râsul roșu^[6] și râsul canadian^[4] sunt prezentate de populații destul de mari pentru a asigura continuitatea speciei. Râsul iberic este pe cale de dispariție, doar 1.111 râși din această specie mai trăind în Peninsula Iberică conform unei estimări din 2021.^[12]

Râșii eurasiatici trăiesc în multe arii ale Europei și Asiei, ceea ce a rezultat în a doua denumire a lor – râșii eurasiatici. Toată populația din această specie este estimată la 55.000 de indivizi, din care majoritatea trăiește în Rusia^[5]. În țările Europei Centrale, de-a lungul Carpaților, există o populație mare, dar amenințată, izolată și nestabilă a acestor feline^[13]. În afară Rusiei, cea mai mare populație a râșilor se găsește în România, numărul indivizilor atingând 2.050 în 2001.^[14] Încercări de a reintroduce râsul au avut loc în Slovenia și Elveția.^[15]

Râșii canadieni (numiți și polari)^[16] se pot găsi în partea septentrională a Americii de Nord, mai ales în Canada și Alaska, dar și în restul Statelor Unite ale Americii^[17]. În ciuda vânătorilor, râsul canadian în Canada nu este amenințat de oameni, reținând majoritatea arealului său.^[4] În Statele Unite este pe cale de dispariție. S-a încercat fără succes reintroducerea speciei în statul New York în anii '80.^[4] O altă încercare, terminată cu succes, a avut loc în 2002 în Colorado.^[4]

În părțile centrale și meridionale ale Americii de Nord există o mare populație a râșilor roșii. Ei trăiesc pe aproape întreg teritoriul Statelor Unite, în afara regiunii de centru-est.^[6] În Canada, se pot găsi în partea de sud, părăsită mai înainte de râșii canadieni.^[6] Se raportează și existența populației în Mexic. Nu sunt amenințate nicăieri, chiar dacă lipsesc datele exacte despre numărul indivizilor în Mexic.^[6]

Aspect

Râs iberic

Râșii au mărimea asemănătoare cu cea a câinelui. Au între 70 și 150 cm lungime, cu coadă relativ scurtă — de 5–25 cm. Vârful cozii la toate speciile este de obicei negru, iar în vârful urechilor sunt smocurile de peri negri, ceea ce deosebește râșii de alte feline. Culoarea perilor este diversificată și depinzând de specia și condițiile climatice, variază între castaniu și bej sau chiar alb. De asemenea, toți râșii au perii albi la piept, pântece și partea interioară a gambelor. Greutățile maxime raportate se găsesc între 50 kg și 58 kg, dar în mod normal reprezentanții niciunei specii nu depășesc greutatea de 30 kg. Ca toate felinele, râșii au gheare ascuțite și retractile care ajung lungimea de 4–6 cm. Râșii trăiesc aproximativ 20 ani.

Cei mai mari sunt râșii eurasiatici, având 80–150 cm lungime și o greutate de 18–30 kg.^[18] Urmează cei iberici, cu 85–120 cm și 13–25 kg^[19] și ambele specii americane care au aceleași valori de lungime (70–120 cm) și de greutate (9–15 kg).^[20]

Râșii mici sunt uneori confundați cu pisicile sălbatice în ciuda faptului că fac parte din genuri separate.^[21]

Comportament și pradă

Râs roșu

Toate speciile de râși sunt carnivore, prădătoare și teritoriale, iar arealul lor ocupă de la 100 la aproximativ 2.000 km²,^[22] însă speciile europene au teritoriul limitat din cauza activității umane.^[22] Se pot găsi mai ales în păduri din regiuni muntoase, dificil accesibile, bogate în vânatul potențial^[16]. Râșii sunt capabili să se cațăre dar de obicei vânează la nivelul pământului^[23]. Râșii nu acceptă vulpile și pisicile sălbatice în compania lor și le îndepărtează, prezentând un comportament ostil față de ele.^[8] Râșii sunt activi noaptea.^[22]

Prada lor tipică constă în diverse animale forestiere și cele care trăiesc în câmpuri, cum ar fi șoareci, iepuri, cerbi, saigale, coluni și diverse specii ale păsărilor. Uneori consumă și animale domesticite, cum ar fi găini, rațe, gâște, curcani, oi ș.a.m.d., atacând chiar câini când se simte primejduit.^[1] La nevoie este necrofag, deși în mod obișnuit îngroapă prada pe care nu a putut-o mânca^[22].

Râșii se mișcă repede și fără zgomot, ceea ce le permite să atace prada pe neașteptate. Pot și sări la o distanță de 4-6 metri în orice direcție.^[16] Auzul și mirosul râșilor sunt foarte dezvoltate.^[8] De asemenea, ca majoritatea pisicilor, râșii pot vedea bine seara și noaptea.^[22]

Împerechere

Toate speciile râșilor se împerechează în timpul primăverii timpurii, în martie și aprilie. Fiindcă sunt animale solitare, împerecherea nu are loc in fiecare an^[16]. Ciclul estral la femelele durează 10-15 zile, iar sarcina — 65-90 de zile, depinzând de specie,^[3][4][5][6] după care se nasc 2-4 pui, orbi pentru aproximativ două săptămâni.^[8] Alăptarea durează relativ mult, până la șase luni. Puii se despart de mamă când au doi ani de vârstă, cu scopul de a se pregăti pentru prima împerechere.^[22] Este foarte dificil de observat obiceiuri de împerechere ale râșilor din diverse cauze, mai ales raritatea animalelor, efectul vânătorilor intensive, ori marelor areale unde ele trăiesc.^[16]

Specii

Caracteristicile fizice ale speciilor de Rîs

Imagine	Specie	Sex	Greutate	Lungime	Înălțime (la nivelul umerilor)
	Râs eurasiatic (Lynx lynx)	mascul	18–30 kg	81–129 cm	70 cm[24]
		femelă	18 kg
	Râs canadian (Lynx canadensis)	ambii	8–14 kg	90 cm	48–56 cm[25]
	Râs iberic (Lynx pardinus)	mascul	12,9 kg	85–110 cm	60–70 cm[26][27]
		femelă	9,4 kg
	Râs roșu (Lynx rufus)	mascul	7,3–14 kg[28]	71–100 cm[28]	51–61 cm[29]
		femelă	9,1 kg

Referințe

1. ^ „TigerHomes: Lynx — Felis lynx” (în engleză). Accesat în 9 martie 2009. 
2. Gray, J. E. (1843). „The Caracal”. List of the specimens of Mammalia in the collection of the British Museum. London: The Trustees of the British Museum. p. 46. 
3. ^ Rodríguez, A. & Calzada, J. „Lynx pardinus”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. 2020.  Accessed on 31 March 2022.
4. ^ „IUCN: 2008 Red List — Lynx canadensis” (în engleză). Accesat în 9 martie 2009. 
5. ^ „IUCN: 2008 Red List — Lynx lynx” (în engleză). Accesat în 9 martie 2009. 
6. ^ „IUCN: 2008 Red List — Lynx rufus” (în engleză). Accesat în 9 martie 2009. 
7. ^ „DEX-DER: rîs”. Accesat în 9 martie 2009. 
8. ^ „Příroda.Cz: Rys ostrovid” (în cehă). Accesat în 9 martie 2009. 
9. „Biologia: Ryś” (în poloneză). Accesat în 9 martie 2009. 
10. „FlorAnimal.Ru: РЫСЬ” (în rusă). Arhivat din original la 1 martie 2009. Accesat în 9 martie 2009. 
11. „DEX-DEX'98: linx”. Accesat în 9 martie 2009. 
12. Lusa (2021). „Pela primeira vez em 20 anos, há mais de 1000 linces-ibéricos”. Público. 
13. „FCF: Eurasian lynx” (în engleză). Arhivat din original la 19 decembrie 2014. Accesat în 9 martie 2009. 
14. „Lynx distribution in Romania in 2001” (în engleză). Arhivat din original la 26 februarie 2009. Accesat în 9 martie 2009. 
15. „CITES species database: Lynx lynx” (în engleză). Accesat în 9 martie 2009. 
16. ^ „Zooland: Râsul (Lynx lynx)”. Accesat în 9 martie 2009. 
17. „IUCN: Canadian lynx — range map”. Accesat în 9 martie 2009. 
18. „Wild Cats: Eurasian Lynx (Lynx lynx)” (în engleză). Arhivat din original la 27 mai 2007. Accesat în 9 martie 2009. 
19. „CSG Species Accounts: Iberian lynx (Lynx pardinus)” (în engleză). Arhivat din original la 24 iulie 2011. Accesat în 9 martie 2009. 
20. „ADW: Bobcat” (în engleză). Accesat în 9 martie 2009. 
21. „Pochodzenie kotów” (în poloneză). Arhivat din original la 29 septembrie 2007. Accesat în 9 martie 2009. 
22. ^ „Natura 2000 w Karpatach — ryś (Lynx lynx)” (în poloneză). Arhivat din original la 4 martie 2009. Accesat în 10 martie 2009. 
23. „IberiaNature: Iberian lynx” (în engleză). Accesat în 10 martie 2009. 
24. Jackson, Peter (24 aprilie 1997). „Eurasian lynx”. lynx.uio.no. Arhivat din original la 27 mai 2007. Accesat în 28 mai 2007. 
25. politis (4 aprilie 2016). „Animal Facts: Canada Lynx”. Canadian Geographic (în engleză). Accesat în 1 ianuarie 2020. 
26. „Iberian lynx – Lynx pardinus”. Species Data Sheets. United Nations Environment Programme – World Conservation Monitoring Centre. 2004. Arhivat din original la 10 mai 2008. 
27. Johnson, Christopher (2011). „Lynx pardinus – Spanish lynx”. Animal Diversity Web. University of Michigan Museum of Zoology. Accesat în 29 mai 2011. 
28. ^ Sparano, Vin T. (septembrie 1998). Complete Outdoors Encyclopedia. St. Martin's Press. p. 228. ISBN 0-312-19190-1. 
29. Cahalane, Victor H (1 martie 2005). Meeting the Mammals. Kessinger Publishing. p. 64. ISBN 1-4179-9522-X. 

Legături externe

• „Linx” la DEX online
• Website-ul Agenției de protecție a mediului Maramureș Arhivat în 14 iunie 2006, la Wayback Machine.