Felis

Felis
Fosilă: Piacenzian – Holocen 3.4–0 mln. ani în urmă
↓
Cele șase specii sălbatice din Felis; de sus-stânga, în sensul acelor de ceasornic: pisică sălbatică europeană (F. silvestris), pisică de junglă (F. chaus), pisică sălbatică africană (F. lybica), pisică cu picioare negre (F. nigripes), pisică de deșert (F. margarita), F. bieti
Clasificare științifică
Domeniu: Eukaryota
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Subordin: Feliformia
Familie: Felidae
Subfamilie: Felinae
Gen: Felis
Linnaeus, 1758
Specia tip
Felis catus
Linnaeus, 1758
Specii

Vezi § Taxonomie

Arealul nativ al genului Felis
Modifică text Consultați documentația formatului

Felis este un gen de specii de pisici de mărime mică și medie native în majoritatea Africii și la sud de latitudinea 60° în Europa și Asia până în Indochina. Genul include pisica domestică. Cea mai mică dintre cele șapte specii din Felis este pisica cu picioare negre cu o lungime a capului plus cea a trunchiului de 38 până la 42 cm. Cea mai mare este pisica de junglă cu o lungime a capului plus cea a trunchiului de 62 până la 76 cm.[1]

Studiile genetice indică că genurile din subfamilia Felinae Felis, Otocolobus și Prionailurus⁠(en)[traduceți] s-au despărțit de un precursor eurasiatic al familiei Felidae acum în jur de 6,2 milioane de ani, iar acea specie din Felis s-a desprins acum 3,04 până la 0,99 milioane de ani.[2][3]

Etimologie

Denumirea generică Felis este derivată din cuvântul latină clasică⁠(en)[traduceți] fēlis, care înseamnă „pisică, dihor”.[4]

Taxonomie

Carl Linnaeus a considerat Felis să cuprindă toate speciile de pisici cunoscute până în 1758.[5] Taxonomiști ulteriori au împărțit familia pisicilor în genuri diferite. În 1917, zoologul britanic Reginald Innes Pocock⁠(en)[traduceți] a revizuit genul Felis ca cuprinzând numai cele listate în tabelul următor.[1] Perioadele estimate de divergență genetică⁠(en)[traduceți] ale speciilor listate sunt indicate în milioane de ani în urmă⁠(en)[traduceți], pe baza analizării segmentelor de gene autozomale, de ADNx, de ADNy și de ADNmt.[2]

Specie Imagine Stare pe Lista roșie a IUCN și răspândire
Pisică domestică (F. catus) Linnaeus, 1758[5] NE
La nivel mondial în asociere cu oamenii sau sălbăticită⁠(en)[traduceți][6]
Pisică sălbatică europeană (F. silvestris) Schreber, 1777[7]

s-a despărțit acum 1,62 până la 0,59 milioane de ani

 LC[8]

Pisică de junglă (F. chaus) Schreber, 1777[9]

s-a despărțit acum 4,88 până la 2,41 milioane de ani

 LC[10]

Pisică sălbatică africană (F. lybica) Forster, 1780[11]

s-a despărțit acum 1,86 până la 0,72 milioane de ani

 LC[12]

Pisică cu picioare negre (F. nigripes) Burchell, 1824[13]

s-a despărțit acum 4,44 până la 2,16 milioane de ani

 VU[14]

Pisică de deșert (F. margarita) Loche, 1858[15]

s-a despărțit acum 3,67 până la 1,72 milioane de ani

 LC[16]

F. bieti Milne-Edwards, 1892[17]

s-a despărțit acum 1,86 până la 0,72 milioane de ani

 VU[18]

Pocock a acceptat manulul drept singurul membru al genului Otocolobus.[1] Alți oameni de știință îl consideră de asemenea o specie din Felis.[19]

Mai mulți oameni de știință consideră F. bieti drept o subspecie a speciei F. silvestris.[20]

Filogenie

Relațiile filogenetice ale speciilor vii din Felis sunt afișate în următoarea cladogramă:[2]

Felidae 
 Felinae
 Felis

Pisică domestică (F. catus)

Pisică sălbatică europeană (F. silvestris)

Pisică sălbatică africană (F. lybica)

F. bieti

Pisică de deșert (F. margarita)

Pisică cu picioare negre (F. nigripes)

Pisică de junglă (F. chaus)

alte descendențe⁠(en)[traduceți] din subfamilia Felinae

Pantherinae

Specii fosile din Felis

Printre speciile extincte din Felis din înregistrările de fosile se numără:

Caracteristici

Speciile din Felis au cranii înalte și late, fălci scurte și urechi înguste cu ciufuri scurte, dar niciun punct alb pe spatele urechilor. Pupilele lor se contractă într-o fantă verticală.[1] O pisică neagră din Transcaucazia descrisă în 1904 ca F. daemon de Satunin⁠(en)[traduceți][23] s-a dovedit a fi o pisică sălbăticită⁠(en)[traduceți], probabil un hibrid între pisică sălbatică și pisică domestică.[24] Pisica kellas⁠(en)[traduceți] este un hibrid între pisica domestică și pisica sălbatică europeană ce are loc în Scoția.[25]

Pisica sălbatică corsicană⁠(en)[traduceți] este considerată a fi introdusă în Corsica înaintea începerii primului mileniu.[26][27] Un studiu genetic al unei duzini de indivizi a arătat că aceștia sunt strâns înrudiți cu pisica sălbatică africană ce își are originea în Orientul Mijlociu.[28]

Note

  1. ^ a b c d Pocock, R. I. (). Catalogue of the genus Felis. London: British Museum of Natural History. 
  2. ^ a b c Johnson, W. E.; Eizirik, E.; Pecon-Slattery, J.; Murphy, W. J.; Antunes, A.; Teeling, E.; O'Brien, S. J. (). „The Late Miocene Radiation of Modern Felidae: A Genetic Assessment”. Science. 311 (5757): 73–77. Bibcode:2006Sci...311...73J. doi:10.1126/science.1122277. PMID 16400146. 
  3. ^ Pecon-Slattery, J.; O'Brien, S. J. (). „Patterns of Y and X chromosome DNA sequence divergence during the Felidae radiation”. Genetics. 148 (3): 1245–1255. doi:10.1093/genetics/148.3.1245. PMC 1460026 Accesibil gratuit. PMID 9539439. 
  4. ^ Valpy, F. E. J. (). „Felis”. An Etymological Dictionary of the Latin Language. London: A. J. Valpy. 
  5. ^ a b Linnaeus, C. (). „Felis”. Systema naturae per regna tria naturae: secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în latină). 1 (ed. 10th reformed). Holmiae: Laurentii Salvii. pp. 42–44. 
  6. ^ Clutton-Brock, J. () [1987]. „Cats”. A Natural History of Domesticated Mammals (ed. 2nd). Cambridge University Press. pp. 133–140. ISBN 9780521634953. OCLC 39786571. 
  7. ^ Schreber, J. C. D. (). „Die wilde Kaze” [The Wild Cat]. Die Säugthiere in Abbildungen nach der Natur mit Beschreibungen (Dritter Theil). Erlangen: Expedition des Schreber'schen Säugthier- und des Esper'schen Schmetterlingswerkes. pp. 397–402. 
  8. ^ Yamaguchi, N.; Kitchener, A.; Driscoll, C.; Nussberger, B. (). „Felis silvestris”. IUCN Red List of Threatened Species. 2015: e.T60354712A50652361. Accesat în . 
  9. ^ Schreber, J. C. D. (). „Der Kirmyschak”. Die Säugethiere in Abbildungen nach der Natur, mit Beschreibungen (în germană). Erlangen: Wolfgang Walther. pp. 414–416. 
  10. ^ Gray, T. N. E.; Timmins, R. J.; Jathana, D.; Duckworth, J. W.; Baral, H.; Mukherjee, S. (). „Felis chaus”. IUCN Red List of Threatened Species. 2016: e.T8540A50651463. 
  11. ^ Forster, G. R. (). „LIII. Der Karakal”. Herrn von Büffons Naturgeschichte der vierfüssigen Thiere. Mit Vermehrungen, aus dem Französischen übersetzt. Sechster Band [Mr. von Büffon‘s Natural History of Quadrupeds. With additions, translated from French. Volume 6]. Berlin: Joachim Pauli. pp. 299–319. 
  12. ^ Ghoddousi, A.; Belbachir, F.; Durant, S. M.; Herbst, M.; Rosen, T. (). „Felis lybica”. IUCN Red List of Threatened Species. 2022: e.T131299383A154907281. 
  13. ^ Burchell, W. J. (). „Felis nigripes”. Travels in the Interior of Southern Africa, Vol. II. London: Longman, Hurst, Rees, Orme, Brown, and Green. p. 592. 
  14. ^ Sliwa, A.; Wilson, B.; Küsters, M.; Tordiffe, A. (). „Felis nigripes”. IUCN Red List of Threatened Species. 2016: e.T8542A50652196. 
  15. ^ Loche, V. (). „Description d'une nouvelle espèce de Chat par M. le capitaine Loche” [Description of a new species of cat, Mr. Captain Loche]. Revue et Magasin de Zoologie Pure et Appliquée. 2. X: 49–50. 
  16. ^ Sliwa, A.; Ghadirian, T.; Appel, A.; Banfield, L.; Sher Shah, M.; Wacher, T. (). „Felis margarita”. IUCN Red List of Threatened Species. 2016: e.T8541A50651884. Accesat în . 
  17. ^ Milne-Edwards, A. (). „Observations sur les mammifères du Thibet”. Revue Générale des Sciences Pures et Appliquées. III: 670–671. 
  18. ^ Riordan, P.; Sanderson, J.; Bao, W.; Abdukadir, A.; Shi, K. (). „Felis bieti”. IUCN Red List of Threatened Species. 2015: e.T8539A50651398. Accesat în . 
  19. ^ Wozencraft, W. C. (). „Genus Felis”. În Wilson, D. E.; Reeder, D. M. Mammal Species of the World (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. p. 538. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  20. ^ Driscoll, C. A.; Menotti-Raymond, M.; Roca, A. L.; Hupe, K.; Johnson, W. E.; Geffen, E.; Harley, E. H.; Delibes, M.; Pontier, D.; Kitchener, A. C.; Yamaguchi, N.; O'Brien, S. J.; Macdonald, D. W. (). „The Near Eastern Origin of Cat Domestication” (PDF). Science. 317 (5837): 519–523. Bibcode:2007Sci...317..519D. doi:10.1126/science.1139518. PMC 5612713 Accesibil gratuit. PMID 17600185. 
  21. ^ Martelli, A. (). „Su due Mustelidi e un Felide del Pliocene Toscano” [About two Mustelids and one Felid of Pliocene Toscana]. Bollettino della Società Geologica Italiana. 25: 595–612. 
  22. ^ Stach, Jan (). „On two carnivores from the Pliocene breccia of Węże”. Acta Palaeontologica Polonica. 6 (4): 321–329. 
  23. ^ Satunin, C. (). „The Black Wild Cat of Transcaucasia”. Proceedings of the Zoological Society of London. II: 162–163. doi:10.1111/j.1469-7998.1904.tb08325.x. 
  24. ^ Bukhnikashvili, A.; Yevlampiev, I. (ed.). Catalogue of the Specimens of Caucasian Large Mammalian Fauna in the Collection (PDF). Tbilisi: Muzeul Național Georgian. 
  25. ^ Kitchener, C.; Easterbee, N. (). „The taxonomic status of black wild felids in Scotland”. Journal of Zoology. 227 (2): 342−346. doi:10.1111/j.1469-7998.1992.tb04832.x. 
  26. ^ Vigne, J.-D. (). „Zooarchaeology and the biogeographical history of the mammals of Corsica and Sardinia since the last ice age”. Mammal Review. 22 (2): 87–96. doi:10.1111/j.1365-2907.1992.tb00124.x. 
  27. ^ Kitchener, A. C.; Breitenmoser-Würsten, C.; Eizirik, E.; Gentry, A.; Werdelin, L.; Wilting, A.; Yamaguchi, N.; Abramov, A. V.; Christiansen, P.; Driscoll, C.; Duckworth, J. W.; Johnson, W.; Luo, S.-J.; Meijaard, E.; O’Donoghue, P.; Sanderson, J.; Seymour, K.; Bruford, M.; Groves, C.; Hoffmann, M.; Nowell, K.; Timmons, Z.; Tobe, S. (). „A revised taxonomy of the Felidae: The final report of the Cat Classification Task Force of the IUCN Cat Specialist Group” (PDF). Cat News. Special Issue 11: 17−20. 
  28. ^ Saplakoglu, Y. (). „Meet the Cat-Fox, an Oddball Feline Roaming Around a French Island”. Live Science. Accesat în . 

Legături externe

Strategi Solo vs Squad di Free Fire: Cara Menang Mudah!