José Plácido Domingo Embil (n. , Madrid, Noua Castilie(d), Spania) este un cântăreț de operă, dirijor și administrator de artă spaniol. A înregistrat peste o sută de opere complete și este binecunoscut pentru versatilitatea sa, interpretând în mod regulat în italiană, franceză, germană, spaniolă, engleză și rusă, în cele mai prestigioase teatre de operă din lume. Deși în primul rând un „tenor lirico-spinto” pentru cea mai mare parte a carierei sale, în special popular pentru Mario Cavaradossi, Hoffmann, Don José și Canio, el a trecut la roluri mai dramatice, devenind cel mai apreciat Otello a generației sale. La începutul anilor 2010, el a trecut de la repertoriul de tenor la cel de bariton, începând cu Simon Boccanegra și, din anul 2020, a prezentat un repertoriu impresionant de peste 151 roluri diferite.
Biografie
Jose Placido Domingo Embil s-a născut la 21 ianuarie 1941 în cartierul Barrio de Salamanca din Madrid, fiul lui Placido Domingo Ferrer și al Josefei Pepita Embil Echaniz (1918-1994), stele ale zarzuelei. Mama sa era de origine bască.
În 1949 Plácido Domingo s-a mutat în Mexic împreună cu părinții săi și compania lor de zarzuela. A studiat pianul in particular, apoi atât canto, cât și pianul și arta dirijorală la Conservatorul Național din Mexico City.
În 1957 și-a făcut prima apariție profesională muzicală în compania părinților săi, într-un concert la Mérida, în Yucatán, apoi a cântat cu această cu această trupă în 185 de spectacole, în roluri de bariton și de acompaniator al altor cântăreți, precum în zarzuela lui Manuel Fernandez Caballero, „Gigantes y cabezudos” și, un rol minor în prima producție mexicană a operetei „My Fair Lady” de Frederick Loewe apoi a fost dirijor-asistent și antrenor vocal, în opereta lui Lehar, „Văduva veselă”, în rolurile Camille, Danilo și altele, inclusiv ca vocalist în formația de rock and roll mexicană a lui César Costa, „Los Black Jeans”.
In 1959 a participat la o audiție pentru Opera Națională Mexicană ca bariton, dar juriul a constatat că tânarul interpret este și un talentat tenor și a fost angajat ca „tenor comprimario” (de roluri secundare) și ca antrenor al altor cântăreți.
A debutat pe scena unui teatru la Teatrul Degollado din Guadalajara, în rolul de bariton al lui Pascual din zarzuela „Marina” de Emilio Arrieta, la 12 mai1959 apoi, în 1959 a cântat la Ciudad de Mexico, într-un rol secundar de tenor, cel al lui Borsa din opera „Rigoletto” (alături de cântăreți precum Cornell MacNeil și Norman Treigle) și, ca părintele confesor din „Dialogurile carmelitelor” de Francis Poulenc iar la 19 mai1961 în rolul lui Alfredo din „Traviata” pe scena operei din Monterrey.
Edis de Philippe.
Cariera internațională s-a declanșat între anii 1962-1965 când a fost descoperit și lansat de cântăreața Edis De Philippe - fondatoarea și directoarea Operei Naționale Israeliene din Tel Aviv, împreună cu soția sa, soprana Marta Ornelas (n. 1936), care-i fusese colegă la conservator. La Tel Aviv a participat în special, în roluri principale, la 280 de spectacole.
În 2020-2022 Domingo cântă pe marile scene ale Europei, precum „I due Foscari” a lui Verdi la Teatro Maggio Muzicale din Florența, cât și în Japonia și Coreea.
_01.jpg)
