| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Partidul Național Liberal (abreviat PNL) a fost primul partid politic istoric din România, o forță politică importantă de la formarea acestuia, în 1875 în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, până la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial și instaurarea forțată a comunismului în țară.
Scurt istoric
Fondat de Ion C. Brătianu, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu și C. A. Rosetti pentru a reprezenta interesele burgheziei, Partidul Național Liberal (PNL) a fost unul dintre cele 2 mari partide politice în Vechiul Regat până la formarea României Mari în cadrul Regatului României lărgit după terminarea Primului Război Mondial, celălalt partid fiind Partidul Conservator (PC). În cadrul acestui sistem politic, interesele țăranilor au fost slab reprezentate, întrucât aceștia nu aveau drept de vot, Partidul Național Liberal (PNL) fiind susținut de boieri sau de clasă socială superioară. Cu toate acestea, spre deosebire de Partidul Conservator (PC), acesta a avut succes și după Marea Unire din 1918 în cadrul mai multor alegeri legislative/parlamentare care au urmat. Ulterior, sub denumirea de Partidul Național Liberal-Brătianu (PNL-B), condus de Dinu Brătianu, partidul a fost desființat și interzis de comuniști (i.e., Partidul Comunist Român, PCR pe scurt) în noiembrie 1947. Liderii Partidului Național Liberal (PNL) istoric au fost întemnițați și persecutați în România comunistă, atât în Republica Populară Română (RPR) cât și în Republica Socialistă România (RSR).
Istoric electoral
Alegeri parlamentare
Vezi și
