PROFILBARU.COM

Parcul din satul Temeleuți


Poziția	Raionul Florești Moldova
Coordonate	47°58′41″N 28°29′40″E ({{PAGENAME}}) / 47.977991°N 28.494559°E
Suprafață	3,8 ha
Înființare	anii 1900
Modifică date / text

Parcul din satul Temeleuți, raionul Florești, este amplasat în partea de sud-est a satului sus-numit. Are o suprafață de 3,8 ha. Este o arie protejată din Republica Moldova, reprezentând un monument de arhitectură peisagistică. În 1998, se afla în administrarea Întreprinderii agricole „Progres”.^[1]

Istoric

Parcul boieresc cu complexul de clădiri a fost fondat în anii 1903–1908 în stil landșaft. Conacul este cunoscut drept conacul Meleghi. Deși unele surse susțin că numele boierului este necunoscut,^[2] cele mai multe surse atribuie conacul familiei Meleghi, de altfel numele uzual al edificiului în prezent.^[3]^[4] Meleghi a fost numele cucoanei românce Elena, cu care s-a căsătorit boierul de origine poloneză Dumitru Granoțchi și au înființat o familie la București, mutându-se ulterior la Temeleuți.^[5] Se presupune că parcul a fost sădit cu puieți aduși de boier din călătoriile lui,^[3] iar arhitectul parcului a fost un prieten al lui Meleghi din Anglia.^[5] Teritoriul a fost moștenit de fiul boierului, apoi preluat de autoritățile sovietice.^[5]

Conacul nu s-a păstrat. Un timp îndelungat în clădirea bucătăriei conacului a funcționat un muzeu, apoi o școală. Prin 1984, lângă parc a fost construit un bloc nou, în care a fost transferată școala. Clădirea conacului a rămas pustie și a început să fie devastată rapid: au fost furate ușile, ferestrele, podelele și unele elemente ale acoperișului. Pe teritoriul parcului pot fi observate rămășițele unui gard de fontă: acesta a fost distrus și furat, accesul spre parc devenind deschis pentru animalele erbivore. S-a păstrat în schimb poarta de lemn, albastră, instalată în anii 1980.^[5]

Arborii din parc au fost afectați grav de chiciura din anul 1999.

Autoritățile comunei susțin că au un plan de restaurare a parcului și conacului, care ar include amenajarea acestora, instalarea gardului, a unor bănci și felinare și săparea unui apeduct.^[5] Costurile lucrărilor s-ar ridica la peste un milion de lei, iar cererea de finanțare a proiectului a fost depusă la Fondul Ecologic Național.^[3]

Descriere

Parcul este situat pe o pantă cu expoziția nord-est, pe soluri cenușii de pădure,^[5] cu o înclinare nesemnificativă. Intrarea este dinspre șoseaua care delimitează satul de parc. Conacul era situat în mijlocul parcului, înconjurat de un sistem simplu de alei. În fața conacului se deschidea o poiană largă cu arbori, care probabil inițial era populată și de arbuști dispăruți între timp. Din poiană pornesc câteva alei pavate spre alte poieni și fântâna din parc, secată dar cu pietrele păstrate. Puțin mai jos de fântână, este amplasată o altă poiană, închisă și mai puțin îngrijită, în mijlocul căreia crește un salcâm alb, cu diametrul tulpinii de 1 m și înălțimea de 20–22 m. Mai sus de fântână se găsește o altă poiană închisă, mărginită de copaci de platan londonez, paltin argintiu, salcie albă ș.a., datați de la sfârșitul secolului al XIX-lea. La sud-est de această poiană este situată încă una, relativ mare, alungită, cu paltin de câmp, volniș, salcie pletoasă, sâmbovină americană și alte plante.

Structura compozițională a parcului a fost afectată de construcția gimnaziului în 1984, care, fiind ridicat la o anumită distanță de parc, a lăsat între el și parc un teren gol de 1 ha, folosit ca teren de sport.

Dendroflora

Parcul este populat de plantații dese la margini, iar în mijloc sunt amplasate poieni formate din specii de plante decorative. La marginea poinenilor cresc arbori de molid înțepător, molid Enghelman, mesteacăn, stejar etc. Spre sud-vest poienile sunt închise de exemplare de paltin argintiu, platan londonez, tei american ș.a.

În parc sunt identificate peste 40 de specii și forme de plante lemnoase. În anii 1960, cifra era de peste 50 de specii, dar între timp au dispărut specii ca Ginkgo biloba, Cotoneaster lucidus, Elaeagnus angustifolia, Tecoma radicans ș.a. Din speciile rămase, unele, cum ar fi sofora japoneză, sunt pe cale de dispariție.^[2] Parcul este acaparat de specii invazive autohtone.^[3]

Lista speciilor de plante lemnoase din parcul Hincăuți este prezentată în tabel.

Nomenclatura binară	Denumirea populară	Proveniență geografică
Conifere
Abies nordmanniana Spach.	Brad de Caucaz	Caucaz
Laris dicedua Mill.	Larice, zadă	munții Europei de vest și centrale
Picea engelmannii (Parry.) Engelm.	Molid de Arizona	America de Nord
Picea excelsa Link.	Molid obișnuit	zona forestieră a Europei
Picea pugens f. glauca Beissn.	Molid înțepător f. albăstrie	munții Americii de Nord
Pinus montana Mill.	Pin de munte	Europa de sud-vest
Pinus sylvestris L.	Pin silvestru	Europa, Siberia
Angiosperme
Acer platanoides L.	Paltin de câmp	Europa până la Ural
Acer negundo L.	Arțar american	America de Nord
Acer pseudoplatanus L.	Paltin de munte	Europa
Acer saccharinum L.	Arțar argintiu	America de Nord
Aesculus hippocastanum L.	Castan porcesc	Balcani
Aesculus carnea Hayne.	Castan incarnat	hibrid
Betula verrucoza Ehrh.	Mesteacăn	Europa, Siberia
Celtis occidentalis L.	Sâmbovină	America de Nord
Euonymus europaea L.	Salbă moale	Europa
Fontanesia fortunei Carr.	Fontanezia	China
Fraxinus excelsior L.	Frasin obișnuit	Europa
Philadelphus pubescens Lois.	Lămâița	Europa occidentală
Platanus acerifolia Villd.	Platan londonez	hibrid
Populus alba L.	Plop alb	Europa de est, Mongolia, China
Populus piramidalis Ros.	Plop piramidal	Afganistan
Quercus borealis Michs.	Stejar roșu	America de Nord
Quercus robur L.	Stejar pedunculat	Europa de vest și de est
Robinia pseudacacia L.	Salcâm alb	America de Nord
R. p. f. piramidalis Papin.	F. piramidală	–
Rosa canina L.	Măcieș	Europa, Siberia, China
Salix alba f. vittelina pendula Rehd.	Salcie albă pletoasă	Europa, Siberia de vest
Sophora japonica L.	Sofora japoneză	Japonia, China
Syringa vulgaris L.	Liliac	Balcani
Swida alba L.	Sânger tătăresc	Siberia, Mongolia, Japonia
Tilia americana L.	Tei	America de Nord
Tilia cordata L.	Tei cu frunza mică	Europa
Tilia argenetea Desf. ex DC.	Tei argintiu	Europa, Balcani, Asia Mică
Ulmus laevis Pall.	Volniș	Europa, Caucaz
Viburnum lantana L.	Dârmoz	Europa de vest, Caucaz

Referințe

^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Anexa 11: Monumente de arhitectură peisagistică”. Parlamentul Republicii Moldova. Arhivat din original (doc) la 20 august 2017. Accesat în 18 iunie 2017.
^ ^a ^b Tarhon 2013.
^ ^a ^b ^c ^d „Florești: Conacul boierului Meleghi a ajuns o ruină care riscă să dispară”. trm.md. 24 iunie 2017.
^ „Cândva un conac boieresc, în prezent o ruină”. Prime. 24 iunie 2017. ^{[nefuncțională]}
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f „Dacă ar vedea boierul ce se întâmplă astăzi la Temeleuți..”. ziarulnational.md. 24 iunie 2017.

Bibliografie

Tarhon, Petru (2013). Parcurile vechi boierești din Republica Moldova. Academia de științe a Moldovei, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Chișinău: Pontos. pp. 303–308. ISBN 978-9975-51-487-3.