În 282, legiunile din partea superioară a Dunării, din Raetia și Noricum l-a proclamat împărat pe tatăl lui Numerian, prefectul pretorian Marcus Aurelius Carus, pornind o rebeliune împotriva împăratului Probus[1]. Armata lui Probus, staționată în Sirmium (Sremska Mitrovica, Serbia), au decis că nu doresc să lupte împotriva lui Carus și l-au asasinat pe Probus[2]. Noul împărat, în vârstă de șaizeci de ani, și-a dorit să se stabilească o dinastie[3], ridicându-i pe Carinus și Numerian la rangul de Caesar[4].
În 283, Carus l-a numit pe Carinus responsabil peste Vest și s-a mutat cu Numerian și prefectul pretorian Aper Arrius în est, pornind un război împotriva Imperiului Sasanid. Sasanizii au fost implicată într-un litigiu de succesiune la moartea lui Shapur și nu au fost în măsură să se opună avansului lui Carus[5] .
Potrivit lui Zonaras, Eutropius, și Festus, Carus a câștigat o victorie majoră împotriva perșilor, capturând Seleucia și capitala, Ctesifon, orașe de pe malurile opuse ale Tigrului[6]. Celebrând victoriile, Numerian, Carus și Carinus și-au luat titlul de Persici maximi. Carus a murit în iulie sau la începutul lui august al anului 283 din cauza unui fulger[7].
Împărații Numerian și Carinus
După moartea lui Carus, Numerian și Carinus au devenit noii Augusti. Carinus a făcut repede drum spre Roma din Galia, unde sosește în ianuarie 284, în timp ce Numerian a zăbovit în Est[8]. Retragerea romană din Persia a fost ordonată și fără opoziție, dar regele persan, Bahram al II-lea, însă, încă se lupta pentru a-și stabili autoritatea[9].
Până în martie 284, Numerian a ajuns la Emesa), în Siria; până în noiembrie, doar în Asia Mică[10]. În Emesa a fost aparent încă în viață și în stare bună de sănătate. După Emesa, personalul lui Numerian, inclusiv prefectul Aper, a raportat că Numerian suferă de o inflamație a ochilor și a trebuit să călătorească într-un lectică închis. Când armata a ajuns în Bitinia, o parte din soldații Numerian au simțit un miros asemănător unui cadavru în descompunere care provin din lectică, au deschis perdele sale și au constatat că Numerian era mort[11].
După moartea lui Numerian
Aper a rupt oficial vestea morții lui Numerian în Nicomidia în noiembrie 284. Generalii și tribunii lui Numerian au numit un consiliu de succesiune și l-au ales ca împarat pe Dioclețian, comandantul brațului de cavalerie din garda imperială[12]. Armata din est s-a adunat pe un deal în afara Nicomidiei și a salutat în unanimitate pe noul Augustus. Dioclețian a acceptat veșmintele purpurii imperiale și a ridicat sabia în lumina soarelui, închizând un jurământ negând responsabilitatea pentru moartea lui Numerian. El a afirmat că Aper l-a ucis pe Numerian și a ascuns fapta. Dioclețian și-a scos sabia din teacă și l-a ucis pe Aper[13].
Note
^Barnes, Constantine and Eusebius, p. 4; Leadbetter, "Carus"; Odahl, Constantine and the Christian Empire, p. 39; Southern, Severus to Constantine, p. 132; Williams, Diocletian, p. 32.
^Barnes, Constantine and Eusebius, p. 4; Odahl, Constantine and the Christian Empire, p. 39; Southern, Severus to Constantine, p. 132.
^Odahl, Constantine and the Christian Empire, p. 39; Southern, Severus to Constantine, p. 132; Williams, Diocletian, p. 32.
^Barnes, Constantine and Eusebius, p. 4; Odahl, Constantine and the Christian Empire, p. 39; Williams, Diocletian, p. 32.
^Leadbetter, "Carus"; Odahl, Constantine and the Christian Empire, p. 39.
^Zonaras, 12.30; Eutropius, 9.14.1; Festus, 24; Barnes, Constantine and Eusebius, 4; Leadbetter, "Carus"; Odahl, Constantine and the Christian Empire, p. 39; Potter, The Roman Empire at Bay, p. 279; Williams, Diocletian, p. 33.
^Barnes, Constantine and Eusebius, p. 4; Leadbetter, "Carus"; Odahl, Constantine and the Christian Empire, p. 39; Southern, Severus to Constantine, p. 133; Williams, Diocletian, pp. 33–34.
^Barnes, Constantine and Eusebius, p. 4; Leadbetter, "Numerianus."
^Barnes, Constantine and Eusebius, p. 4; Leadbetter, "Numerianus"; Odahl, Constantine and the Christian Empire, p. 39; Williams, Diocletian, p. 35.
^Barnes, Constantine and Eusebius, p. 4; Barnes, New Empire, p. 31; Bowman, "Diocletian", p. 68; Mathisen, "Diocletian"; Williams, Diocletian, p. 33, 35-36.
^Barnes, Constantine and Eusebius, pp. 4–5; Leadbetter, "Numerian"; Odahl, Constantine and the Christian Empire, pp. 39–40; Williams, Diocletian, p. 37.
Barnes, Timothy D. The New Empire of Diocletian and Constantine. Cambridge, MA: Harvard University Press, 1982. ISBN 0-7837-2221-4
Bowman, Alan K. "Diocletian and the First Tetrarchy." In The Cambridge Ancient History, Volume XII: The Crisis of Empire, edited by Alan Bowman, Averil Cameron, and Peter Garnsey, 67–89. Cambridge University Press, 2005. ISBN 0-521-30199-8
Leadbetter, William. "Carus (282–283 A.D.)." De Imperatoribus Romanis (2001a). Accessed 16 februarie 2008.
Leadbetter, William. "Numerianus (283–284 A.D.)." De Imperatoribus Romanis (2001b). Accessed 16 februarie 2008.
Leadbetter, William. "Carinus (283–285 A.D.)." De Imperatoribus Romanis (2001c). Accessed 16 februarie 2008.
Mathisen, Ralph W. "Diocletian (284–305 A.D.)." De Imperatoribus Romanis (1997). Accessed 16 februarie 2008.
