Gaius Iulius Verus Maximinus (n. 173 d.Hr., Tracia, Bulgaria – d. , Aquileia, Italia), cunoscut ca Maximin Tracul (Maximinus Thrax) a fost împărat roman în perioada 235–238.
Maximin Tracul este descris de contemporani ca primul împărat roman de origine barbară. El a fost de asemenea primul dintre împărații-soldați. Cu el a început criza secolului III din Imperiul Roman.
Ascensiune
„Historia Augusta” precizează că Maximin era născut în Tracia sau Moesia, dintr-un tată got și o mamă alană. Dar originea gotă era puțin plauzibilă, întrucât goții s-au stabilit în Balcani, abia la sfârșitul secolului al III-lea. Mai mult, viitorul împărat își știa rădăcinile, nu avea de ce să se declare altceva, cu atăt mai puțin de stripe germanică, tradițional ostilă Romei. Cel mai probabil este o confuzie între got și geți.
La fel ca majoritatea împăraților din acel secol, Maximin și-a început cariera politică ca simplu soldat, pe la anul 190, în timpul lui Septimiu Sever. Particularitatea acestui soldat era statura și forța sa fizică neobișnuită, fapt ce i-a permis să urce rapid în grad. Maximin adoptase numele „Tracul” pentru a face cunoscute originile sale. În jurul anului 232 a fost comandant de legiune în Egipt.[3] În 234 a fost numit guvernator al Mesopotamiei. A fost promovat în timpul domniei lui Alexandru Sever (208 – 235), fiind pus comandant pe recruții din Pannonia, ce formau Legiunea a IV Italica. Aceștea îl disprețuiau pe împăratul Alexandru. Împreună cu legiunea Legio XXII Primigenia, Maximin i-a asasinat, în 235, pe Alexandru Sever și pe mama acestuia la Mogontiacum (astăzi Mainz). Garda pretoriană l-a recunoscut pe Maximin ca împărat, iar Senatul și-a dat confirmarea. Fiul lui Maximin cu Caecilia Paulina, Maximus, a fost proclamat Caesar.
Domnie
Consolidarea statului
Maximin a urât nobilimea pe toată durata domniei sale. A început prin a-i elimina pe susținătorii împăratului precedent, care au încercat să-l ucidă de două ori. Prima tentativă de asasinat a fost la fluviul Rin. Un grup de ofițeri, sprijinit de o parte din Senat, a încercat să distrugă un pod peste fluviu, ca să-l lase pe Maximin blocat pe celălalt mal, la cheremul germanicilor. Pe tronul Romei avea să vină senatorul Magnus. Dar conspirația a fost descoperită la timp și răsculații executați. A doua tentativă a avut loc în Mesopotamia, unde foștii arcași ai lui Alexandru l-au proclamat împărat pe Quartinus. Macedo, conducătorul militar al răscoalei, l-a ucis pe Quartinus, pentru că acesta nu garanta niciun avantaj.
Pe plan extern, Maximin s-a luptat cu alemanii, pe care i-a învins pe teritoriul landului Baden-Württemberg de astăzi. După victorie, și-a luat titlul Germanicus Maximus și și-a deificat-o pe soția, Caecilia Paulina. S-a așezat apoi cu armata la Sirmium, în Pannonia, de unde a apărat în iarna 235-236 granița dunăreană de atacurile dacilor liberi și ale sarmațiilor.
Anul celor șase împărați și moartea lui Maximin
În 238, în provincia Africa, guvernatorul Gordian I, împreună cu fiul său, Gordian al II-lea, s-au autoproclamat împărați. Senatul de la Roma i-au sprijinit pe cei doi Gordieni. Maximin și-a luat legiunile din Pannonia și a plecat spre Roma.
Revolta din Africa a fost înfrântă de guvernatorul Numidiei, Capellianus, loial lui Maximin, care l-a înfrânt și ucis pe Gordian II în bătălia de la Cartagina, dispunând de singura legiune din zonă. Gordian I s-a spânzurat când a aflat vestea.
În locul celor doi Gordieni, Senatul a ales ca împărați pe Pupienus și pe Balbinus, doi senatori. Dar poporul a fost nemulțumit de împărații-senatori și a ieșit în stradă, cerându-l pe Gordian al III-lea, nepotul minor al lui Gordian I, pe tron. Pupienus și Balbinus au fost nevoiți să-l asocieze la domnie pe Gordian al III-lea.