După studiile de la Viena, revenit acasă, a fost numit preot la Apșa de Jos, iar apoi protopop și vicar al Maramureșului, având reședința la Slatina, peste Tisa, în actuala Ucraina. În această calitate a desfășurat o activitate bogată de îndrumare a învățământului maramureșan.
După decesul episcopului Ioan Olteanu, survenit la 29 noiembrie1877, la 8 iunie1879, Mihail Pavel a fost mutat episcop la Eparhia de Oradea Mare, unde a desfășurat o activitate bogată, în diferite ramuri ale domeniului bisericesc. Astfel, în anul 1887, a întemeiat „Internatul Pavelian” din Beiuș, în care intrau circa 400 de elevi, aproape toți având întreținere gratuită. Tot pentru acești elevi a construit o sală de gimnastică. În 1896 a întemeiat Școala civilă de fete din Beiuș, cu rang de liceu. 120 de fete sărace au primit burse la acest liceu.
Mihail Pavel a fost unul dintre marii mecena ai românilor. A donat circa 4 milioane de florini de aur pentru susținerea instituțiilor cultural-politice românești.[3]
A murit de inimă, la 1 iunie1902, la băile sărate de la Slatina și a fost înmormântat în biserica pe care o ctitorise în acest oraș.[4]
Ierom. Silvestru Augustin Prunduș și Pr. Clemente Plăianu, Catolicism și Ortodoxie Românească – scurt istoric al Bisericii Române Unite, Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj-Napoca, 1994.
Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj-Napoca, 1994 (p. 288.) ISBN 973-96661-5-9.
.JPG)
