În 1948, conducerea armatei americane a decis demararea unui program comun de proiectare a unui tanc ușor, mediu și greu.[2] Cele trei tipuri de tancuri urmau a folosi cât mai multe piese comune în interesul standardizării. Prototipurile tancului ușor (denumit T41) și ale tancului mediu (denumit T42) foloseau același șasiu. Tancul mediu T42 avea însă o turelă dotată cu un tun de calibrul 90 mm M36 și sisteme optice superioare (precum telemetrul optic M12). La începutul Războiului din Coreea, tancul T42 se afla încă în faza de proiectare. Mobilitatea noului tanc mediu era nesatisfăcătoare: motorul nu era suficient de puternic.[3] Turela prototipului T42 era însă superioară celei folosite de tancul M46 Patton, o versiune îmbunătățită a modelului M26 Pershing apărut la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Conducerea armatei americane a decis fabricarea unui tanc nou folosind șasiul modelului M46 și turela prototipului T42. Blindatul, proiectat de fabrica Detroit Arsenal, a fost denumit oficial M47 Patton. Producția tancului a fost văzută ca o măsură provizorie până la apariția tancului M48 Patton.[4] M47 a fost ultimul tanc american dotat cu o mitralieră amplasată în cutia blindată, în dreapta mecanicului conductor.[5] Aceasta era deservită de al cincilea membru al echipajului. Inelul turelei era mai mare decât cel al tancului M46, iar forma blindajului turelei era superioară. Masca tunului era ascuțită, forma acesteia fiind similară celei folosite de tancul M60A1 apărut la începutul anilor 1960. Tancul M47 Patton a fost fabricat între luna iunie a anului 1952 și noiembrie 1953.[5] Producția totală a fost de 8576 tancuri: 5481 la fabrica de tancuri Detroit Arsenal și 3095 la fabrica American Locomotive Company (abreviat: ALCO).[6]
Utilizare
Tancul M47 a fost înlocuit de modelul M48 Patton începând cu luna noiembrie a anului 1953. În 1957, tancul a fost considerat a fi depășit, fiind distribuit diviziilor de infanterie. Câte 20 de tancuri M47 erau alocate acestor divizii pentru a fi folosite ca vehicule de asalt. Ulterior, a fost folosit pentru o scurtă perioadă de Garda Națională până a fost înlocuit de succesorul său. Majoritatea tancurilor M47 Patton au fost exportate la sfârșitul anilor 1950.[7] Tancurile rămase au fost folosite drept ținte pentru trageri în poligon.
M47M - variantă modernizată folosită de Iran și Pakistan. Utiliza motorul și sistemul de conducere a focului al tancului M60A1. S-a renunțat la al cincilea membru al echipajului în favoarea mai multor lovituri de calibrul 90 mm.[9][5]
M47E - variantă similară modelului M47M, folosită de Spania. Era dotată cu sistemul de conducere a focului original.
M47E1 - variantă ușor îmbunătățită a modelului M47E folosit de Spania.
M47E2 - variantă modernizată a modelului M47E1 folosit de Spania. Fabricată în număr redus (45 de exemplare), era dotată cu un tun de calibrul 105 mm și un sistem de conducere a focului îmbunătățit. Comandantul și mecanicul conductor aveau un sistem de vedere pe timp de noapte pasiv.
M47ER3 - vehicul de tractare-evacuare a tancurilor. 22 au fost construite de Spania.
Tancurile M47 Patton puteau fi dotate cu o lamă de buldozer, denumită M6.
Utilizatori
Iordania - 49 de tancuri livrate înainte de 1967.[10] Un număr mic de tancuri se află încă în rezervă.
Gelbart, Marsh (). Tanks: Main Battle and Light Tanks (Modern Military Equipment) (în engleză). Brassey's. p. 144. ISBN978-1857531688.
Hunnicutt, R. P. (). Patton: A History of the American Main Battle Tank (în engleză). Presidio Press. p. 464. ISBN0-89141-230-1.
Mesko, Jim (). Pershing/ Patton in action: T26/ M26/ M46 Pershing and M47 Patton - Armor No. 40 (în engleză). Squadron/Signal Publications. p. 50. ISBN978-0897474429.
Zaloga, Steven. The M47 and M48 Patton Tanks (New Vanguard) (în engleză) (ed. revizuită (1 iulie 1999)). Osprey Publishing. p. 48. ISBN978-1855328259.Parametru necunoscut |coautori= ignorat (posibil, |author=?) (ajutor)
Strategi Solo vs Squad di Free Fire: Cara Menang Mudah!