PROFILBARU.COM

Limbajul trupului este o formă de comunicare non-verbală mentală și fizică a omului, constând din poziția corpului, gesturi, expresia facială și mișcarea ochilor. Trimiterea și interpretarea acestor semnale se face aproape în întregime în subconștient.

James Borg spunea că limbajul omenesc constă din 93 la sută în comunicare non-verbală, în timp ce doar 7% din comunicare este formată din cuvinte; ^[1] Cu toate acestea, Albert Mehrabian, cercetătorul a cărui lucrare din 1960 este sursa acestor statistici, a declarat că asta este o neînțelegere a constatărilor. ^[2].

Alții au afirmat: "Cercetările au sugerat că între 60 și 70 la sută din toate semne sunt derivate din comportamentul non-verbal" (Engleberg) ^[3]

Limbajul corpului poate oferi indicii cu privire la atitudinea sau starea de spirit a unei persoane. De exemplu, acesta poate indica agresiune, atenție, plictiseală, relaxare, plăcere, distracție sau intoxicație.

Înțelegerea limbajului trupului

Tehnica de "citire" a oamenilor este folosită în mod frecvent. De exemplu, ideea de oglindire a limbajului corpului pentru a ușura comunicarea este frecvent utilizată în timpul situațiilor de interviu. Limbajul corpului poate arăta sentimentele altor persoane, care lucrează în schimbul de alte persoane. Oamenii care au un limbaj al corpului ușor de descifrat își pot dezvălui sentimentele și gândurile. Este important de reținut că unii indicatori de emoție (de exemplu, zâmbetul sau râsul atunci când fericit, încruntarea sau plânsul atunci când ești trist) sunt în mare parte universale.^[4]Cu toate acestea, în 1990 Paul Ekman a extins lista sa de emoții de bază, inclusiv o gamă largă de emoții pozitive și negative. Nu toate din cele care sunt codificate în mușchi faciali.

Emoțiile nou incluse sunt:

Distracția
Sfidarea
Mulțumirea
Jena
Surescitarea
Vina
Mândria
Consolarea
Satisfacția
Plăcerea senzorială
Rușinea

Semnalele limbajul corpului pot avea un alt scop decât comunicarea. Semnalizatorii clarifică semnalele pentru a indica originea biologică a acțiunilor lor. Comunicarea verbală necesită, de asemenea, limbajul corpului pentru a arăta că persoana cu care vorbim ascultă ceea ce vorbim. Aceste semnale pot consta în contactul cu ochii și înclinarea capului pentru a arăta că înțelegem ce a vrut să spună interlocutorul. Alte exemple ar include: căscatul (somnolența) arată lipsă de interes pentru subiectul conversației. Artiștii de pantomimă utilizează aceste tehnici de a comunica spectacole întregi fără a spune niciun cuvânt.

Expresia fizică

Expresiile fizice cum ar fi legănarea mâinii în semn de salut, arătarea cu degetul, atingerea, aplecarea sunt exemple de forme de comunicare nonverbală. Oamenii muta corpurile lor în timpul comunicării, deoarece, așa cum au arătat cercetările, acesta ajută la ușurarea efortului mental atunci când comunicarea este dificilă. Utilizarea expresiilor fizice dezvăluie multe lucruri despre persoană. De exemplu, gesturile pot evidenția un punct de vedere sau un mesaj, postura poate dezvălui interesul sau, dimpotrivă, plictiseala, iar atingerea poate transmite încurajare sau prudență.^[5]

Contactul vizual

Contactul vizual consecvent poate indica faptul că o persoană se gândește pozitiv la ceea ce spune vorbitorul. Aceasta poate însemna, de asemenea, faptul că cealaltă persoană nu are suficientă încredere în ceea ce spune vorbitorul, pentru a își „lua ochii” de la acesta. Lipsa de contact vizual poate indica negativitate. Pe de altă parte, persoanele cu tulburări de anxietate sunt adesea în imposibilitatea de a avea contact vizual, fără disconfort. Contactul vizual poate fi, de asemenea, un gest secundar și înșelător, deoarece normele culturale legate de acesta variază foarte mult. Dacă o persoană se uită la tine, dar face gestul de încrucișare a brațelor de-a lungul pieptului, contactul vizual ar putea fi un indicator că există ceva care deranjează persoana, și că el vrea să vorbească despre aceasta. Sau, dacă o persoană este neliniștită sau neatentă, chiar și în timp ce se uită la tine direct, ar putea indica faptul că atenția îi este în altă parte.

De asemenea, există trei zone standard care caracterizează o persoană în funcție de setările contactului vizual:

Dacă persoana privește de la un ochi la altul, apoi la frunte, aceasta indică o poziție de autoritate.
În cazul în care privește de la un ochi la altul, apoi la nas, aceasta semnalează faptul că nu consideră a fi o "conversație la un nivel superior" pentru niciuna dintre părți.
Ultimul caz este de la un ochi la altul și apoi în jos pentru a privi in zona buzelor. Aceasta este o indicație puternică a sentimentelor romantice.

Neîncrederea în interlocutor este adesea indicată de evitarea privirii, sau prin atingerea cu privirea a urechilor sau a bărbiei. Atunci când o persoană nu este convinsă de ceea ce spune cineva, atenția sa este invariabilă, iar ochii privesc la o distanță mai mare.

Plictiseala este indicată de înclinarea capului într-o parte, sau de ochii care privesc direct la vorbitor, dar privirea devine ușor nefocalizată. Un cap înclinat poate indica, de asemenea, un gât inflamat, încredere sau un sentiment de siguranță (o parte a gâtului devine descoperită, deci vulnerabilă). Este practic imposibil să se încline capul în fața cuiva în care nu avem încredere sau ne sperie, sau când avem tulburări de vedere. De asemeni, ochii neconcentrați pot indica probleme oculare ale ascultătorului.

Interesul poate fi indicat prin contactul vizual prelungit, dar și printr-o poziție a ascultătorului de a sta în picioare și de a asculta în mod corespunzător.

Minciuna sau omisiunea de informații pot fi indicate prin atingerea feței în timpul conversației. De asemeni, și clipitul în exces este un indicator bine-cunoscut al mințirii.^[6]

O expresie facială aspră sau inexpresivă indică adesea ostilitate.

Interpretarea gesturilor și expresiilor faciale (sau lipsei acestora), în contextul limbajul corpului, poate duce la neînțelegeri și interpretări greșite (mai ales în cazul în care limbajul corpului este însoțit de limbajul vorbit). De asemenea, oamenii din diferite culturi pot interpreta limbajul corpului în moduri diferite.

Alte semnale ale limbajului corpului

Unul dintre cele mai de bază și puternice semnale ale limbajului corpului este atunci când o persoană își încrucișează brațele peste piept. ^[7] Acest lucru poate indica intenția subconștientă de a pune o barieră între acea persoană și pe alți oameni. Cu toate acestea, încrucișarea brațelor mai poate însemna și faptul că brațele persoanei sunt reci, ceea ce ar putea fi întărit prin frecarea sau strângerea brațelor. Atunci când atmosfera generală este amiabilă, aceasta mai poate însemna că o persoană se gândește profund la ceea ce se discută, dar într-o situație tensionată, aceasta poate însemna că o persoană își exprimă opoziția. Acest lucru este cu atât mai mult în cazul în care persoana este la o distanță mai mare de vorbitor.

În tabelul următor, găsim alte semnale ale limbajului corpului.^[8]^[9]

Limbajul corpului	Indicație	Interpretare alternativă
Apăsând degetele ( trosnit degete)	Plictisit, anxios sau agitat	Obișnuință
Joaca cu degetele	Plictiseala sau are ceva de spus	Obișnuință
Joaca cu obiecte (de ex. pix)	Plictiseală sau are ceva de spus	Obișnuință
Brate deschise sau palme la vedere	Arata incredere si interes	Invită și pe alții să își spună opinia
Acoperirea unei mâini cu cealaltă	Insecuritate, sentimente contradictorii	Mâini reci
Agățarea de obiecte	Confuzie și insecuritate	Respectivul obiect e important
Mâini strânse	Defensivă	Pozitie obișnuită
Pumn strâns	Agresivitate, iritare	Ține ceva strans în pumn
Strângere de mână fermă	Incredere	Obișnuință
Strângere de mână slabă	Nervozitate, timiditate	Are mâna rănită
Rosul unghiilor	Nervozitate	Obișnuință
A-și frânge mâinile	Nervozitate	Obișnuință
Uitatul la ceas	Plictiseală	Trebuie să se încadreze în timp
Bătutul din picior în scaun sau alte obiecte	Relaxare, autoritate sau posesie	Obișnuință
Bătut din picior	Nerăbdare sau atenție distrasă	Obișnuință
Mișcarea continuă a picioarelor	Nervozitate, îngrijorare, stres sau furie	Nu poate sta liniștit
Statul cu picioarele încrucișate către interlocutor	Relaxare, incredere si atentie catre persoana/subiect	Obișnuință
Picioare încrucișate în directia usii	Ar dori să iasă afară	Obișnuință
Picioarele larg depărtate	Siguranță, încredere în sine, lider	Dezinteres
Jucatul picioarelor cu încălțămintea	Atracție fizică	Obișnuință
Bătut în podea	Nervozitate	A stat prea mult timp jos
Bărbia sau obrazul sprijinit de palmă	Plictiseală sau dezinteres	Oboseală
Privit peste rama ochelarilor	Atentie, seriozitate sau atitudine critică	Probleme cu vederea
Împinsul ochelarilor pe nas	Gânduri profunde	Probleme cu nasul sau ochelari nepotriviți
Atingere în zona nasului	Gânduri negative sau dubii	Obișnuință sau senzații, probleme în zona nasului
Atingere în zona urechilor	Nesiguranta sau cantarirea unor posibilitati	Probleme în zona urechilor
Dat din cap repede	Impacientat/ă sau dorește să adauge ceva conversației	Ascultă muzică
Dat din cap încet	Interes, validarea comentariilor sau încurajare	Ascultă muzică
Buze strânse	Dezaprobare sau dorește să încheie conversatia	Buze crăpate
Buze strânse și obraji ridicați	Agresivitate	Mimica obișnuită
Mușcatul buzelor	Lipsa de încredere în sine, rusinare	Obișnuință
Pune mâna la gură	Ascunde o mimă, vorbit fără ca alții să audă sau indicarea unei greșeli	Ascunderea unui strănuit, căscat
Sprâncene ridicate	Surpriză	Încercare de focalizare a privirii
Ochii larg deschiși	Mirare	Mediile întunecate declanșează deschiderea largă a ochilor
Frunte ridicata	Incercare de reamintire sau plans	Se uita în sus
Privit la distanță	Încercare de reamintire	Se uită la ceva anume
Tușit	Nervozitate sau dorește să spună ceva	Răceală
Scoaterea ochelarilor si curățarea lor	Dorește timp înainte de a continua	Ochelari murdari
Sprâncene relaxate	Confort	-
Sprâncene încruntate	Confuzie, tensiune sau teama	Obișnuință
Lăsat pe spate cu mâinile la ceafă	Confort	Obișnuință
Clipit	Secret sau moment împărtășit	Ochi uscați
Masarea tâmplelor	Anxietate	Durere de cap
Respirat mai repede	Nervozitate sau furie	Tocmai ce a terminat exercițiile fizice
Inspirație prelungă	Dorește să întrerupă conversația	Lipsa de aer
Respirat usor	Relaxare si confort	Probleme de respirație
Umeri aplecați în față	Lipsa de interes sau se sinte în inferioritate	Oboseală
Aranjatul cravatei	Insecuritate sau dorește să impresioneze	Cravata are nevoie de ajustare
Umeri tensionați	Ingrijorare	Postura obișnuită
Umerii la nivele diferite	Nehotarare în legatura cu actiunile urmatoare	Postura obișnuită
Postura rigidă a corpului	Anxietate	Postura obișnuită
Stat liniștit/ă	Interes fata de ce se spune si se face	Oboseală

Răspândirea comunicării non-verbale

Diferite studii au descoperit cantitati diferite, cu unele studii care arată că o comunicare facială este considerată de 4,3 ori mai des folosită decât sensul verbal al comunicării verbale care o însoțește, iar comunicarea verbală într-un ton neutru are de 4 ori mai multe șanse de a fi înțeleasă decât o expresie facială inexpresivă. Albert Mehrabian este de remarcat pentru că a găsit ”regula 7% -38% -55%” (adică, într-o conversație, ponderea importanței este 7% comunicare verbală, 38% tonul, 55% expresia feței), ceea ce denotă cât de mult se presupune comunicare a fost conferită prin cuvinte, ton, și limbajului non-verbal (expresia facială, în acest caz).

Proxemică

Introdus de Edward T. Hall în 1966, termenul proxemică este studiul distanțelor măsurabile între oameni în care acestea interacționează între ei.^[10] Distanța dintre oameni într-o situație socială dezvăluie adesea informații despre tipul de relație între persoanele implicate.

Intimitatea fizică variază între 18-46 de centimetri, și este rezervată pentru îndrăgostiți, copii, membrii familiei și prieteni foarte apropiați, și, de asemenea, animale de companie.
Distanța personală începe de la aproximativ lungime de braț distanță (46 cm) de persoană și până la aproximativ 122 centimetri distanță. Acest spațiu este utilizat în conversațiile cu prietenii, cu asociații, și în discuțiile de grup.
Distanța socială (1,2 m - 2,4 m) distanță este rezervată străinilor, grupurilor nou formate și noilor cunoștințe.
Distanța publică (peste 2,4 m), este utilizată pentru discursuri, prelegeri, și teatru. Distanța publică este, esență, intervalul rezervat pentru un public mai larg.^[11]

Gradul de proximitate variază în funcție de cultură.

Gesturi neintenționate

Începând din anii 1960, a existat un interes uriaș în studierea indiciilor comportamentale care ar putea fi utile pentru dezvoltarea unui sistem om-mașină interactive si adaptiv.^[12] Gesturile neintenționate ale omului, cum ar fi frecarea ochiilor, relaxarea bărbiei, atingerea buzelor, mâncărimea nasului, scarpinarea capului sau a urechilor, încrucișarea brațelor, precum și blocarea degetelor au fost asociate cu transmiterea unor informații utile în contexte specifice.

Există, de asemenea, un interes uriaș în procesul de învățare pentru a evita orice gest neintenționat care ar putea lăsa o impresie negativă asupra privitorilor. Un număr mare de oameni au început să participe la sesiuni speciale cu privire la controlarea comportamentului corpului și consultarea unor experți sociologi.

Buna învățare a limbajului corpului este importantă în interacțiune, în orice fel de comunitate globală.

Referințe

^ Borg, James. Body Language: 7 Easy Lessons to Master the Silent Language. FT Press, 2010, ISBN 978-0-13-700260-3
^ BBC Radio 4 - More or Less, 14/08/2009
^ Engleberg,Isa N. Working in Groups: Communication Principles and Strategies. My Communication Kit Series, 2006. page 133
^ Markku Haakana 2001. Laughing Matters: A Conversation Analytical Study of Laughter in Doctor - Patient Interaction. Department of Finnish Language, University of Helsinki
^ Engleberg,Isa N. Working in Groups: Communication Principles and Strategies. My Communication Kit Series, 2006. page 137
^ The Times & The Sunday Times (în engleză), www.thetimes.co.uk, arhivat din original la 29 mai 2010, accesat în 19 martie 2013
^ „Closed body language”. Changingminds.org. Accesat în 31 octombrie 2011.
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 18 mai 2014. Accesat în 18 august 2014.
^ Psihologie si Psihoterapie – Psihologul de serviciu (în engleză)
^ ^ Hall, Edward T. (1966). The Hidden Dimension. Anchor Books. ISBN 0-385-08476-5
^ Engleberg,Isa N. Working in Groups: Communication Principles and Strategies. My Communication Kit Series, 2006. p. 140-141
^ Pease, Allan, The Definitive guide to Body Language, Cap.1, ISBN 0-7528-6118-2