Leon Mavrocordat

Leon Mavrocordat
Date personale
Născut	26 decembrie 1858 Cristești, Iași, Moldova
Decedat	5 septembrie 1939, 81 de ani Tătărăni, Vaslui, România
Părinți	Alexandru și Elisa Mavrocordat (născută Millo)
Căsătorit cu	Maria Ghica-Comănești
Copii	Alexandru și Zoe
Cetățenie	România
Ocupație	ofițer
Limbi vorbite	limba română
șef al Casei Militare Regale
În funcție
1909 - 1918
Monarh	Carol I Ferdinand I
Studii	Școala Specială Militară de la Saint-Cyr (1877 - 1879) Școala de Aplicație pentru Artilerie și Geniu, din Fontainebleau (1879 - 1881) Școala Superioară de Război din Paris
Activitate
Gradul	Sublocotenent (1879) Locotenent (1882) Căpitan (1886) Maior (1891) Locotenent-colonel (1895) Colonel (1900) General de brigadă (1906) General de divizie (1912)[1]:p. 429
Modifică date / text

Leon Mavrocordat (n. 26 decembrie 1858, Cristești, Iași - d. 5 septembrie 1939, Tătărani, Vaslui)^[2] a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

Nu a participat la acțiunile de luptă, îndeplinind funcția de șef al Casei Militare Regale până la data de 1/13 iunie 1918, când împreună cu alți ofițeri a fost trecut în poziția „la dispozițiunea ministerului de război, pentru însărcinări speciale”.^[3]:1693

Biografie și familie

Casa familiei, astăzi sediul Muzeului Literaturii Române din București

Leon Mavrocordat a fost al doilea din cei cinci copii ai soților Alexandru și Elisa (născută Millo). A avut trei frați - Edgar, Emil și George. Fratele mai mare, Edgar Mavrocordat, a fost diplomat de carieră, fiind cel care avea să transmită, la 14/27 august 1916, declarația de război a României către Imperiul Austro-Ungar, în calitate de ministru plenipotențiar al României la Viena.^[4] Sora sa - Ema, a fost căsătorită cu omul politic Ion N. Lahovari, aceștia fiind părinții Marthei Bibescu.^{[5]:p. 60}

Tatăl său, descendent al primului domn fanariot în Moldova și Țara Românească, Nicolae Mavrocordat - fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, a fost senator și mare șambelan la începutul domniei regelui Carol I.^{[6][5]:p. 60}

Între 1879-1885 Leon a fost trimis la studii în străinătate, unde a urmat cursurile Școlii Speciale Militare de la Saint-Cyr, Școlii de Aplicație pentru Artilerie și Geniu, din Fontainebleau și Școlii Superioare de Război din Paris.^{[7]:p. 217}

Leon Mavrocordat a fost căsătorit cu Maria Ghica-Comănești, fiica lui Dimitrie Ghica și a Zoei (Zimka) născută Lahovary. Soția sa, Maria (n. 2.02.1870 - d. 2.09.1950), a fost doamnă de onoare a reginei Maria. Familia a avut doi copii: o fată - Zoe (n. 1890, Viena - d. 1973, Madrid), și un băiat - Alexandru (Alexis) (n. 1894, Iași - d. 1919).^{[8][5]:p. 60} Alexandru a fost ofițer cu gradul de locotenent, căzând pe câmpul de luptă cu ocazia luptelor cu formațiunile bolșevice din timpul incidentului armat de la Hotin din 1919.^{[9]:p. 54}

Începând cu anul 1906 familia a locuit în casa situată pe str. Nicolae Crețulescu (fostă Umbrei) nr. 8, unde soția sa a rămas până la moarte (1950).^{[10] [11]} Din 1 martie 2017 clădirea găzduiește sediul Muzeului Literaturii Române.

Cariera militară

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Leon Mavrocordat a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie și infanterie (armă în care s-a transferat începând cu 1900)^{[7]:p. 217} sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Batalionului 4 Vânători, șef de stat major al Corpului 4 Armată și director general în Ministerul de Război.^[12][13][14]

Între 1895-1899 a fost director de studii iar între 1899-1900 a fost comandantul Școlii Superioare de Război. Începând cu anul 1900 a fost încadrat în Statul Major Regal, ca ofițer adjutant al regelui Carol I, iar în 1907 a fost numit șef al Casei Militare Regale (până în 1918) și mareșal al Palatului Regal (până în 1914)^[15]. A fost trecut în retragere în anul 1919^{[7]:p. 217}

La moartea regelui Carol I, a fost unul dintre martorii care au semnat actul oficial de constatare a decesului.^[16] În 1920, a fost ales primul președinte al Federației Române de Scrimă.^{[17]:p. 1022}

Lucrări

• Cursul serviciului de stat-major. Loc.-Colonel Mavrocordat. Anul 1899. Bucuresci, [1899]. (25 x 20,5). 1 f., 362 p., 6 p. (tabla de materii), 5 hărți. (Școala Superioară de Resboiu)
• Despre disciplină. Despre scrisori, ordine, rapoarte de Locot.-Colonel Mavrocordat. [București], 1898.^[18]

Decorații

• Ordinul „Steaua României”, în grad de ofițer (1904)
• Ordinul „Coroana României”, în grad de comandor (1912)
• Ordinul Carol I, (1911)
• Crucea „Meritul Sanitar” (1914)^[1]:429

Note

1. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
2. Familia Ghika-Comănești, accesat la 19 decembrie 2017
3. Înalt Decret nr. 1240 din 26 mai 1918, în „Monitorul Oastei”. nr. 100 din 2 iunie 1918, Partea Ofcială
4. Alexandru Marghiloman, Note memorialistice, vol. II, Editura Virtual, 2011
5. ^ Octav George Lecca, Genealogia a 100 de case din Țara Românească și Moldova, București, 1911, accesat la 19 decembrie 2017
6. Ion Mitican, Bunicul din strada Gându al Marthei Bibescu, în Ziarul Lumina, 11 februarie 2008, accesat la 19 decembrie 2017
7. ^ Adrian Stroea, Marin Ghinoiu, Din elita artileriei, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2012
8. Rechizitoriul DNA în al doilea dosar al retrocedărilor, în „Ziarul de Bacău”, accesat la 19 decembrie 2017
9. Mihail Sturza, România și sfârșitul Europei. Amintiri din țara pierdută Arhivat în 9 martie 2021, la Wayback Machine., accesat la 19 decembrie 2017
10. Anuarul Bucurescilor. 1905, Carol Göble
11. Anuarul Bucurescilor. 1906, Carol Göble
12. Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
13. Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
14. Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
15. Vișan-Miu, Tudor (2022). „Tabele cu liste ale demnitarilor Curții, 1. Mareșalii, 1866-1947, 2. Şefii Casei Militare Regale, 1881–1947”. Mareșalii palatului. Demnitari ai Curţii regilor României, 1866–1947. Corint Books. pp. 273–275. 
16. La moartea Regelui Carol, în Românul, anul IV, nr. 225, 12/25 octombrie 1914, accesat la 19 decembrie 2017
17. Alexe Nicu, ed. (2002). „Federația Română de Scrimă”. Educației Fizice și Sportului din România (PDF). 1. Bucharest: Aramis. Arhivat din original (pdf) la 4 octombrie 2013. Accesat în 19 decembrie 2017. 
18. Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera M, accesat la 19 decembrie 2017

Bibliografie

• Adrian Stroea, Marin Ghinoiu, Din elita artileriei Arhivat în 18 mai 2015, la Wayback Machine., Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2012

Legături externe

• Povești cu case - Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, în „Formula AS”, accesat la 19 decembrie 2017

Vezi și

• Participarea României la Primul Război Mondial
• Casa Militară Regală

Predecesor: General Panait Warthiadi

Șeful Casei Militare Regale 1907 – 1/13 iunie 1918

Succesor: General Theodor Râmniceanu