La Superba

La Superba
Steaua și simulare Celestia
Denumire Bayer	Y CVn, Y Canum Venaticorum
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație	Câinii de Vânătoare
Magnitudine aparentă	+4,8 spre +6,3
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv)
Clasificare spectrală	C54J, C-N5, C-J4,5
Tipul de variabilă	SRB semi-regular[*][[SRB semi-regular |​]][1][2]
Declinație
Ascensie dreaptă	12^h 45^m 07,83^s
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ)	AD:  msa/an Dec.:  msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)	4.590
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra	711 ± 113 al (218 ± 35 pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Y CVn
Masă	3 M☉
Rază	215 R☉
Luminozitate	4000 L☉
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură	2800 K
Diametru	D☉
Viteză rotațională	km/s
Masă	M☉
Rază	R☉
Luminozitate	L☉
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru	D☉
Alte denumiri
Y Canum Venaticorum, HR 4846, HD 110914, BD+46°1817, FK5 1327, HIP 62223, SAO 44317, GC 17342
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

La Superba (sau Y Canum Venaticorum, Y CVn) este o stea variabilă semiregulată de carbon din constelația Câinii de Vânătoare, foarte bine cunoscută pentru culoarea sa roșiatică intensă. Este una dintre stelele cele mai roșii de pe cerul nocturn întrucât este una dintre cele mai strălucitoare supergigante roșii. Magnitudinea sa aparentă culminează la +4,8 și diminuează până la +6,3, cu un ciclu de 160 de zile.

Istorie

Astronomul italian Angelo Secchi, impresionat de frumusețea stelei, i-a dat, în cursul secolului al XIX-lea numele tradițional pe care-l poartă astăzi: „La Superba”.^[3] Aparține constelației Câinii de Vânătoare.

Caracteristici fizice

Pentru a-i înțelege culoarea, trebuie reamintit faptul că stelele masive sunt adesea pe punctul de a muri, iar materiile fuzibile se găsesc la suprafață, apoi sunt ejectate de vântul solar. Culoarea roșie este legată aici de carbonul (sub formă de CO, de cianogen, ...) din straturile externe ale stelei. Aceste molecule absorb anumite lungimi de undă, ceea ce privează lumina de componentele sale albastră și violet, de unde rezultă culoarea roșie intensă.

Se presupune că temperatura atinge 2.800K, ceea ce face să fie una dintre „veritabilele stele reci” cunoscute. Nu este vizibilă cu ochiul liber deoarece cea mai mare parte a spectrului său electromagnetic se găsește înafara luminii vizibile. Totuși, dacă se consideră emisiunile în infraroșu, Y CVn are o luminozitate de 4.400 de ori luminozitatea Soarelui.

Raza sa are aproape 2 u.a.

Viitorul stelei

La Superba ar putea să-și ejecteze stratul extern printr-o supernovă, după care să se prăbușească, pentru a deveni o pitică albă.

Note

1. SIMBAD 
2. General Catalogue of Variable Stars (Samus+ 2007-2011)[*][[General Catalogue of Variable Stars (Samus+ 2007-2011) (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
3. „Jim Kaler: La Superba”. Arhivat din original la 1 februarie 2009. Accesat în 22 aprilie 2015. 

Legături externe

• en Stele de carbon Arhivat în 25 octombrie 2005, la Wayback Machine.
• en Deepsky Top-100 (11): Y cnv (La Superba) Arhivat în 29 iunie 2012, la Wayback Machine.
• en La Superba

Vezi și

• Lista celor mai mari stele