Ioan Nădejde s-a născut la Tecuci și a fost fratele scriitorului Gheorghe Gh. Nădejde (1857-1939).
A fost profesor la Universitatea din Iași, de unde a fost demis de ministrul V. A. Urechia (ce a condus Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice în perioada 9 iunie 1881 - 31 iulie 1882),[1] deoarece propăvăduia socialismul și ateismul.[2]
O parte din conducătorii socialiști (așa-zișii generoși), printre care și Vasile G. Morțun, au părăsit mișcarea socialistă la 9 februarie 1899 și au trecut la Partidul Național Liberal, dându-și seama că nu-și pot rezolva revendicările. Deputatul socialist Ioan Nădejde a trecut și el la liberali în 1903, după ce a realizat că mișcarea socialistă începuse să devină o mișcare anarhică ce milita pentru realizarea unei revoluții ce urma să schimbe forma de guvernământ a țării.
S-a căsătorit în 1874 cu Sofia Nădejde (1856-1946), sora pictorului Octav Băncilă, cu care a avut șase copii.
Opera literară
Ce știm despre lume, Este oare spirit ca ceva deosebit de materie? Este sau nu Dumnezeu?, 1881-1884;
Viața lui Ștefan cel Mare și cel Bun, Domnul Moldovei, 1883;
Istoria limbei și literaturei române, Iași, 1886;
Schiță despre Miron Costin și vremea lui, Iași, 1888;
Concepția materialistă dialectică a istoriei sau materialismul economic, 1892;
Dicționar Latin-Român, ed. I, 1894; ed. a II-a, 1913 - împreună cu Amelia Nădejde-Gesticone;
V.G. Morțun. Biografia lui, genealogia și albumul familiei Morțun, București, 1924.
Traduceri
Ovidiu, Tristele. Text după Rudolph Merkel, Iași, 1882;
B. Malon, Spartacus sau Războiul robilor contra romanilor, Iași, 1882.
Note
^George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, București, 1986, p. 546.