După pensionarea episcopului Grigore Maior în 1782 a condus Episcopia de Făgăraș în mod interimar, până la alegerea noului episcop. În sinodul electoral din 12 august1782 s-a situat pe primul loc, cu 63 de voturi, fiind susținut de călugării bazilieni. Împăratul l-a numit în funcție pe al treilea clasat, Ioan Bob, care întrunise 37 de voturi.
Ulterior, după ce a devenit episcop de Oradea Mare, Ignațiu Darabant l-a sprijinit pe Gheorghe Șincai, care a trebuit să părăsească Blajul, în urma conflictului cu episcopul Bob. În primăvara anului 1796 i-a dat lui Gheorghe Șincai 20 de galbeni, bani de cheltuială pentru o călătorie la Viena.[4]
Bibliografie
Pisania Bisericii Sf. Dumitru din Beiuș, cu blazonul episcopului Darabant (pălăria episcopală catolică)
Gheorghe Gorun, Contribuții la biografia și activitatea episcopului Ignatie Darabant, în: Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Historica XXXVI (1991), Nr. 1-2, pag. 45-56.
Galerie de imagini
Biserica Sf. Dumitru din Beiuş, ctitoria episcopului (sfinţită în anul 1800)
^Corneliu Diaconovich, Enciclopedia Română, tomul II: Copepode - Keman, Editura W. Krafft, Sibiu, 1900, pp. 102-103.
^Iacob Radu, Istoria diecezei române unite a Orăzii Mari. Scrisă cu ocazia aniversării de 150 de ani de la înființarea aceleia, Oradea 1932, pag. 76-89.
^Timotei Cipariu, Acte și fragmente latine românesci, Blaj 1855, pag. 108.
^Zenovie Pâclișanu, Contribuții la biografia lui Gheorghe Șincai, în: Transilvania, 1922, pag. 305.
