Harold Scott MacDonald "Donald" Coxeter, Ordinul Canadei(d), FRS(d), FRSC(d)[18] (n. 9 februarie 1907, Metropolitan Borough of Kensington(d), Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 31 martie 2003, Toronto, Ontario, Canada) a fost un matematician britanic și, mai apoi, canadian. El este considerat unul dintre cei mai mari matematicieni ai secolului al XX-lea, cu contribuții deosebite în domeniul geometriei.[19]
Coxeter s-a născut în Kensington, fiind fiul lui Harold Samuel Coxeter și al lui Lucy (născută Gee). Tatăl său preluase afacerea de familie a Coxeter & Son, producători de instrumente chirurgicale și gaze comprimate (inclusiv un mecanism pentru anestezierea pacienților la chirurgie cu protoxid de azot), dar a reușit să se pensioneze devreme și să se concentreze pe sculptură și pe cântat (bariton); Lucy Coxeter a fost o pictoriță de portrete și peisaje care a frecventat Academia Regală de Arte. Un văr din partea mamei a fost arhitectul Sir Giles Gilbert Scott.[20][21]
În tinerețe, Coxeter a compus muzică și a fost un pianist desăvârșit la vârsta de 10 ani.[22] El a simțit că matematica și muzica erau strâns legate, prezentându-și ideile într-un articol din 1962 despre „Matematică și muzică” în Canadian Music Journal (română Jurnalul Canadian de Muzică).[22]
A studiat la King Alfred School, Londra și la St George's School, Harpenden, unde cel mai bun prieten al său a fost John Flinders Petrie, ulterior un matematician, eponim pentru poligoanele Petrie. A fost acceptat la King's College, Cambridge în 1925, dar a decis să petreacă un an studiind în speranța de a fi admis la Trinity College, unde calitatea studiului matematicii era mai ridicată.[23] Coxeter a câștigat o bursă de studii inițiale și a mers la Trinity College în 1926 pentru a studia matematică. Acolo și-a obținut licența (ca Senior Wrangler(d)) în 1928 și doctoratul în 1931. [22][24] În 1932 a mers la Universitatea Princeton timp de un an ca membru Rockefeller Fellow, unde a lucrat cu Hermann Weyl, Oswald Veblen și Solomon Lefschetz.[24] Întorcându-se la Trinity pentru un an, a participat la seminariile lui Ludwig Wittgenstein despre filosofia matematicii.[22] În 1934 a petrecut încă un an la Princeton ca Procter Fellow.[24]
În 1936 Coxeter s-a mutat la Universitatea din Toronto. În 1938, el și Patrick Du Val, H.T. Flather și J.F. Petrie au publicat The Fifty-Nine Icosahedra (în română Cincizeci și nouă de icosaedre) la editura University of Toronto Press. În 1940 Coxeter a editat a unsprezecea ediție a Jocurilor și eseurilor matematice ({{en| Mathematical Recreations and Essays),[25] publicată inițial de Walter Willam Rouse Ball în 1892. A devenit profesor în 1948. Coxeter a fost ales membru al Royal Society of Canada(d) (română Societatea Regală din Canada) în 1948 și membru al Royal Society în 1950. L-a cunoscut pe Maurits Cornelis Escher în 1954 și cei doi au devenit prieteni pentru tot restul vieții; munca sa asupra figurilor geometrice a ajutat la inspirarea unora dintre lucrările lui Escher, în special seria Circle Limit (română Limita cercului), bazată pe teselările hiperbolice. De asemenea, el a inspirat câteva dintre inovațiile lui Buckminster Fuller.[24] Coxeter, Michael S. Longuet-Higgins și J. C. P. Miller au fost primii care au publicat lista completă a poliedrelor uniforme, în 1954.[26]
În 1966 a participat la Congresul Matematicienilor ținut la Moscova.
A lucrat timp de 60 de ani la Universitatea din Toronto și a publicat douăsprezece cărți. Este cunoscut ca autor a numeroase scrieri într-un stil clar și sugestiv. Domeniul tratat este destul de variat: geometrie neeuclidiană, cristalografie, teoria grupurilor, teoria rețelelor, geodezicele, geometria proiectivă, geometria afină, topologie etc.
Din 1978 Societatea Canadiană de Matematică a acordat premiul Coxeter–James în onoarea sa.
A fost numit membru al Societății Regale în 1950, iar în 1997 i s-a acordat Medalia Sylvester.[24] La 5 iunie 1975 a devenit membru străin al Academiei Regale Neerlandeze de Arte și Științe.[27] În 1990 a devenit membru străin al Academiei Americane de Arte și Științe(d),[28] iar în 1997 a devenit Companion al Ordinului Canadei.[29]
În 1973 a primit premiul Jeffery–Williams.[24]
O „festschrift” (lucrare omagială) în onoarea sa, The Geometric Vein, a fost publicată în 1982. Conținea 41 de eseuri despre geometrie, bazate pe un simpozion în onoarea lui Coxeter desfășurat la Toronto în 1979.[30]
|title=
|titlelink=