Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Primele cântece populare le-a învățat de la bunica sa Mița Pârjoi – de exemplu „Balada șarpelui” și „Doina Rucărului”.
În anul 1951 Georgeta Anghel a câștigat un concurs al tinerilor interpreți, iar doi ani mai târziu a obținut atestatul de artist profesionist. A colaborat cu orchestrele „Doina Argeșului”, „Flacăra Prahovei” și „Barbu Lăutaru”. De asemenea, a avut turnee în Anglia, Belgia, Germania, Austria etc.
Repertoriu
Repertoriul Georgetei Anghel este în mare măsură cules de către artistă; paleta sa repertorială include cântece autentice din Argeș și partea de nord a Olteniei.
A abordat cântecul lăutăresc și, la recomandarea cântăreței române de muzică populară și romanțe Ioana Radu și a dirijorului Victor Predescu, s-a apropiat și de romanță.
A mai lansat numeroase piese de folclor autentic românesc: „Neicuță, de-atâta dor”, „Ce făcui, mă însurai”, „Mă culcai s-adorm, s-adorm”, „Puișor de la Tismana”, „De la Cărbunești la vale”, „Ce mai tare bate vântul”, „Lângă Turnu-Severin”, „Balada șarpelui” etc.
„o interpretă care vine din zona Argeșului, dar situată la interferența cu Oltenia și care a cântat de-a lungul întregii sale cariere cântece din ambele zone, atât din Argeș-Muscel, cât și din Oltenia alăturată”
