Eugen Bartha

Eugen Bartha
Informații generale
Nume complet Eugen Bartha (Jenő Bartha)
Data nașterii 2 mai 1936(1936-05-02)
Locul nașterii Alba Iulia, România
Data decesului (51 de ani)
Locul decesului Târgu Mureș, România
Naționalitate Română
Echipe antrenate
1958–1959 Jiul Petrila (principal)
1959–1962 Jiul Petroșani (secund)
1962–1973 ȘSE Petroșani
1973–1975 Textila Buhuși
1975–1985 CS Știința Bacău
1985–1987 Mureșul Târgu Mureș
1969–1975 România (tineret) (secund)
1975–1979 România B (secund)
1979–1986 România A
Palmares
Jocurile Balcanice
Aur Târgu Mureș 1980 (Echipă)
Argint Belgrad 1985 (Echipă)
Distincții

Erou al Muncii Socialiste

Modifică date / text Consultați documentația formatului

Eugen Bartha (n. Jenő Bartha[1], 2 mai 1936, în Alba Iulia – d. 22 iulie 1987, Târgu Mureș)[2] a fost un antrenor de handbal de etnie maghiară din România, multiplu câștigător al Campionatului Republican categoria A feminin cu echipa Clubului Sportiv Universitar Știința Bacău.

Biografie

Eugen Bartha a urmat cursurile liceului din Aiud între anii 1950 și 1954, apoi s-a înscris la Institutul de Cultură Fizică din București, pe care l-a absolvit în 1958 cu specializarea fotbal.[2] După absolvire a fost repartizat la Petroșani, unde a antrenat timp de un an, între 1958 și 1959, echipa de fotbal Jiul Petrila, care evolua în Divizia C.[2] În 1958 s-a căsătorit, iar soția sa a născut în anii următori doi băieți, Csaba și Eugen-Adalbert.[2] În perioada 1959–1962 a fost antrenorul secund al echipei de fotbal Jiul Petroșani, avându-l în 1960–1962 pe Bazil Marian ca antrenor principal.[2]

În 1963, Bartha a fost numit directorul Școlii Sportive pentru Elevi din Petroșani, unde a pus bazele unei echipe de handbal feminin și i-a avut o perioadă drept colegi de catedră pe Béla și Márta Károlyi, la acea dată antrenori de handbal.[2][3] În 1973 s-a mutat cu toată familia la Buhuși, unde a preluat Textila, echipa de handbal feminin a fabricii din localitate. În 1974 a terminat cu Textila pe locul al 3-lea în Campionatul Republican.[3]

În 1975, directorul Baciu de la Direcția Județeană pentru Tineret Bacău s-a mutat de la Buhuși în capitala județului și a decis să creeze o echipă puternică a orașului.[4] De la Buhuși l-a adus și pe Eugen Bartha, care a fost numit profesor universitar la Facultatea de Educație Fizică și Sport a Universității din Bacău.[2] A fost înființată CSU Știința Bacău, o echipă de handbal feminin a universității alcătuită din handbalistele de la Textila care l-au urmat pe Bartha la Bacău și din câteva handbaliste antrenate de Alexandru Mengoni la Clubul Sportiv Școlar din localitate.[4] Eugen Bartha a fost numit antrenor principal. În 1979, această echipă a obținut primul său titlu național.[5]

Până în 1985, Bartha a câștigat de șase ori campionatul cu Știința Bacău, de trei ori Cupa României și a ajuns în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni, în 1985.[5][6] Eugen Bartha a antrenat la Bacău handbaliste care au fost selectate în acea perioadă și la echipa națională, precum Filofteia Danilof, Éva Gál-Mózsi, Doina Rodeanu, Laura Lunca, Maria Török sau Viorica Cătineanu.[5][6] În interviuri publicate ulterior în presă cu unele din jucătoarele notabile ale Științei Bacău, acestea și-l amintesc drept un foarte bun organizator și profesionist.[4][7] Éva Gál-Mózsi îl consideră „cel mai bun antrenor care a existat vreodată în țară”.[4]

În ultimii săi ani la Bacău antrenorul a fost diagnosticat cu cancer pulmonar. Acesta e posibil să fi fost declanșat de un grav accident de schi avut în tinerețe, când un băț i-a străpuns un plămân, și de faptul că Bartha fuma foarte mult.[2] Drept urmare, antrenorul a lăsat echipa pe seama lui Alexandru Mengoni și s-a mutat împreună cu întreaga familie la Târgu Mureș pentru a fi tratat la Clinica de Oncologie a Spitalului Județean din oraș.[6]

La Târgu Mureș Bartha a preluat echipa Mureșul Târgu Mureș, cu care a câștigat Cupa României în 1987 și s-a clasat pe locul al doilea în campionatul național în același an.[6] A avut din nou sub comanda sa handbaliste care au fost selectate la echipa națională, precum Angela Bloj, Éva Gál-Mózsi sau Eszter László. Și acestea și-au exprimat în diverse interviuri aprecierea pentru calitățile umane și de pedagog ale lui Eugen Bartha.[1][8]

Începând din 1969[3], Bartha a antrenat din postura de antrenor secund sau principal diverse selecționate ale României: echipa de tineret, selecționata de senioare B, respectiv echipa națională de senioare a României.[9] A luat parte cu acestea la diferite competiții internaționale, iar în 1986 a obținut locul 5 la Campionatul Mondial desfășurat în Țările de Jos.[10]

Bartha a decedat în iulie 1987, în urma bolii de care suferea. După moartea sa, la Târgu Mureș a fost înființat „Memorialul Eugen Bartha”, o competiție amicală de handbal feminin organizată anual în amintirea antrenorului.[11] Ulterior, denumirea a fost modificată în „Memorialul antrenorilor Eugen Bartha și Valentin Pop”, pentru a-l include și pe Valentin Pop (Bálint Szabó), un alt antrenor semnificativ din oraș.[11] După câteva ediții, competiția a fost redenumită „Memorialul antrenorilor”.[11]

În martie 2013, Asociația Județeană de Handbal Mureș și Asociația Județeană pentru Sport și Tineret Mureș au organizat un turneu amical cu șase echipe, dintre care două din Ungaria, pentru a onora handbaliștii, antrenorii și alte personalități din domeniul handbalului județean care nu se mai aflau în viață, printre care și pe Eugen Bartha.[12]

Distincții

  • Ordinul „Erou al Muncii Socialiste” clasa a II-a

Palmares

Cu echipe de club
Cu echipa națională
  • Campionatul Mondial Grupa B:[10]
    • Medalie de argint Medalie de argint: 1981
    • Medalie de bronz Medalie de bronz: 1983

Note

  1. ^ a b Ferenc-Attila Czimbalmos (). „Mózsi Éva és Mátéfi Eszter, a vásárhelyi kézilabda egykori csillagai”. kozpont.ro (în maghiară). Központ. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b c d e f g h Leonard Popa (). „Știința Bacău–Mitul Pierdut?”. Ed. Smart Academic. Bacău: Almanahul Sportul Băcăuan 2018. pp. 61–66. Accesat în . 
  3. ^ a b c d „Ascensiune-Dominare Mondială 1963-1974” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ a b c d Leonard Popa (). „Știința Bacău–Mitul Pierdut?”. Ed. Smart Academic. Bacău: Almanahul Sportul Băcăuan 2018. pp. 69–77. Accesat în . 
  5. ^ a b c d e „Medalii Olimpice (m)-Fluctuații (f) 1975-1984” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ a b c d e f „Ultima medalie (m)-Puține sclipiri (f) 1984-1990” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  7. ^ Leonard Popa (). „Interviu cu Eva DARVAȘ-COVRIG (fostă componentă a celebrei echipe Știința Bacău)”. leonardpopa.blogspot.com. Accesat în . 
  8. ^ „Mózsi Éva és Mátéfi Eszter, a vásárhelyi kézilabda egykori csillagai”. kozpont.ro (în maghiară). Központ hetilap 2016/7. 18–24 februarie 2017. p. 7. Accesat în . 
  9. ^ „Antrenori ai echipei naționale de senioare 1949–2010” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. p. 42. Accesat în . 
  10. ^ a b c „Competiții (feminin) 1936-2014” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Accesat în . 
  11. ^ a b c Dan Țepoșan. „Turneu amical presărat cu accidentări”. Ziarul de Mureș (Anul VIII, nr.465. 16–21 august 2011): 15. Accesat în . 
  12. ^ Brigi Miska (). „Elhunyt kézilabdázók emléktornája” (în maghiară). vasarhely.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 


Strategi Solo vs Squad di Free Fire: Cara Menang Mudah!